Ministry's salary reimbursement claim rejected; court upholds refusal based on binding salary cap under joint order.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia A VIII A contencios administrativ şi fiscal la data de 02.02.2015, reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative, a solicitat instantei urmatoarele:

- anularea parţială a Notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2, înregistrată cu nr. x/28.08.2014, respectiv şi pentru suma de 26638.62 RON fără TVA şi, implicit, anularea Deciziei nr. II/195/24.10.2014 privind contestaţia formulată de către Ministerul Educaţiei Naţionale, înregistrată la sediul DDCA sub nr. x-CTS/26.09.2014, împotriva Notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2, înregistrată cu nr. x/28.08.2014, privind proiectul cod SMIS 38732;

- admiterea prezentei cereri şi validarea sumei în cuantum de 26081,38 RON, fără TVA.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1635 din 26 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamantul afirmă că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept aplicabile cauzei.

Astfel, recurentul arată că a criticat, în faţa instanţei de fond, refuzul intimatului pârât de a recunoaşte validitatea cheltuielilor în cuantum de 26.638,62 RON, reprezentând cheltuieli de salarizare, cererea sa de rambursare fiind respinsă.

Susţine recurentul-reclamant că prima instanţă şi-a însuşit argumentele intimatului-pârât, fără a arăta însă de ce înlătură apărările reclamantului.

Arată recurenta pârâtă că, potrivit art. 6 din Legea nr. 284/2010 gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile şi autorităţile publice se asigură de fiecare ordonator principal de credite.

(2) Gestiunea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat se asigură de ordonatorii principali de credite şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Gestiunea sistemului de salarizare a personalului din unităţile sanitare publice, din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi a autorităţilor administraţiei publice locale se asigură de ordonatorii principali de credite şi de Ministerul Sănătăţii.

(4) Ordonatorii principali de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază, soldele funcţiilor de bază/salariile funcţiilor de bază, indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile, alte drepturi salariale în bani şi în natură stabilite potrivit legii, să asigure promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale şi avansarea în gradaţii, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu.

Mai mult, în mod greşit instanţa de fond reţine că în speţă se justifică concluzia privind caracterul neeligibil al sumei în discuţie în raport de prevederile legale în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, raportându-se astfel la art. 7 din Legea nr. 284/2010.

A achiesa la această argumentare înseamnă a încălca principiul aplicării legii, susţine recurentul, în condiţiile în care art. 6 din Legea nr. 284/2010 prevede că fiecare ordonator de credite are obligaţia de a stabili salariile de bază, soldele funcţiilor de bază/salariile funcţiilor de bază, indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile, alte drepturi salariale în bani şi în natură stabilite potrivit legii, să asigure promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale şi avansarea în gradaţii, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu.

Ordonatorul de credite, în speţă, a stabilit în mod temeinic şi legal modalitatea cu privire la acordarea claselor de salarizare suplimentare prevăzute de art. 34 din Legea nr. 284/2010.

De altfel, chiar emitentul Ordinului comun nr. 42/77/2011 comunica recurentului că prevederile ordinului referitoare la modalitatea de acordare a numărului de clase de salarizare suplimentare care se atribuie pentru timpul efectiv alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect pot fi utilizate cu tilu de recomandare.

Instanţa de fond nu a reţinut aceste aspecte şi nici nu le-a înlăturat, arătând recurentul şi faptul că Ordinul nr. 5720/23.12.2013, privind modificarea Ordinului nr. 4666/2011 privind Regulamentul privind plata drepturilor salariale pentru personalul care este nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare nu a fost aborgat, anulat şi prin urmare produc efecte juridice, fiind opozabil pârâtei.

În consecinţă, recurentul solicită casarea hotărârii instanţei fondului, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost formulată.

2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 19 aprilie 2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul de faţă, Înalta Curte constată că este nefondat, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant, în calitate de beneficiar de fonduri structurale nerambursabile a baza contractului de finantare nr. x/03.12.2012 pentru implementarea proiectului cu titlul,,Îmbunătăţirea eficacitătii organizaţionale a Învăţământului Superior prin stabilirea unui set de indicatori specifici şi crearea capabilităţii de gestionare şi monitorizare a acestora", cod SMIS 38732, proiect finanţat prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative din Fondul Social European, derulat prin AM PODCA, a depus cererea de rambursare nr. 2, înregistrată la AM PO DCA sub nr. x-P/27.08.2014, în cuantum de 2.007.253,16 RON, din care a fost validată doar suma de 1.980.614,54 RON.

In Notificarea privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2, înregistrată sub nr. x-P/28.08.2014, intimatul a menţionat că cererea de mai sus nu a fost validată pentru suma de 26.638,62 RON fara TVA, aferent liniei bugetare 2.1 Cheltuieli de salarizare (salarii) şi contribuţii salariale aferente suportate de către angajator şi angajat,pentru personalul angajat in cadrul instituţiei structurii partenere ca funcţionari publici sau personal contractual cu normă întreagă sau partială de lucru, având atribuţii privind implementarea proiectului finantat prin PODCA, intrucat nu s-au respectat prevederile pct. 5 din Ordinul comun nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Măsura nevalidării sumei de 26.638,62 RON a fost contestată, iar prin Decizia nr. II/195/24.10.2014 a fost admisă parţial contestaţia, din suma nevalidată în cuantum de 26.638,62 RON, suma de 557,24 RON fiind considerată eligibilă. Pentru restul sumei de 26.081,38 RON s-a mentinut măsura nevalidării, reţinându-se, în esenţă, aceleaşi argumente care au fundamentat notificarea atacată cu contestaţie adminsitrativă.

Soluţionând acţiunea reclamantului, Curtea de Apel Bucureşti constată că este neîntemeiată, întrucât recurentul-reclamant a solicitat rambursarea unor cheltuieli al căror cuantum este nelegal, prin raportare la normele de drept incidente speţei, individualizate în cuprinsul hotărârii instanţei de fond.

Constată Înalta Curte că sentinţa civilă recurată nu este emisă cu încălcarea normelor de drept material, cum greşit susţine recurenta, pentru considerentele ce urmează.

Astfel cum rezultă din economia dosarului, cererea de rambursare în discuşie a fost respinsă întrucât cheltuielile de salarizare pretinse de recurent încăalcă prevederile legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fodnurile publice precum şi dispoziţiile Ordinului comun nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

În concret, Ordinul comun anterior menţionat prevede, la punctul 5 următoarele:

"Persoanei încadrate conform exemplului prevăzut la pct. 2, care desfăşoară activităţi în cadrul unei echipe de proiect finanţat din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, la clasa de salarizare 70 i se adaugă până la 25 de clase de salarizare suplimentare, stabilite potrivit legii, pe perioada cât îşidesfăşoară activitatea în aceste condiţii. Timpul efectiv alocat lunar este corespunzător unei norme întregi, pentru care se acordă 25 de clase de salarizare suplimentare, sau poate corespunde unor fracţiuni de normă, după cum urmează:

- până la 8 ore se acordă o clasă de salarizare;

- între 9 şi 35 de ore se acordă 5 clase de salarizare;

- între 36 şi 62 de ore se acordă 9 clase de salarizare;

- între 63 şi 89 de ore se acordă 13 clase de salarizare;

- între 90 şi 116 ore se acordă 17 clase de salarizare;

- între 117 şi 143 de ore se acordă 21 de clase de salarizare;

- peste 144 ore, dar fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare, se acordă 25 de clase de salarizare.

În primele 5 zile ale fiecărei luni calendaristice, în funcţie de numărul de ore efectiv lucrate în luna anterioară, conform pontajului lunar semnat de managerul/coordonatorul/şeful de proiect, se stabileşte numărul corespunzător de clase ce este acordat pentru activitatea desfăşurată în luna anterioară ca membru al "echipei de proiect", în înţelesul art. 34 din Legea-cadru nr. 284/2010.

Conducătorul instituţiei, prin act administrativ, nominalizează, începând cu data de 1 ianuarie 2011, dintre persoanele care sunt implicate în pregătirea şi implementarea proiectelor cu finanţare din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, pe cele care, în calitate de membre ale unei "echipe de proiect", vor beneficia de majorarea salarială prevăzută la art. 34 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu încadrarea în numărul prevăzut la alin. (4) al aceluiaşi articol, după caz".

Prin Ordinul MEN nr. 5720, emis la data de 23.12.2013 privind modificarea Ordinul nr. .4666/20.07.2011 privind aprobarea Regulamentului privind plata drepturilor salariale pentru personalul care este nominalizat în echipele de proiect finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, iar la art. I, se prevăd urmatoarele:

"

2. personalul care este nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare beneficiază de la data intrării în vigoare a Legii nr. 28412010, de o majorare a salariului de bază de până la 25 de clase de salarizare suplimentare pe perioada cât îşidesfăşoară activitatea în aceste condiţiişiproporţional cu timpul alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect, astfel:

- până la 10 ore/lună se acordă 2 clase de salarizare - 5% din salariul de bază;

- între 11 şi 30 ore/lună se acordă 8 clase de salarizare - 20% din salariul de bază;

- între 31 şi 50 ore/lună se acordă 13 clase de salarizare - 32,5% din salariul de bază;

- între 51 şi 70 ore/lună se acordă 16 clase de salarizare - 40% din salariul de bază;

- între 71 şi 100 ore/lună se acordă 19 clase de salarizare - 47,5% din salariul de bază;

- între 101 şi 143 ore/lună se acordă 21 clase de salarizare - 52,5% din salariul de bază;

- peste 144 ore/lună dar fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru, prevăzută de normele legale în vigoare, se acordă 25 clase de salarizare - 62,5% din salariul de bază."

Este evident că marja de majorare a salariilor de bază, astfel cum a fost stabilită prin Ordinul nr. 5720/02.12.2013 şi în funcţie de care au fost stabilite şi drepturile salariale ale funcţionarilor implicaţi în implementarea proiectului al cărui beneficiar este recurentul-reclamant, a depăşit limitele prevăzute prin Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011.

Reţinând acest aspect, judecătorul fondului precizează şi faptul că, deşi Ordinul MEN nr. 5720/2013 statuează în mod expres in preambulul său imprejurarea că la emiterea acestuia au fost avute in vedere dispoziţiile Ordinului comun al ministrului muncii, familiei şiprotecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, se constată totuşi că dispoziţiile acestuia contravin actului normativ superior pe care se intemeiază, sub aspectul majorării salariale de care poate beneficia personalul care este nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare .

Prin urmare, instanţa fondului a analizat concursul de reglementări dintre cele două ordine, şi, dând prevalenţă forţei juridice superioare reglementării reprezentate de Ordinul comun nr. 42/77/2011, recunoscută numai formal de către recurent, a constatat faptul că în mod nelegal au fost stabilite drepturi salariale în cuantum superior prin Ordinul nr. 5720/2013, emis de către recurentul pârât.

De aceea, faptul că acest din urmă ordin nu a fost anulat sau aborgat nu are nicio relevanţă în privinţa aprecierii legalităţii refuzului intimatului de a rambursa sumele pretinse de către recurent, cât timp aceste sume se situează în afara limitelor prevăzute prin actele normative cu forţă juridică superioare Ordinului MEN nr. 5720/2013.

În mod greşit apreciază recurentul-reclamant caracterul normelor cuprinse în Ordinul comun nr. 42/77/2011 ca fiind de recomandare, concluzie ce se desprinde din contextul emiterii acestui act.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) din Legea cadru nr. 284/2010, "personalul din autorităţile administraţiei publice centrale, din structurile din subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale şi din instituţiile administraţiei publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum şi din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de la data intrării în vigoare a prezentei legi de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, iar începând cu data de 1 ianuarie 2011 în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporţional cu timpul efectiv alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare şi fără a depăşi in total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)."

Legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, respectiv Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 a fost publicată in Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010.

Conform art. 17 din lege, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice vor elabora normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice, care va stabili şi formula concretă de calcul al salariilor, indemnizaţiilorşi soldelor pentru anul 2011.

În aplicarea acestor dispozitii legale a fost emis Ordinul comun al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, astfel că sunt lipsite de suport afirmaţiile recurentului-reclamant, în sensul că prevederile Ordinului comun nr. 42/77/2011 cuprind doar norme de recomandare.

Nici prevederile art. 6 din Legea nr. 284/2010 nu pot constitui temei pentru admiterea acţiunii reclamantului, observând Înalta Curte faptul că obligaţia de stabilire a drepturilor salariale în limita încadrării în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu nu poate conferi legalitate unor măsuri de stabilire a drepturilor salariale cu neobservarea prevederilor legale.

În concluzie, Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., considerent pentru care va respinge ca nefondat recursul civil de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei nr. 1635 din 9 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 mai 2018.