Tax evasion criminal investigation as grounds for civil suspension under Romanian Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Argeş desfiinţarea Deciziei nr. 148/6.09.2010 emisă de aceasta în soluţionarea contestaţiei administrative şi pe cale de consecinţă anularea Deciziei de impunere nr. 1176/17.06.2010 prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligaţii fiscale de plată în sumă de 673.599 RON.

Prin încheierea din data de 29 iunie 2011, Curtea de Apel Piteşti a constatat că se impune suspendarea cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere adresa DNA-Serviciul Teritorial Piteşti, prin care se arăta că împotriva administratorului S.C. A. S.R.L., a fost începută urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi spălare de bani.

La data de 17.11.2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a depus la dosar răspuns la solicitările instanţei referitor la faptul că, în cauza penală cu nr. x/2017 se efectuează cercetări faţă de numitul B., administrator al S.C. A. S.R.L., iar documentele financiar-contabile vizând evidenţa contabilă au fost ridicate de organele de cercetare ale poliţiei judiciare atât în formă scriptică, cât şi electronic.

Prin încheierea din data de 21 noiembrie 2017, Curtea de Apel Piteşti a menţinut suspendarea litigiului, întrucât şi în prezent se efectuează cercetări penale sub aspectul mai multor săvârşiri de infracţiuni de către petentul B.

Împotriva încheierii din data de 21 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, a declarat recurs S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C.

Instanţa de recurs constată că în cuprinsul încheierii recurate s-a strecurat o eroare materială, în sensul că dispoziţiile legale aplicabile sunt cele prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. şi nu cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Textul de lege menţionat reglementează unul dintre cazurile suspendării legale facultative, din economia acestuia rezultând că, pentru a se putea dispune măsura suspendării, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii, respectiv: 1. începerea urmăriri penale şi 2. infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauză.

Se constată că adoptarea măsurii suspendării depinde de aprecierea instanţei, care este datoare să examineze şi să aibă în vedere, atât începerea urmăririi penale, cât şi înrâurirea hotărâtoare a infracţiunii pentru care s-a început urmărirea penală asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauză.

Din această perspectivă Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de fond a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei, Curtea de apel reţinând, în mod corect, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei.

Este de subliniat că, fiind vorba despre o suspendare facultativă, măsura dispunerii suspendării în temeiul de lege pretins încălcat reprezintă atributul exclusiv al judecătorului de a aprecia dacă o asemenea măsură se justifică şi îndeplineşte condiţiile cerute de textul de lege invocat.

Prin caracterul permisiv al dispoziţiilor art. 244 C. proc. civ., judecătorul are posibilitatea să cenzureze în fiecare caz utilitatea suspendării, întregul sistem de drept procedural românesc bazându-se pe dreptul de apreciere al judecătorului, prerogativă pe care instanţa de apel a exercitat-o în sensul adoptării măsurii suspendării cauzei.

Într-o altă exprimare, cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine faptul că aceste prevederi nu au caracter imperativ, ci lasă la aprecierea instanţei de judecată oportunitatea suspendării cauzei aflate pe rol. Aşadar, instanţa poate suspenda judecarea cauzei atunci când se ivesc indiciile unei infracţiuni, dacă se face dovada că, într-adevăr, sesizarea organului de urmărire penală a avut loc pentru o faptă care ar avea o înrăurire directă asupra soluţionării cauzei civile pendinte.

În atare condiţii, în mod legal, instanţa de fond a apreciat că măsura suspendării întruneşte cerinţele art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte notează că nu se poate susţine cu temei că suspendarea judecării cauzei conduce la tergiversarea cauzei, atâta vreme cât instanţa de fond a apreciat că se impune măsura suspendării în raport de dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. în urma unei analize riguroase a condiţiilor impuse de acest text de lege.

Posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiţie, precum şi în respectarea principiului aflării adevărului, instanţa este datoare să valorifice în interesul tuturor parţilor din proces, dispoziţiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor şi interesele legitime ale celorlalte părţi.

Este de necontestat că art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

În soluţionarea cauzei, instanţa de fond a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice, ţinând cont de toate garanţiile conferite privitoare la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate şi al egalităţii armelor în procesul civil.

Înalta Curte, în raport de argumentele evocate şi cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. împotriva încheierii din 21 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2018.