Judicial suspension of fiscal administrative correction: distinction between evident legal defects and merits arguments under summary interim protection

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.04.2016, sub nr. x/2016, reclamantul MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI PENTRU SOCIETATEA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe de Competitivitate Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" (AMPOSCCE), solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea efectelor Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.03.2016, emisă de către autoritatea mai sus menţionată, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2074 din 14 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI PENTRU SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE -DIRECŢIA GENERALĂ PROGRAME DE COMPETIVITATE AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII ECONOMICE, ca neîntemeiată şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 1255 RON consemnate cu ordinul de plată nr. 1607/30.05.2016.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi pe fond admiterea cererii de suspendare.

În opinia recurentului, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi anume cazul bine justificat şi paguba iminentă, astfel că instanţa de judecată a pronunţat o decizie nelegală şi netemeinică, neargumentată în drept, în sensul că în opinia sa toate motivele recurentului nu pot fi abordate în procedura urgentă a suspendării actului administrativ, constituind apărări de fond.

Se susţine că sentinţa de fond este criticabilă şi cu privire la faptul că instanţa era obligată să verifice îndeplinirea celor două condiţii: caz bine justificat şi paguba iminentă, iar în fapt instanţa nu a analizat în mod concret niciuna dintre condiţii, făcând o motivare lapidară a hotărârii.

Precizează recurenta că apărările relevate pe larg în cuprinsul cererii introductive se pot constitui într-o îndoială serioasă privind legalitatea notei de constatare. Aceste circumstanţe factuale sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra actului administrativ, fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, în opinia recurentului şi aceasta este îndeplinită. Suma de 15.084,99 RON calculată drept corecţie financiară este însemnată, motiv pentru care în cazul punerii în executare a titlului de creanţă prin mijloace specifice procedurii de executare ar putea crea grave perturbări în funcţionarea instituţiei.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/24.03.2016, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, având în vedere conţinutul prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică.

Susţinerile recurentului legate de împrejurarea că nota de constatare a neregulilor nr. x nu cuprinde elementele referitoare la posibilitatea de a fi contestat nu sunt de natură să determine suspendarea acesteia, calea de atac şi regimul acesteia sunt prevăzute de lege, iar omisiunea menţionării lor în cuprinsul notei nu l-a vătămat pe recurentul-reclamant care a formulat contestaţia administrativă şi cererea de suspendare.

Aşadar, motivele de nelegalitate circumscrise de recurentul-reclamant cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Instanţa de control judiciar reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.

Contrar celor afirmate de recurent, se constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut faptul că s-au invocat aspecte ce ţin de fondul cauzei care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, iar prin "pipăirea" fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2014.

Totodată, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, se constată că împrejurarea că art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede termenul de 30 de zile în care sunt scadente creanţele bugetare izvorâte din nereguli şi faptul că ele sunt purtătoare de dobânzi nu este de natură a-i crea recurentului-reclamantului vreun prejudiciu, acesta putând să fie analizat doar din perspectiva actului administrativ a cărui suspendare se solicită, iar nu din cea a actelor normative ce stabilesc procedura de executare a respectivelor acte normative.

Prin urmare, toate criticile recurentului sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională împotriva sentinţei nr. 2074 din 14 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2018.