Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 2265/2018 AI generated

Taxpayer’s appeal withdrawal lets stand time-bar dismissal of tax-contest annulment claim

Case Number Decizia nr. 2265/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome struck_off
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice took note of the claimant's withdrawal of its appeal and thereby let stand the first-instance judgment, which had dismissed the action as time-barred and on the merits; consequently, the tax authority prevailed. The case concerned a taxpayer in insolvency proceedings seeking annulment of a decision resolving its administrative tax contest and an order to re-open that contest against a tax assessment notice, with the lower court having upheld the authority's limitation defense for the annulment claim and rejected the re-opening request as unfounded. Legally, the decision rests on the principle of party disposition in civil procedure, specifically articles 9, 22(6), and 406(1) of the Civil Procedure Code, which permit a party to renounce an appeal at any time without judicial scrutiny, making the withdrawal final and unappealable.

Legislator headnote

AI generated

art. 483 C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ; Taxpayer’s appeal withdrawal lets stand time-bar dismissal of tax-contest annulment claim: Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta A. S.A., prin Administrator Judiciar B. solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Keywords

AI generated
withdrawal of civil claim tax assessment proceedings action for annulment standing to appeal tax authority statute of limitations

Cited Legislation

AI generated
art. 483 C. proc. civ
Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta A.
art. 9 C. proc. civ
Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
art. 406 alin. (1) C. proc. civ
Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, şi având în vedere dispoziţiile art.
art. 22 alin. (6) C. proc. civ
civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin.
AI generated
Decizia nr. 2832/2019
Taxpayer's late challenge upheld as time-barred; annulment claim rejected as inadmissible.
Decizia nr. 6873/2020
Tax authority prevails as claimant's withdrawal terminates appeal and vacates annulment order.
Decizia nr. 2806/2020
Withdrawal of appeal accepted and prior judgment annulled in tax assessment dispute
Decizia nr. 3789/2018
Withdrawal of appeal from tax enforcement suspension annuls lower court judgment
Decizia nr. 2004/2006
Tax authority appeal upheld; taxpayer's action dismissed as administrative challenge was time-barred and prior assessment final.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2015, reclamanta A. S.A., societate aflată în procedura generală a insolvenţei, prin Administrator Judiciar B., a chemat în judecată pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECŢIA GENERALĂ DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR, solicitând anularea Deciziei nr. X/07.06.2007 emisă de pârâtă; obligarea pârâtei la reluarea procedurii de soluţionare a contestaţiei înregistrate sub nr. x/2007 împotriva Deciziei de impunere nr. X/13.03.2007.

Pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, susţinând că decizia de soluţionare a contestaţiei a cărei anulare se solicită a fost comunicată la data de 07.06.2007, iar acţiunea a fost introdusă la data de 20.10.2015, deci cu mult după expirarea termenului prevăzut de lege, astfel că solicită admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 63 din 10 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte cererea de anulare a Deciziei nr. 152/7.06.2007, invocată de pârâtă şi a respins această cerere ca prescrisă; a respins cererea de obligare a pârâtei la reluarea procedurii de soluţionare a contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. X/13.03.2007 formulată de reclamanta A. S.A. societate aflată în procedura generală a insolvenţei prin ADMINISTRATOR JUDICIAR B., în contradictoriu cu AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECŢIA GENERALĂ DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta A. S.A., prin Administrator Judiciar B. solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

La data de 18 aprilie 2018 A. S.A. prin administrator judiciar B. a depus la dosar, o cerere de renunţare la judecata recursului formulat.

Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, şi având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunţare la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunţare la judecarea recursului formulat de A. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei nr. 63 din 10 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2018.