Drunk driving conviction upheld where defendant's withdrawal of request for new forensic toxicological analysis negates procedural defect regarding unaddressed essential claims.

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28 din 18 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara l-a condamnat pe inculpatul M.ȘT.B. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen.

Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.

S-a constatat că pedeapsa este grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că, în ziua de 7 aprilie 2002, inculpatul, care funcționa în calitate de inspector de poliție la sectorul Poliției de Frontieră Moldova Veche, a participat la o întâlnire cu reprezentantul de frontieră din Iugoslavia, iar seara între orele 17,00-19,00 a servit masa, ocazie cu care a consumat 100 gr. țuică. În jurul orelor, 20,20, folosind autoturismul proprietate personală, inculpatul s-a deplasat spre domiciliu, alături de alți doi colegi, conducând autovehiculul, deși consumase alcool.

În momentul în care pe șosea a apărut un obstacol, pe care a intenționat să-l ocolească, mașina a ajuns cu roțile în șanțul șoselei, apoi, încercând să o redreseze, inculpatul a pierdut controlul volanului și s-a izbit cu mașina de un copac, avariind-o grav.

În urma accidentului inculpatul a suferit un traumatism cranio-cerebral acut deschis și plăgi contuze parietale, fiind transportat la un spital din apropiere, unde i s-au acordat îngrijiri medicale și i s-au recoltat două probe de sânge la orele 21,20 și respectiv 22,20.

Un alt pasager din mașină a suferit răni ușoare.

Conform buletinului de analiză toxicologică s-a stabilit că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,60 %o, iar la ora accidentului, de 1,65 %o.

Comisia pentru interpretarea alcoolemiei din cadrul I.M.L. Timiș a apreciat aceeași valoare, de 1,65 %o a alcoolului în sânge la data producerii accidentului.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza procesului verbal de cercetare la fața locului, a schiței locului faptei, planșelor fotografice în care se evidențiază degradările suferite de autovehicul, ca urmare a coliziunii cu un copac de pe marginea șoselei, buletinelor de analiză toxicologică a alcoolemiei, declarațiilor unor martori coroborate cu recunoașterea inculpatului.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere comportarea bună avută de inculpat înainte de comiterea infracțiunii, sinceritatea acestuia în cursul procesului și lipsa antecedentelor penale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, solicitând în principal, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, la Judecătoria Moldova Nouă, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la o cerere esențială privind efectuarea unei noi expertize medico-legale în vederea calculului retroactiv al alcoolemiei și în subsidiar a cerut achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., apreciind că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Recursul este nefondat.

Cu privire la primul motiv, se constată că procesul a fost judecat în primă instanță de Curtea de Apel Timișoara, instanța competentă, în raport de dispozițiile art. 64 din Legea nr. 360/2000 privind Statutul Polițistului.

La termenul de la 18 decembrie 2003 inculpatul, prin apărător, a solicitat într-adevăr, efectuarea unei noi expertize la I.M.L. București, în vederea stabilirii alcoolemiei în momentul producerii accidentului, iar instanța a considerat necesar să amâne pronunțarea asupra acestei probe după audierea celor doi martori menționați în rechizitoriu.

Au fost acordate alte trei termene în cauză, pentru lipsă de apărare a inculpatului și pentru audierea martorilor. În ședința de la 18 martie 2004, când s-a judecat cauza, inculpatul nu a mai stăruit în cererea sa, astfel că instanța a acordat cuvântul pe fond fără a se pronunța cu privire la expertiză, inculpatul a renunțat la solicitarea efectuării unei noi expertize.

Potrivit art. 3859 pct. 10 teza III C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Or, în speță, în cursul urmăririi penale pentru dovedirea alcoolemiei s-a întocmit un buletin de examinare clinică în vederea determinării gradului de intoxicație etilică a inculpatului, în care se menționează că acesta prezenta halenă alcoolică, s-au recoltat două probe de sânge, la interval de o oră, care au fost supuse analizei toxicologice la I.M.L. Timișoara, s-a făcut calculul retroactiv al alcoolemiei, și s-a răspuns, de către Comisia pentru interpretarea alcoolemiei, la obiecțiunile formulate de inculpat cu privire la calculul alcoolemiei.

În raport de aceste probe, Curtea apreciază că nepronunțarea asupra cererii privind efectuarea unei noi expertize, de către I.M.L. București, având aceleași obiective, nu este de natură să influențeze soluția procesului și nu se impune admiterea recursului, casarea cu trimitere a cauzei, în vederea administrării acestei probe.

Referitor la celălalt motiv de recurs invocat, în sensul că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, este de observat că instanța a apreciat corect că în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, de urmările produse, de gradul ridicat al alcoolemiei inculpatului, fapta săvârșită de acesta prezintă gradul de pericol social al infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.

Pe de altă parte, Curtea mai constată că la individualizarea sancțiunii au fost recunoscute, în favoarea inculpatului, circumstanțe atenuante și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, măsuri care dovedesc că instanța a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Așa fiind, Curtea urmează, ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat și să mențină hotărârea atacată, ca fiind legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Șt.B. împotriva sentinței penale nr. 28 din 18 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2004.