Suspension of administrative fiscal act: strict requirement of evident legal defects and imminent irreparable damage over substantive merits

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE - AGENŢIA PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE-CENTRUL REGIONAL PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE BUCUREŞTI-ILFOV, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea creanţelor bugetare nr. x/6.11.2015 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea actului administrativ contestat, acţiune ce se va depune in termenul legal de 60 de zile de la pronunţarea hotărârii de suspendare.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 607 din 25 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE-AGENŢIA PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE - CENTRUL REGIONAL PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE BUCUREŞTI - ILFOV, şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea creanţelor bugetare nr. x/6.11.2015, până la pronunţarea instanţei de fond.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâta AFIR a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa respingerii cererii ca neîntemeiată.

În opinia recurentei, instanţa de fond nu a adus argumente în vederea admiterii cererii de suspendare, nefiind dovedită îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate pentru introducerea cererii de suspendare în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, instanţa de fond în mod neîntemeiat a reţinut că această condiţie este îndeplinită, apreciind că aceasta subzistă în absenţa unei analize distincte a elementelor obiective şi subiective, în cuprinsul actului administrativ contestat.

Cu privire la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, în opinia recurentei instanţa de fond a reţinut în mod neîntemeiat că această condiţie este îndeplinită, apreciind că prin executarea actelor i s-ar crea un prejudiciu material, viitor şi previzibil, constând în imposibilitatea executării obligaţiilor asumate faţă de angajaţi sau alte obligaţii contractuale întrucât paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrative trebuie să fie indicate şi probate în concret, nu doar afirmată.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 aprilie 2017, Completul de filtru a constatat că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.

Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Reclamanta a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea creanţelor bugetare nr. x/6.11.2015 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea actului administrativ contestat.

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Or, Înalta Curte constată, din analiza cererii de suspendare formulată de reclamantă în cuprinsul acţiunii vizând şi anularea actului, că nu au fost dezvoltate în mod concret argumentele pe care societatea le-a avut în vedere când a apreciat că în cauză este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, reclamanta apreciind că motivele vizând fondul actului sunt suficiente în demonstrarea îndoielii serioase în privinţa legalităţii actului contestat.

Cu toate acestea, prima instanţă a reţinut, sumar, ca împrejurări de fapt şi de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, criticile de nelegalitate invocate de reclamantă în susţinerea cererii de anulare a procesului-verbal contestat.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare) etc.

În concret, curtea de apel a reţinut, ca motive de nelegalitate, aspecte care, în esenţă, vizează fondul acţiunii în anulare, crearea sau nu a condiţiilor artificiale pentru obţinerea fondurilor europene, ceea ce antamează fondul cauzei, critica recurentei-pârâte vizând neîndeplinirea condiţiei existenţei unui caz bine justificat fiind întemeiată.

Mai reţine Înalta Curte, că în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 3495 din 11 noiembrie 2016, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea creanţelor bugetare nr. x/6.11.2015.

Pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti are aptitudinea de a întări prezumţia de legalitate a procesului-verbal ce face obiectul prezentului dosar.

Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu efectiv, care nu ar putea fi înlăturat decât prin suspendarea executării actului administrativ considerat vătămător.

În cauză, este necontestat că prin retragerea sprijinului nerambursabil, veniturile reclamantei ar suferi o diminuare şi ar putea întâmpina anumite dificultăţi financiare dar, atâta vreme cât această situaţie are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe este casabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurentă în susţinerea căii de atac exercitate, motiv pentru care va admite recursul şi, în rejudecare, va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va respinge cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti - Ilfov împotriva sentinţei nr. 607 din 25 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând în fond cauza, respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2018.