Tax suspension overturned; assessment enforced until annulment ruling.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare solicitând suspendarea Deciziei de impunere nr. x/27.07.2016 emisă de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 245/CA din 2 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Judeţului Satu Mare şi a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. x/27.07.2016 emisă de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Judeţului Satu Mare a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, aspectele indicate de reclamantă nu sunt în măsură să justifice suspendarea executării actului, mai mult, motivele invocate vizează în fapt fondul cauzei, respective nelegalitatea deciziei.

Apreciază recurenta că susţinerile reclamantei privind nelegalitatea actului administrativ fiscal nu pot fi primate sub pretextul că se tinde la înfăţişarea cazului bine justificat, întrucât prezenta cauză nu are ca obiect stabilirea legalităţii actului administrativ fiscal.

Susţine recurenta că nici condiţia referitoare la paguba iminentă nu este îndeplinită, întrucât în ipoteza admiterii acţiunii de fond, reclamanta nu va înregistra niciun prejudiciu material, deoarece sumele plătite ca urmare a executării deciziei de impunere vor fi compensate cu obligaţiile fiscal scadente, iar eventualele diferenţe vor fi restituite conform art. 21 alin. (4) din Codul de Procedură Fiscală.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Prin Decizia de impunere nr. x/27.07.2016, emisă de pârâtă au fost stabilite în sarcina intimatei-reclamante obligaţii fiscale suplimentare în cuantum de 1742397 RON reprezentând impozit pe profit şi TVA. Intimata-reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva deciziei de impunere, aceasta nefiind soluţionată.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se reţine, analizând sentinţa recurată, că instanţa de fond a cercetat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că hotărârea nu cuprinde motive străine de natura cauzei.

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs reţine că acesta este întemeiat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

S-a făcut dovada, prin înscrisurile depuse la dosar, de către intimata-reclamantă, că a fost achitată cauţiunea în cuantum de 15243 RON cu recipisa seria x nr. x, fixată de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de recurs reţine că soluţia instanţei de fond este greşită.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".

Potrivit art. 15 din acelaşi act normativ:

"(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond. (4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".

Dispoziţiile legale menţionate anterior prevăd suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în condiţiile în care cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel cum este şi cazul cererii deduse judecăţii şi a fost făcută dovada îndeplinirii cumulative a condiţiei cazului bine justificat şi prevenirea pagubei iminente.

Analizând sentinţa recurată, se constată faptul că instanţa de fond a reţinut îndeplinită condiţia cazului bine justificat, având în vedere aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă, care puteau fi analizate doar în cazul acţiunii, pe fond.

Or, simpla referire a reclamantei la aceste aspecte de nelegalitate nu pot să conducă la îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 14 din legea menţionată referitoare la cazul bine justificat, astfel cum această noţiune a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, în mod greşit s-a reţinut că s-a dovedit îndeplinirea condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente, astfel cum această noţiune este definită de art. 2 alin. (1) lit. ş din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituţii juridice.

Mai mult, în cazul actelor administrative fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită şi demonstrată prin simpla susţinere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerinţă este presupusă în majoritatea actelor administrative fiscale din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

Nefiind răsturnată prezumţia de nelegalitate a actului şi întrucât, din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente nu a fost îndeplinită în cauză.

În concluzie, faţă de toate considerentele expuse, criticile sunt fondate, astfel că Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursul formulat, va casa sentinţa recurată şi va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu-Mare împotriva sentinţei nr. 245/CA din 2 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând în fond cauza, respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2018.