Land ownership certificate challenge barred as inadmissible for untimely prior complaint; appeal rejected.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecat

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti, la data de 17.11.2014, sub nr. x/2014, reclamanţii A., B., C., D., au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., obligarea să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 1734,79 mp, pe care pârâta are amplasată o sondă petrolieră, obligarea pârâtei la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului, pe o perioadă de 3 ani anterioară promovării acţiunii, în cuantum de 26.010 RON plus dobânda legală de 6,4 % pe an, în total 5000 RON, suma petitului fiind de 31.010 RON, obligarea pârâtei la plata şi pentru viitor, pe toată perioada existenţei instalaţiei, a unei chirii anuale de 3 euro/mp, cu plata anticipată pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive, în sumă de 68.822 RON, la momentul încetării activităţii definitive la această sondă amplasată pe terenul proprietatea reclamanţilor, pârâta să fie obligată să efectueze cheltuieli la toate operaţiunile de refacere şi ameliorare a terenului degradat.

Prin sentinţa nr. 598/09.04.2015 pronunţată de Judecătoria Găeşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 21.05.2015 sub nr. x/2015.

La data de 29.10.2015 pârâta E. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei, în principal, ca inadmisibilă, motivat de formularea acesteia în condiţiile depăşirii termenului limită de decădere de 1 an, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, aplicabil în acţiunea în nulitate absolută parţială a CADP, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, în condiţiile nemotivării în fapt şi în drept.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 47 din 24 februarie 2016, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta S.C. E. S.A. şi a respins ca fiind inadmisibilă cererea de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x din data de 14.08.2005, emis de Ministerul Economiei şi Comerţului, formulată de reclamanţii A., B., C., şi F., în contradictoriu cu pârâţii S.C. E. S.A., şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs reclamanţii A., B., C., D., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Criticile recurenţilor-reclamanţi formulate cu referire la sentinţa nr. 47 din 24.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, vizează, în esenţă soluţionarea cauzei în lipsa conceptării, ca parte, a Ministerului Economiei şi Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, de natură a constitui, în opinia recurenţilor, o încălcare a regulilor de procedură, a căror nerespectare ar atrage sancţiunea casării hotărârii recurate; soluţionarea pricinii a fost dispusă în condiţiile "respingerii excepţiei de nelegalitate a x/2005", invocată odată cu cererea completatoare depusă de Judecătoria Găeşti, în dosarul nr. x, ca excepţiei apreciată, de recurenţi a atrage nulitatea actului contestat, motivat de încălcarea normelor de drept material.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

În ceea ce priveşte neregularităţile procedurale vizând soluţionarea pricinii în lipsa conceptării, ca parte, a Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri ori legate de nesoluţionarea excepţiei de nelegalitate a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate contestat, motivele dezvoltate de recurenţi nu sunt susceptibile în a suplini cerinţa probării îndeplinirii condiţiei de formulare a plângerii prealabile ori de a răsturna concluzia instanţei de fond, privitoare la lipsa unei astfel de plângeri, apreciată a atrage inadmisibilitatea acţiunii.

Analiza considerentelor Încheirii de şedinţă din data de 10.02.2016 şi respectiv a considerentelor sentinţei de fond demonstrează în mod clar soluţionarea excepţiei de nelegalitate, având drept consecinţă respingerea acţiunii în contencios administrativ ca inadmisibilă; soluţionarea cauzei în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, MinisteruL Economiei, Comerţului şi Relaţiilor din Mediul de Afaceri, în calitate de emitent al actului administrativ contestat şi Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, în calitate de successor al celui dintâi.

Potrivit considerentelor sentinţei recurate, în condiţiile transformărilor successive intervenite la nivelul ministerelor, în baza H.G. nr. 34/2009, drepturile şi obligaţiile fostului Minister al Economiei şi Comerţului au fost preluate succesiv de Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ şi Turism şi Profesii Liberale, de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi, respectiv, Ministerul Finanţelor Publice conceptat ca parte legal citată în procesul dedus judecăţii.

Pe de altă parte, recurenţii-reclamanţi nu au investit instanţa de fond cu o excepţie de nelegalitate, ci cu o cerere în materia contenciosului administrativ prin care au solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x/2005, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 1734,79 mp, aferentă sondei 1336.

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/24.08.2006 emis Ministerul Economiei şi Comerţului, în baza Legii nr. 51/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi a Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, se circumscrie noţiunii de act administrativ unilateral, atât faţă de autorităţile publice emitente, cât şi de raporturile juridice în care se află persoanele juridice în favoarea cărora au fost emise certificatele. În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia. Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 797/2007, că dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

În ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul pentru declanşarea procedurii prealabile, instanţa de fond a apreciat corect că acesta îl constituie momentul "luării la cunoştinţă" de actul a cărui nulitate o invocă.

Momentul luării la cunoştinţă, de actul a cărui nulitate se invocă, este cel al înscrierii în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al intimatei-pârâte, respectiv din anul 2006. Astfel, devin aplicabile dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7 din 13 martie 1996, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, potrivit cărora înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor", dispoziţii aplicabile în forma de la data de 09.02.2006.

În ceea ce priveşte susţinerile recurenţilor referitoare la efectuarea procedurii prealabile, acestea sunt neîntemeiate, invitaţia la mediere a fost adresată doar intimatei - pârâte E., iar pe de altă parte chiar dacă, recurenţii ar fi făcut dovada că aceasta a fost adresată şi emitentului actului, (în prezent Ministerul Economiei Comerţului şi Relaţiilor cu mediul de afaceri, fostul Minister al Economiei, Comerţului şi Turismului), invitaţia la mediere nu are valoarea unui recurs graţios,

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A., B., C. şi F. împotriva sentinţei nr. 47 din 24 februarie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2018.