Jurisdictional conflict over territorial competence for union-sponsored labor injury claims under Law No. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.05.2017, reclamantul A. în numele membrilor de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna, Poliţia Română, secţia Regională de Poliţie Transporturi Braşov, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Covasna, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Mihai Viteazul" al Judeţului Covasna a solicitat obligarea pârâţilor la repararea pagubei cauzate, respectiv, achitarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din cap. II anexa VII la Legea nr. 284/2010 şi art. 13 din Legea nr. 285/2010, cu dobânda legală aferentă şi actualizate cu indicele de inflaţie, fără reţinerea vreunor sume cu titlu de impozit ori contribuţii obligatorii.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 6000/16.10.2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Covasna.

S-a reţinut că prezenta cerere de chemare în judecată este formulată de sindicat în numele membrilor indicaţi în anexa aferentă cererii de chemare în judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

În opinia instanţei, în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale. Recursul în interesul legii priveşte un caz de competenţă teritorială exclusivă, motiv pentru care s-a reţinut că instanţa competentă teritorial cu soluţionarea conflictelor de muncă, în cazul acţiunilor formulate de organizaţiile sindical, este cea de la sediul sindicatului reclamant.

S-a mai reţinut că în materia contenciosului administrativ însă, competenţa teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanţa de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Covasna. De asemenea, sindicatul nu are calitate de reclamant unic, ci acţionează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrului său de sindicat, care are domiciliul în judeţul Covasna.

Pârâtul IPJ Covasna a depus note de şedinţă prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Covasna.

Hotărârea Tribunalului Covasna, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 302 din 23 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamant în cauză este A., care a formulat acţiunea în numele membrilor de sindicat nominalizaţi în acţiunea introductivă.

Instanţa a constatat că sediul declarat al reclamantului, care reprezintă reclamanţii - persoane fizice nominalizate, este în Bucureşti şi văzând prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a reţinut că aparţine Tribunalului Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a litigiului dedus judecăţii.

Decizia ICCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că în cauză, acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de A., în numele membrilor de sindicat, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Problema de drept referitoare la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 din C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acţiunilor în justiţie promovate de organizaţiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizaţiilor sindicale şi, ca urmare, în ceea ce priveşte determinarea instanţei competente teritorial să judece aceste cereri.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Această decizie este obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 C. proc. civ., republicat.

În cauză, Înalta Curte reţine că dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 este pe deplin aplicabilă, având în vedere că acţiunea în contencios administrativ a fost promovată de organizaţia sindicală, în numele membrilor de sindicat, menţionaţi în cererea introductivă, astfel încât, întrucât organizaţia sindicală are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

Astfel, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă va fi stabilită în favoarea Tribunalului Bucureşti, sindicatul reclamant având sediul în circumscripţia acestei instanţe.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna, Poliţia Română, secţia Regională de Poliţie Transporturi Braşov, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Covasna, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Mihai Viteazul" al Judeţului Covasna în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2018.