Suspension of enforcement for administrative error in dual budgetary debt assessments and imminent financial harm

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 29.02.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA PENTRU FINAŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE cerere de suspendare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.12.2015 emis de către AFIR în legătură cu proiectul "Modernizare şi extindere unitate de prelucrare şi conservare a cărnii S.C. A. SRL" până la soluţionarea în mod definitiv a acţiunii de fond, având ca obiect anularea procesului-verbal, ce urmează a fi introdusă în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2245 din 28 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA PENTRU FINAŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE, şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.12.2015 emis de AFIR, până la pronunţarea instanţei de fond.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâta AFIR a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa respingerii cererii ca neîntemeiată.

O primă critică adusă sentinţei nr. 2245 din 28.06.2016 are în vedere faptul că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că aparenţa de nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că diferenţa foarte mare rezultată între cele două controale efectuate de pârâtă, este de natură să nască dubii cu privire la procesul-verbal de constatare a neregulilor contestat, fiind astfel îndeplinită condiţia unui caz bine justificat.

A doua critică adusă sentinţei recurate are în vedere aprecierile instanţei de fond privind paguba iminentă. Precizează recurenta că din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul sunt nefondate.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Pentru ca instanţa să se afle în prezenţa unui caz bine justificat pentru suspendarea executării unui act administrativ, care se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, autenticitate şi veridicitate, este necesar să existe o îndoială serioasă a actului administrativ, sesizabilă, la o analiză sumară a acestuia.

În prezenta cauză, există o astfel de îndoială asupra legalităţii actului administrativ, dată de faptul că recurenta-pârâta a emis două procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, unul cu creanţă bugetară în cuantum de 0 RON şi unul cu creanţă bugetară în cuantum de 3.444.691 RON.

Astfel, recurenta-pârâtă a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.04.2014, în cuprinsul căruia suma constatată ca reprezentând creanţă bugetară a fost in cuantum de 0 RON.

Ulterior, recurenta-pârâta a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/30.12.2015 prin care a constatat existenţa unei creanţe bugetare în cuantum de 3.444.691 RON.

Împrejurarea că în cazul ambelor procese-verbale mai sus-menţionate, încheiate in decursul unei perioade scurte de timp, a fost avută în vedere aceeaşi situaţie de fapt şi a rezultat o diferenţă foarte mare între cuantumul creanţelor bugetare este de natură să creeze o îndoială cu privire la actul administrativ contestat în cauză.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, corect s-a reţinut că este îndeplinită, având în vedere cuantumul mare al creanţei bugetare raportat la veniturile societăţii, precum şi împrejurarea că a fost demarată executarea silită, fiind emis de către ANAF titlul executoriu şi somaţia de plată, făcându-se dovada unui prejudiciu material cu consecinţe grave pentru societatea intimată.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar hotărârea recurată respectă cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 2245 din 28 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2018.