Net salary adjustment of special-status public officials: interplay between increased social insurance contribution rates and the statutory cap on the contribution base under Law no. 285/2010

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.05.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie anularea Ordinului 51/29.04.2015 şi a Ordinului 172/17.04.2015 ambele emise de Procurorului Şef al DNA.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin Ordinul 172/17.04.2015 s-a procedat la stabilirea unui venit lunar net în cuantum de 13.364 RON în loc de 14.088 RON cât avusese anterior invocându-se o adresă a Departamentului Economico Financiar Administrativ şi un act de constatare al Curţii de Conturi.

Contestaţia administrativă formulată de reclamant a fost respinsă prin Ordinul 51/29.04.2015

Reclamantul a afirmat că emiterea actelor s-a făcut cu interpretarea greşită a art. 5 alin. (1) din Legea nr. 285/28.12.2010 în sensul că potrivit acestui articol ar fi trebuit majorată valoarea salariului exclusiv în raport de influenţa pe care majorarea cotei de contribuţie de asigurări sociale de stat o avea asupra salariului.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 379 din 09.02.2016 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA NAŢIONALĂ ATICORUPŢIE, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentului, majorarea reglementată de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 este influenţată doar de majorarea cotei de contribuţii individuale exprimată în procente din salariul de încadrare, fără a fi influenţată de plafonarea bazei de calcul a cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.

Susţine recurentul că prin Legea nr. 263/2010, doar baza de calcul a CIAS a fost plafonată la echivalentul sumei a cinci venituri medii brute pe ţară. Cota de 10,5% a CIAS reprezintă un procent din salariul de încadrare şi nu se poate confunda cu baza de calcul a acestei cote şi, cu atât mai mult, nu poate fi confundată cu plafonarea la cinci venituri medii brute pe ţară. Aceste noţiuni sunt diferite şi au natură juridică diferită.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 31 mai 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Recurentul-reclamant susţine că baza de calcul şi cota de contribuţie sunt noţiuni diferite şi majorarea la care se referă art. 5 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 ar fi trebuit să ţină seama doar de influenţa pe care o are majorarea cotei de contribuţie nu şi de plafonarea bazei de calcul.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 "Pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare se majorează valoarea soldei lunare/salariului lunar, determinată potrivit prezentei legi, astfel încât majorarea cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale de stat, stabilită prin legea care reglementează sistemul unitar de pensii publice, să nu conducă la diminuarea sau creşterea venitului net realizat lunar din solde/salarii de aceste categorii de personal."

Potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 "(3) Cotele de contribuţii de asigurări sociale, la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt:

a) 31,3% pentru condiţii normale de muncă, datorate de angajator şi angajaţi, din care 10,5% datorate de angajaţi şi 20,8% datorate de angajatori;

b) 36,3% pentru condiţii deosebite de muncă, datorate de angajator şi angajaţi, din care 10,5% datorate de angajaţi şi 25,8% datorate de angajatori;

c) 41,3% pentru condiţii speciale şi alte condiţii de muncă, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, datorate de angajator şi angajaţi, din care 10,5% datorate de angajaţi şi 30,8% datorate de angajatori."

Art. 33 alin. (3) din legea nr. 263/2010 prevede că "(3) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale prevăzută la alin. (1) şi (2) nu poate fi mai mare decât valoarea corespunzătoare a de cinci ori câştigul salarial mediu brut."

Din economia dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că o cotă de contribuţie nu poate avea nici o influenţă asupra unui salariu decât în strânsă legătură cu baza de calcul la care se aplică respectiva cotă.

Reducerea salariului net, pe care o compensează majorarea salariului lunar, este consecinţa aplicării unei cote de contribuţie majorate la baza de calcul aferentă respectivei cote.

Cele două noţiuni nu se confundă. Pentru stabilirea salariului net cele două noţiuni sunt indisolubil legate.

În acord cu dispoziţiile legale menţionate, salariul lunar se majorează astfel încât majorarea cotei de contribuţie să nu conducă la reducerea salariului net însă nu are în vedere, aşa cum pretinde recurentul, un ipotetic salariu net care s-ar calcula prin aplicarea cotelor de contribuţie la o altă bază de calcul decât cea reglementată prin acelaşi act normativ.

În concluzie, chiar dacă se face vorbire, în art. 5 alin. (1) doar de majorarea cotei de contribuţie, s-a avut în vedere întreg mecanismul prin care o cotă de contribuţie influenţează salariul net respectiv prin aplicarea la baza de calcul stabilită de legiuitor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 379 din 09 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2018.