Illegality of procedural suspension for lack of dependency between concurrent disputes over salary calculation and constitutional review

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul actiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.09.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., H., I., J., K., L., N. şi O., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea parţială a ordinului acestuia nr. 1478/C/2017, în sensul acordării începând cu data de 09.04.2015 a indemnizaţiei de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% sau, în subsidiar începând cu data de 07.05.2015 a indemnizaţiei de încadrare brută lunare stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON; obligarea pârâtului la emiterea în termen de 5 zile a unui nou act administrativ legal, respectiv a unui nou ordin de salarizare cu o indemnizaţie de încadrare recalculată, începând cu data de 09.04.2015, în acord cu cele menţionate mai sus; obligarea pârâtului la plata diferenţei între remuneraţia plătită începând cu 09.04.2015 şi cea la care erau îndreptăţit potrivit legii; obligarea pârâtului la plata unor penalităţi de 100 de RON/zi în caz de întârziere în emiterea unui nou act administrativ legal şi la cheltuieli de judecată.

Pârâtul Ministerul Justiţiei, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Încheierea recurată

Prin încheierea din data de 2 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, conform dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x.

Recursul

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., H., I., J., K., L., N. şi O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti în vederea continuării judecăţii.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Înalta Curte, examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, constată că recursul este fondat doar în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Suspendarea legală prevăzută de art. 413 C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activităţii de judecată de natură a temporiza curgerea firească a activităţii de judecată care trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, având însă un caracter facultativ.

Prin urmare, instanţa sesizată cu soluţionarea unei astfel de cereri, chiar dacă va constata îndeplinirea cerinţelor normei, are puterea de apreciere asupra utilităţii (chiar a necesităţii), dar şi asupra oportunităţii măsurii în ansamblul raporturilor juridice dintre părţi, astfel încât măsura să nu permită concluzia unui abuz de drept procesual al părţii care o invocă.

Suspendarea reglementată de art. 413 pct. 1 C. proc. civ. implică cercetarea următoarelor cerinţe legale: dezlegarea pricinii cu care este învestită instanţa în faţa căreia se invocă acest incident, să depindă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

Obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă anularea parţială a ordinului Ministerului Justiţiei nr. 1478/C/2017, în sensul acordării începând cu data de 09.04.2015 a indemnizaţiei de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% sau, în subsidiar începând cu data de 07.05.2015 a indemnizaţiei de încadrare brută lunare stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON; obligarea pârâtului la emiterea în termen de 5 zile a unui nou act administrativ legal, respectiv a unui nou ordin de salarizare cu o indemnizaţie de încadrare recalculată, începând cu data de 09.04.2015, în acord cu cele menţionate mai sus; obligarea pârâtului la plata diferenţei între remuneraţia plătită începând cu 09.04.2015 şi cea la care erau îndreptăţit potrivit legii; obligarea pârâtului la plata unor penalităţi de 100 de RON/zi în caz de întârziere în emiterea unui nou act administrativ legal şi la cheltuieli de judecată.

În cadrul dosarului nr. x, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.11.2016, reclamanţii P., Q., R., C., T., U., V., W., X., Y., L., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., F., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Dolj, solicitând: sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 43/2016, a art. 31 alin. (1)1 - alin. (1)4 din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare, pentru fiecare, prin stabilirea indemnizaţiei de bază prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 347,10 RON, cu luarea în considerare a O.U.G. nr. 20/2016, intrată în vigoare la 09.06.2016, şi care a produs efecte începând cu luna august 2016, fără a aplica O.U.G. nr. 43/2016; obligarea ambilor pârâţi la repararea prejudiciului creat, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la VRS de 347,10 RON) şi venitul efectiv plătit, inclusiv ca efect al aplicării O.U.G. nr. 43/2016 (prin raportare la VRS de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Înalta Curte constată că cerinţele cerute de textul de lege, respectiv ca dezlegarea procesului să depindă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept, iar acel drept să formeze obiectul unei alte judecăţi, nu sunt îndeplinite în speţă, întrucât soluţia din prezenta cauză nu depinde de existenţa sau inexistenţa vreo unui drept care face obiectul dosarului nr. x.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că între aceste două cauze nu există o dependenţă de natura celei prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., aşa încât aceste prevederi nu au incidenţă în raportul dedus judecăţii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul,va casa încheierea atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A., D., E., H., I., J., L., N. şi O. împotriva încheierii din 2 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2018.