Challenging an administrative information letter under Law No. 554/2004 for failure to constitute a typical administrative act or refusal to act
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal, upholding the lower court's ruling that the administrative action was inadmissible, leaving the first-instance judgment in force. The dispute involved a company challenging a response from the National Agency for Mineral Resources and another entity, initially seeking to annul a mining exploitation license, but which subsequently modified its claim to seek the annulment of an information letter sent by the agency and an order to issue a permit for a fish pond. The Court held that the challenged letter was merely an informational document that did not constitute an administrative act or a refusal to process a request, as it only communicated relevant legal norms and referred the plaintiff to a competent territorial office; because the plaintiff failed to prove it had submitted a concrete request for a permit, the letter lacked the characteristics of an administrative act or a failure to respond within the legal deadline. Consequently, the action was inadmissible under Article 1(1) and Article 8(1) of Law No. 554/2004, as the challenged act did not fall under the definition of an administrative act in Article 2(1)(c) or the refusal of a request in Article 2(2).
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 85/2003; Challenging an administrative information letter under Law No. 554/2004 for failure to constitute a typical administrative act or refusal to act: Fiind o adresă de informare, lipsită de efecte juridice, actul atacat nu poate fi apreciat ca fiind act administrativ în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, întrucât nu a fost emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul naşterii, modificării sau stingerii raporturilor juridice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2015 la data de 28.09.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale Bucureşti şi S.C. B. S.R.L. a solicitat anularea parţială a Licenţei de exploatare nr. x/12.04.2002 a cărui titular este S.C. B. S.R.L.
Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale Bucureşti a invocat excepţia inadmisibilităţii şi/sau a tardivităţii acţiunii, şi pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind vădit nelegală şi neîntemeiată.
La data de 14.01.2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus la dosar o precizare de acţiune prin care a solicitat "recalificarea cererii" sale în plângere împotriva răspunsului primit de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale cu nr. x din 01.09.2015 şi scoaterea din cauză a S.C. B. S.R.L.
1.2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 49 din 29 februarie 2016, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale Bucureşti.
1.3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa admiterii cererii, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea căii de atac, recurenta arată că prin cererea introductivă de instanţă a solicitat anularea parţială a Licenţei de exploatare nr. x/12.04.2002 a cărui titular este S.C. B. S.R.L.
Ulterior, recurenta-reclamantă şi-a modificat acţiunea, arătând că obiectul acţiunii sale este reprezentat de plângerea împotriva răspunsului primit de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale cu nr. x din 01.09.2015 şi scoaterea din cauză a S.C. B. S.R.L.
În mod greşit a respins prima instanţă acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, întrucât actul conţinând răspunsul primit de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale cu nr. 9718 din 01.09.2015 nu constituie o adresă de informare, cum reţine fără temei instanţa fondului ci exprimă refuzul de soluţionare a cererii reclamantei.
Faţă de aceste considerente se solicită admiterea recursului.
2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând recursul de faţă, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecinţă, pentru considerentele ce vor fi arătate în considerare.
Astfel cum rezultă din economia dosarului pendinte, prin cererea înregistrată la data de 28.09.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea parţială a licenţei de exploatare nr. x/12.04.2002, emisă în favoarea S.C. B. S.R.L.
Prin cererea înregistrată la 14 ianuarie 2016 recurenta-reclamanta şi-a modificat acţiunea, arătând că solicită anularea răspunsului primit de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale nr. x/01.09.2015 şi obligarea autorităţii la emiterea permisului necesar pentru amenajarea unui iaz piscicol.
Analizând conţinutul adresei nr. x/2015, a cărei anulare se solicită prin cererea precizatoare, instanţa fondului observă că prin acesta nu s-a dispus nimic, nici nu a fost respinsă vreo solicitare a reclamantei, acesteia aducându-i-se la cunoştinţă normele legale incidente şi autoritatea din teritoriu care are competenţe pe Legea minelor nr. 85/2003. Totodată, prin adresa menţionată, reclamanta a fost îndrumată spre Compartimentul Inspecţie Teritorială Caransebeş din cadrul ANRM.
Fiind o adresă de informare, lipsită de efecte juridice, actul atacat nu poate fi apreciat ca fiind act administrativ în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, întrucât nu a fost emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul naşterii, modificării sau stingerii raporturilor juridice.
Dat fiind că actul atacat nu prezintă caracteristicile unui act administrativ, concluzia care se impune este aceea că acesta nu poate face obiectul unei cereri în anulare, acţiunea fiind apreciată ca inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora pretinsa vătămare derivă fie dintr-un act administrativ, fie din nesoluţionarea în termen a unei cereri.
În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că acţiunea recurentei-reclamante, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la 14 inauarie 2016 este inadmisibilă, întrucât adresa contestată nu reprezintă un act administrativ tipic, în înţelesul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004 şi nici refuzul de soluţionare a unei cereri.
Raportat la prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Din acestă perspectivă, aşa cum a reţinut şi instanţa fondului, Înalta Curte constată că, prin adresa nr. x/2015 intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale comunică recurentei-reclamante o serie de dispoziţii legale relevante pentru realizarea unui proiect ce poate intra sub incidenţa art. 3 alin. (1) din Legea nr. 85/2003 precum şi condiţiile de emitere a permiselor de exploatare prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2003, nerezultând, aşadar, din cuprinsul acestei adrese, că intimata-pârâtă.
Sesizând, din conţinutul actului atacat, că acesta este un răspuns la adresa reclamantei nr. 3/19.08.2015, judecătorul fondului a solicitat reclamantei depunerea acestui act, pentru a verifica ce anume a solicitat reclamanta şi dacă adresa de răspuns, atacată în cauză, exprimă sau nu vreun refuz de eliberare a permisului de exploatare însă recurenta reclamantă nu a făcut dovada formulării unei solicitări concrete, adresate intimatei-pârâte, astfel că nici ipoteza vizată de art. 2 alin. (2) dinLegea nr. 554/2004 nu este incidentă în speţă.
În consecinţă, criticile recurentei-reclamante la adresa modalităţii de calificare a adresei de răspuns nr. x/01.09.2015 nu sunt fondate, concluzionând Înalta Curte că este legală soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a acţiunii reclamantei, în contextul în care obiectul acestei cereri nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constată nefondat recursul de faţă, urmând a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 49 din 29 februarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 mai 2018.