Suspension of executive intelligence officer transfer to reserve: requirement of "well-justified case" and imminent irreparable damage for provisional protection.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII, a solicitat să se dispună suspendarea executării Ordinului Directorului Serviciului Român de Informaţii nr. D.P. 0590 din data de 25.07.2016, prin care s-a dispus trecerea în rezervă a numitului A. şi să se dispună reintegrarea în activitate a reclamantului în funcţia deţinută anterior trecerii în rezervă.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 253 din 17 august 2017 a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi pe cale de consecinţă admiterea cererii de suspendare aşa cum a fost formulată.

Consideră recurentul că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004. Instanţa a eliminat toate criticile pe care reclamantul le-a formulat pe marginea modului concret în care a fost trecut în rezervă şi toate criticile formulate pe marginea modului în care pârâta a înţeles să procedeze ulterior trecerii sale în rezervă. Instanţa a apreciat, în esenţă, că dreptul de apreciere pe care legea l-a pus la dispoziţia pârâtei nu a fost exercitat abuziv, nefiind în prezenţa unui exces de putere din partea acesteia.

În continuare recurentul face un paralelism dintre caracterizarea făcută la data de 30.05.2016 şi raportul întocmit ulterior de şeful secţiei în care era încadrat ofiţerul şi care a stat la baza Ordinului de trecere în rezervă.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

În cauza de faţă, se solicită suspendarea pentru viitor a efectelor unui ordin emis de directorul SRI, prin care recurentul-reclamant a fost trecut în rezervă şi pe cale de consecinţă reintegrarea în funcţia detinută anterior emiterii acestui ordin.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, având în vedere conţinutul prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, întrucât s-a apreciat corect că, nu pot fi reţinute în argumentarea cazului bine justificat, simplele susţineri ale recurentului că prin trecerea în rezervă, situaţia sa materială şi a familiei s-a înrăutăţit dramatic, fiind pus în imposibilitatea de a-şi exercita profesia, datorită pregătirii specifice pe care acesta o deţine, domeniu în care pârâta deţine un veritabil monopol.

În adoptarea soluţiei, în mod corect, instanţa a menţionat: "caracterizările emise de pârât şi folosite în proecsul penal nu duc la concluzia că aparent dreptul de apreciere conferit de art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 a permis existenţa unui exces de putere în aplicarea acestui text de lege, singura ipoteză în care oportunitatea unui act administrativ poate fi apreciată pe tărâmul legalităţii. Dreptul de apreciere a fost exercitat prin prisma unor raţiuni şi motive expuse în cuprinsul raportului ce a stat la baza emiterii ordinului atacat aparent în limitele premise de lege. Aspectele privind dorinţa recurentului de a munci şi intervalul de timp scurt până la pensionare nu reprezintă motive ce se încadrează în noţiunea de caz bine justificat.

Aşadar, motivele de nelegalitate circumscrise de recurentul-reclamant cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

În consecinţă în speţă nu este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat raportat la aspectele invocate de recurentul-reclamant în cererea de suspendare.

Cât priveşte condiţia pagubei iminente, practica judiciară şi literatura de specialitate arată în mod constant că paguba iminentă ce justifică suspendarea executării actului administrativ trebuie sa constea în pagube grave, greu de reparat. Totodată iminenţa producerii pagubei trebuie sa rezulte dintr-o împrejurarea clar determinata şi nu dintr-o posibilitate, iar paguba trebuie sa reprezinte o consecinta a executarii şi nu însăşi executarea actului administrativ

Raportat la obiectul acţiunii, trecerea în rezervă a recurentului s-a făcut în temeiul art. 43 alin. (1) lit. b şi al) art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură un act administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuşi titlu executoriu. A nu executa actele administrative care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea.

Suspendarea executării actelor administrative constituie o situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede, în limtele şi condiţiile anume reglementate.

Or, aceste cerinţe nu au fost îndeplinite în cauza de faţă, nefiind întrunite nici condiţiile statuate la nivel de principiu de Recomandarea R(89) 8 din 13.09.1989 a Consiliului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei prin care se admite suspendarea unui act administrative doar în cazul unor prejudicii grave care nu pot fi reparate

Prin urmare, toate criticile recurentului sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 253 din 17 august 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2018.