Local tax suspension appeal rejected as unfounded after merits ruling undercut legality doubt.
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the company's appeal as unfounded, thereby upholding the Bacău Court of Appeal's decision that denied the request to suspend execution of a tax assessment decision and related interest notices issued by the mayor's office. The case involved a company challenging local tax obligations, seeking interim suspension under Art. 14(1) of Law No. 554/2004 on the grounds of imminent harm and serious doubt about the acts' legality due to alleged prescription of tax claims for periods before 2010. The court held that suspension requires the cumulative satisfaction of both a well-justified case and imminent harm, and found that the prior non-final judgment rejecting the annulment action on the merits, which had considered the prescription defense, undermined any serious doubt about legality, making further examination of the imminent-harm condition unnecessary.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 493 alin. (6) C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004; Local tax suspension appeal rejected as unfounded after merits ruling undercut legality doubt: Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 aprilie 2017, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. Hemeiuş, în contradictoriu cu Primarul comunei Hemeiuş şi Comuna Hemeiuş, a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 04.03.2015 şi a deciziei referitoare la plata accesoriilor, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 92 din 29 mai 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei Hemeiuş, judeţul Bacău şi Comuna Hemeiuş - prin primar şi a dispus restituirea cauţiunii consemnată cu recipisa nr. x din 26.05.2015, în cuantum de 20.000 RON.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. solicitând casarea şi, în rejudecare pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În esenţă, hotărârea a fost criticată sub următoarele aspecte:
- au fost aplicate în mod greşit prevederile art. 14 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, raportat la condiţia privind existenţa pagubei iminente;
- deşi s-a reţinut existenţa unei îndoieli asupra legalităţii actelor administrative contestate, dată fiind prescripţia dreptului de a calcula obligaţii fiscale pentru perioada anterioară anului 2010, hotărârea este nemotivată sub aspectul respingerii celorlalte motive de nelegalitate care vizează condiţiile de formă ale actelor contestate şi cele legate de modalitatea de stabilire a impozitului/taxa pe clădiri, cu privire la care nu s-a făcut nici măcar o analiză sumară.
4. Procedura de filtru derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 aprilie 2017, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.
Niciuna dintre părţi nu a depus punct de vedere la raport.
La termenul din 15.06.2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, iar problema de drept dedusă judecăţii nu este controversată, s-a considerat de către toţi membrii completului de filtru că se poate face în cauză aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., în sensul soluţionării recursului, fără citarea părţilor.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate de către reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii de fond, şi anume, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Îndeplinirea acestor două condiţii este analizată în funcţie de circumstanţele cauzei, fiind lăsată la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este circumscris de art. 2 alin. (1)lit. t din Legea nr. 554/2004 împrejurărilor legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În speţă, existenţa cazului bine justificat, reţinută de instanţa de fond, cu referire la prescripţia dreptului de a calcula obligaţii fiscale pentru perioada anterioară anului 2010, a fost infirmată de soluţia pronunţată pe fondul acţiunii în anularea actelor administrativ-fiscale în litigiu.
Astfel, prin sentinţa nr. 14 din 16.02.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bacău a respins excepţia prescripţiei dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale, invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Adminisrativ Teritorială Comuna Hemeiuş şi a respins acţiunea prin care s-a solicitat anularea dispoziţiei nr. x/23.04.2015, a deciziei de impunere nr. x/04.03.2015, a deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. x/2015 şi a Procesului-verbal de control nr. x/27.02.2015, ca nefondată.
Deşi, nefiind definitivă, această hotărâre are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.
Pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, inexistenţa cazului bine justificat face inutilă examinarea criticilor referitoare la abordarea condiţiei pagubei iminente în sentinţa atacată.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat în baza art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 92 din 29 mai 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2017.