Broadcasting violent crime details and abusive language in prime-time television: limits of freedom of expression and minor protection under audiovisual regulations

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015 reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 228 din data de 5.05.2015, emisă de către CNA, prin care a fost amendată cu suma de 100.000 RON, pentru postul de televiziune B., şi exonerarea de plata amenzii aplicate.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 370 din 9.02.2016, Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ. a declarat recurs reclamanta A. S.A. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Susţine recurenta că în motivarea hotărârii nu a fost analizat scopul difuzării emisiunii şi modul efectiv în care invitaţii s-au comportat şi au dialogat cu copii în platou - aspecte ce ar fi putut conduce instanţa de fond la o cu totul altă concluzie decât cea reţinută în cadrul sentinţei atacate.

A precizat recurenta că, în ceea ce priveşte difuzarea informaţiilor referitoare la crima comisă în oraşul Slatina, instanţa de fond a menţionat că nu simplul fapt al difuzării de imagini violente aferente unei ştiri a determinat aplicarea sancţiunii cu amenda, ci difuzarea în mod repetat a secvenţelor de violenţă, care trece peste limitele unui interes public real".

Raportat la aceste temei faptic al sancţionării şi la constatările instanţei de fond, recurenta a făcut referire la principiile reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la libertatea de exprimare a jurnaliştilor şi la obligaţia de informare a publicului, în virtutea art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cât priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Codul Audiovizualului, a subliniat recurenta că, după cum reiese din cadrul rapoartelor de monitorizare, în mod repetat atât reporterul care îî intervieva pe invitaţi., cât şi moderatorul emisiunii "Z." au încercat să-i oprească pe aceştia din folosirea de injurii.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Prin Decizia nr. 228/05.05.2015, recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 100.000 RON pentru încălcarea art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 17 alin. (1) şi (2) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare (Codul audiovizualului), precum şi a dispoziţiilor art. 3 alin. (1-3), art. 10 şi art. 40 alin. (3) din aceeaşi decizie.

În esenţă, în sarcina radiodifuzorului s-a reţinut că unele ediţii ale emisiunii "C.", transmise în perioada 6 - 20 ianuarie 2015, şi "Z.", din perioada 26-28 ianuarie 2015, au fost difuzate cu încălcarea dispoziţiilor legale din domeniul audiovizualului.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, acesta nu poate fi reţinut, atât timp cât instanţa de fond a fost învestită să analizeze legalitatea actului contestat prin raportarea conţinutului programelor la dispoziţiile legale aplicabile, iar nu în raport de "scopul bine intenţionat" al emisiunilor, declarat de radiodifuzor în acţiunea introductivă. Or, analiza instanţei de fond a avut în vedere inclusiv "ajutorul" pe care radiodifuzorul ar fi dorit să îl acorde copiilor prin dezvăluirea dramelor" acestora, instanţa apreciind că "informaţiile pe care recurenta dorea să le aducă la cunoştinţa publicului, puteau fi oferite şi în altă modalitate decât cea a expunerii copiilor într-un mediu care îi putea afecta emoţional".

De altfel, corect s-a reţinut că au fost încălcate normele prevăzute în Codul audiovizualului, iar afirmaţiile recurentei privind ajutorul acordat minorilor nu sunt de natură să o exonereze de răspunderea pentru încălcarea dispoziţiilor legale.

În ceea ce priveşte cea de a doua critică, în care recurenta face referire la unele speţe referitoare la principii europene privind libertatea de exprimare, se reţin următoarele.

Libertatea de exprimare prin componenta sa, dreptul publicului la informare, invocată de recurenta reclamantă, nu poate justifica încălcarea dispoziţiilor privind protecţia minorilor în cadrul serviciilor de programe prin difuzarea repetată a unor detalii ori reconstituiri ale unei crime, prezentate într-un interval orar în care minorii au acces neîngrădit la vizionarea programelor.

Instanţa de fond în mod corect a observat, cu privire la emisiunea analizată, că radiodifuzorul a depăşit cadrul unei informări a publicului, conţinutul prezentat fiind de natură să afecteze dezvoltarea morală şi mentală a copiilor, iar, pe de altă parte, că "difuzarea în mod repetat a secvenţelor de violenţă care trece peste limitele unui interes public real, aspect ce încalcă obligaţiile şi responsabilităţile pe care le comportă exerciţiul libertăţii de exprimare.".

Mai mult, difuzarea informaţiilor şi a imaginilor privind "crima comisă în oraşul Slatina", nu s-a făcut în cadrul unei emisiuni informative, de ştiri, aşa cum susţine recurenta-reclamantă, ci în cadrul emisiunii "C.", difuzată în intervalul orar 17.00-19.00, acestui subiect, fiindu-i acordat un spatiu amplu.

Aşa cum în mod corect s-a reţinut, prin prezentarea împrejurărilor în care s-a produs crima şi modul de executare a acesteia, precum şi caracterul repetitiv al imaginilor difuzate, încărcătura dramatică dată de fondul sonor, afişarea menţiunii "reconstituire", titluri şi detalii, radiodifuzorul a depăşit cadrul unei informări a publicului, conţinutul prezentat fiind de natură să afecteze dezvoltarea morală şi mentală a copiilor.

Totodată, alin. (2) din art. 29 prevede că radiodifuzorii nu pot prezenta scene de violenţă în mod repetat în cadrul aceleiaşi producţii audiovizuale, iar înainte de difuzarea unor imagini şocante, a unor scene de violenţă sau cu impact emoţional şi negativ care pot impresiona în mod neplăcut telespectatorii, aceştia vor fi avertizaţi verbal "Atenţie! Imagini care pot afecta emoţional telespectatorii.", menţiune ce va fi şi afişată static şi lizibil, reglementare ce nu a fost respectată de recurenta-reclamantă.

În ceea ce priveşte argumentele invocate de recurentă referitoare la emisiunea "Z.", conform cărora postul atenţionează cu privire la "un comportament frivol ori scene de limbaj ori că "natura emisiunii este una de publicitate şi promovare a vedetelor pe care publicul le susţine", acestea nu pot fi avute în vedere întrucât sunt lipsite de relevanţă şi nu pot fi de natură să o exonereze de răspunderea pentru încălcarea prevederilor art. 40. alin. (3) din Codul audiovizualului.

Norma a cărei încălcare a fost reţinută în sarcina radiodifuzorului prevede, fără excepţii ori distincţii, că "moderatorii, prezentatorii şi realizatorii programelor au obligaţia să nu folosească şi să nu permită invitaţilor să folosească un limbaj injurios sau să instige la violenţă".

Or, în mod corect s-a reţinut că moderatorul emisiunii a permis invitaţilor folosirea unui limbaj inadecvat, injurios şi instigator la violenţă, care nu poate fi justificat sub nicio formă prin invocarea libertăţii de exprimare.

În concluzie, recurenta nu a respectat îndatoririle şi responsabilităţile care îi reveneau în calitate de furnizor de servicii media audiovizuale referitor la protecţia minorilor în cadrul serviciilor de programe şi la interdicţia utilizării de către relizatorii emisiunilor a unui limbaj injurios.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 370 din 9 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2018.