Financing recovery upheld after appeal fails to show flawed reasoning in artificial-eligibility control.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2015 reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei nr. 15594/28.04.2015 de soluţionare a contestaţiei, formulată împotriva procesului-verbal nr. x, vizând debitul în cuantum de 848.874,46 RON, plus accesoriile.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 30 din 25 februarie 2016, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C. SPRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, apreciind că actele contestate sunt legale.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C. SPRL, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate, se arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că experţii nu au făcut o evaluare a modului în care neregulile constatate au afectat integral proiectul sau anumite componente ale proiectului; stabilirea creanţei în raport de impactul financiar; aplicarea principiului proporţionalităţii/neaplicarea Regulamentului Comisiei (UE) nr. 65/27.01.2011.

De asemenea, instanţa nu a luat în considerare erorile conţinute de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare precum şi în decizia de soluţionare a contestaţiei, instanţa omiţând să dea relevanţă următoarelor aspecte:

- Nu a lămurit care a fost documentul care a stat la baza întocmit IRD 0.1 nr. x/28.11.2014 (suspiciune de neregulă/suspiciune de fraudă).

- Nu a luat în considerare că locul desfăşurării controlului a fost inserat greşit în procesul-verbal întrucât verificarea a avut loc la sediul CRPDRP 7 Centru Alba Iulia în perioada 02.12.2014 - 04 02.2015, nu la locul de implementare a proiectului.

- Nu a apreciat corect, în funcţie de probatoriul administrat, cu privire la netemeinicia neregulii constatate de echipa de control ex-post drept obligaţie a societăţii de a desfăşura o activitate viabilă EG2. Obligaţia asumată prin contract este de a respecta viabilitatea investiţiei şi nu de a atinge nişte indicatori, care sunt nişte cifre estimative, proiecţii făcute de beneficiar atunci când a depus cererea de finanţare. Viabilitatea investiţiei a fost analizată în mod eronat de instanţă, obligaţia de atingere a acelor indici fiind o obligaţie de diligentă şi nu una de rezultat, fapt care rezultă chiar şi din modul în care au fost prezentaţi indicatorii financiari în Memoriul Justificativ.

- Instanţa, fără temei, nu a analizat nici faptul că nu a existat nici o încălcare a EG4 şi că neregula constatată de echipa de control ex-post, este în contradicţie cu procedura de verificare, acest aspect fiind obligatoriu de îndeplinit de beneficiar până la depunerea ultimei cereri de plată.

- Instanţa nu a analizat nelegalitatea susţinerii echipei de control potrivit căreia "beneficiarul a încălcat criteriile de eligibilitate şi selecţie asumate şi a creat condiţii artificiale pentru a beneficia de fonduri nerambursabile", şi nu a constatat faptul că nu sunt menţionate articolele încălcate din contractul de finanţare.

- Instanţa nu a analizat corect legătura dintre A. şi D. care au derulat contracte economice pe aceeaşi piaţă. Nu se poate spune că beneficiarul a creat condiţii artificiale pentru depăşirea fişei măsurii.

De asemenea nu a fost analizată nota 12563-24.04.2013 a APDPR prin care chiar APDRP a statuat că elementele susmenţionate sunt doar nişte indicii, iar proiectele nu se vor considera neeligibile doar pe baza constatării acestora.

Beneficiarii proiectelor depuse pe Măsura 312 au fost selectaţi după verificarea de către APDRP a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate, conform fişelor întocmite de experţi evaluatori care au apreciat că aceştia nu au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de finanţare în cadrul măsurilor PNDR, pentru depăşirea intensităţii sprijinului financiar (conform prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 - privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005).

Conform unei jurisprudenţe constante a CJUE, condiţiile care contravin obiectivelor schemei implică atât elemente obiective, cât şi subiective.

Elementul obiectiv constă în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor, cu consecinţa ca finalitatea urmărită e schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală.

În acest sens, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza nr. x 434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene interpretând prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

Semnificative sunt argumentele CJUE în cauza C-434/12:

"totuşi, o astfel de împrejurare nu permite în sine excluderea faptului că proiectul de investiţii va contribui la atingerea obiectivelor prevăzute. în această privinţă, dacă se reproşează societăţii Slancheva că a urmărit să eludeze restricţiile privind mărimea proiectelor eligibile şi suma maximă a ajutorului per beneficiar, este de competenţa instanţei de trimitere să examineze dacă această intenţie are drept consecinţă faptul că obiectivele prevăzute la art. 52 lit. a) pct. ii) din Regulamentul nr. 1698/2005 nu pot fi atinse".

Apărările formulate

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, instanţa de fond dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii.

Intimata arată că recurenta-reclamantă în calitate de beneficiar al contractului de finanţare a încălcat criteriul de eligibilitate. Proiectul este considerat viabil din punct de vedere financiar dacă nu comportă riscul de a intra în încetare de plăţi în viitor, nu înregistrează pierderi, datorii restante şi se încadrează în matricea indicatorilor financiari, din Fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate E3.1.

Elementele constatate de echipa de control, demonstrează că reprezentanţii entităţilor juridice beneficiare ale Programului FEADR împreună cu dl. B., au acţionat concertat spre realizarea obiectivelor şi scopului unei entităţi juridice unice, care în mod legal n-ar fi fost în măsură a obţine un ajutor peste 200.000 Euro.

Conduita beneficiarilor la care s-a făcut referire constituie o încălcare gravă a dispoziţiilor legale şi comunitare care reglementează "ajutorul de minimis" şi a urmărit depăşirea plafonului maxim nerambursabil de 200.000 de euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea de entităţi juridice care au accesat simultan Măsura 312.

Prin urmare, beneficiarul a creat condiţii artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR şi a încălcat regula de minimis dat fiind faptul că beneficiarul final al celor două proiecte este dl B..

Sunt identificate legături comerciale între S.C. A. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. cele trei firme fiind interdependente şi prestează activităţi prin reprezentant dl B.

S-a constatat că S.C. A. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. au acelaşi beneficiar final, respectiv dl B., astfel că prin accesarea şi implementarea celor două proiecte a fost depăşit plafonul de 200.000 euro, fiind încălcată regula de minimis.

Recurenta - reclamantă nu aduce argumente pertinente de nelegalitate a sentinţei recurate înţelegând doar să reitereze fondul acţiunii, iar susţinerile dezvoltate nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ.

Instanţa de fond a prezentat motivele pentru care a înţeles să respingă acţiunea recurentei-reclamante, analizând fiecare dintre aspectele susţinute de aceasta ca şi temei al nelegalităţii actelor administrative atacate, precum şi actele depuse la dosarul cauzei atât de instituţia pârâtă cât şi de reclamant.

În condiţiile în care obiectul contractului de finanţare îl reprezintă acordarea unei finanţări publice, acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce priveşte achiziţiile organizate în vederea realizării proiectului propus spre finanţare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuşi beneficiar, în calitate de autoritate contractanta în cadrul procedurii de achiziţie.

Eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanţare, verificare pe care beneficiarul a acceptat-o necondiţionat.

În plus art. 2 alin. (1) din O.U.6. nr. 66/2011 dispun că: "neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Totodată, art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 dispune că: "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel."

Deoarece în perioada de implementare a proiectului elementele identificate nu pot conduce la o concluzie clară privind crearea în mod artificial a condiţiilor necesare obţinerii finanţării nerambursabile, beneficiarii sunt evaluaţi în perioada ex-post, atunci când activitatea acestora va deveni cea în conformitate cu intenţia acestora şi când structurile cu atribuţii de control pot strânge mai multe dovezi care pot conduce la certitudinea ca beneficiarul a creat condiţii artificiale de eligibilitate.

Aceste dovezi au fost strânse de către echipa de control prin identificarea per ansamblu a unor indicatori subiectivi (fizici, funcţionali-legali, de afacere/contabil/financiar), a unor indicatori obiectivi privind neîndeplinirea cerinţelor Măsurii 312 (general, specific şi operaţional).

Cu privire la motiv de recurs privind neretroactivitatea Regulamentului nr. 65/2011, se apreciază a fi nefondat întrucât la momentul semnării contractului de finanţare erau în vigoare şi dispoziţiile Regulamentului (CE - Euratom) nr. 2988/95 din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, care este în vigoare, şi care la art. 4 alin. (3) se dispune: "Actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

Potrivit art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

De asemenea, dreptul comunitar consacră monismul şi impune respectarea sa de către statele membre întrucât sistemul comunitar nu poate funcţiona decât în monism, singurul principiu compatibil cu ideea unui sistem de integrare.

Conform clauzelor contractuale cunoscute şi asumate de beneficiar prin semnarea contractului de finanţare, beneficiarul se obligă la respectarea prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementărilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Uniunea Europeană, precum şi la respectarea tuturor celorlalte clauze ale contractului de finanţare.

La depunerea cererii de finanţare beneficiarul sau responsabilul de proiect trebuia să facă dovada deţinerii de aptitudini manageriale/marketing sau în acord cu activitatea propusă prin proiect (experienţă/cursuri de formare profesională absolvite - cel puţin nivel de iniţiere, cursuri de calificare etc.) sau să le dobândească până la efectuarea ultimei plăţi.

Luând în considerare relaţiile între asociaţii şi administratorii celor două societăţi preluarea muncitorilor de la o firma la alta, s-a ajuns la concluzia că au fost create condiţii artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR, prin înfiinţarea unei entităţi juridice care aparent se încadrează în categoria beneficiarilor eligibili şi care doar în mod aparent şi pur formal a înfiinţat locuri de muncă noi pe Măsura 312, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.

Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011: "principiul proporţionalităţii - orice măsura administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Potrivit art. 17 din acelaşi act normativ: "Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii."

În concluzie, intimata, reluând situaţia de fapt şi drept expusă atât prin actele contestate cât şi prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs formulate, a apărărilor invocate, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părţilor conform art. 493 alin. (2) (4) C. proc. civ.

În şedinţa din data de 19 aprilie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. SPRL împotriva sentinţei nr. 30 din 25 februarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, fiind dispusă citarea părţilor în şedinţă publică, conform art. 493 (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile şi apărările expuse, ţinând cont de probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar, a încheiat cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de Autoritate Contractantă, Contractul de finanţare nr. x/09.07.2010, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional pentru dezvoltare rurală pentru proiectul:

"Dotarea cu utilaje în vederea lucrărilor de pregătire a terenului" sat Halchiu, judeţul Braşov/Autoritatea Contractantă angajându-se să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 857.966 RON echivalentul a maxim 199.388 euro, conform art. 3 alin. (1) (2) din contractul de finanţare.

La data de 19.02.2015 a fost întocmit de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x prin care s-a reţinut, în esenţă, că beneficiarul a creat condiţii artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile în Programul FEADR, încălcând astfel criteriile de eligibilitate şi selecţie, motiv pentru care s-a propus încetarea Contractului de finanţare x din 09.07.2010 şi recuperarea ajutorului financiar nerambursabil încasat.

Prin Decizia nr. 15594/28.04.2015 de soluţionare a contestaţiei emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a fost respinsă contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L., menţionându-se măsura de reziliere a contractului de finanţare şi cuantumul debitului în sumă de 848.874,46 RON la care se adaugă accesoriile.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal să verifice legalitatea actelor administrative atacate, acţiune ce a fost respinsă ca nefondată de prima instanţă.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a criticat soluţia pronunţată de prima instanţă din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. fără a dezvolta criticile de nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor legale evocate.

Analizând sentinţa recurată în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că motivul de recurs invocat formal de recurentă nu poate fi reţinut în condiţiile în care hotărârea recurată respectă exigenţele prevăzute de art. 425 lit. b) din C. proc. civ., în considerentele sentinţei fiind expusă pe larg situaţia de fapt şi drept în raport de care a fost respinsă acţiunea, fiind evocate totodată normele substanţiale incidente şi aplicarea lor în speţă.

Atât doctrina cât şi jurisprudenţa au statuat, cu caracter unitar, că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument invocat de părţile din litigiu în susţinerea uneia şi aceleiaşi cereri în condiţiile în care instanţa a examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, o astfel de hotărâre respectând şi exigenţele art. 6 alin. 1 din CEDO.

Este de observat că instanţa de fond, în considerentele sentinţei a răspuns criticilor invocate de reclamant vizând locul şi perioada unde s-a desfăşurat verificare; documentul care a stat la baza întocmirii IRD 0.1 nr. x/28.11.2014; încălcarea criteriilor de eligibilitate EG4, EG2, EG8, arătând totodată care au fost considerentele pentru care a apreciat că investiţia a fost fărâmiţată fiind create condiţii artificiale cu consecinţa încălcării regulii de minimis.

Instanţa de fond a analizat pe larg legalitatea deciziei nr. 15594/28.04.2015 emisă de intimata-pârâtă, fiind analizate atât criteriile de eligibilitate dar şi lipsurile invocate de reclamantă din cuprinsul actelor contestate, cu respectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., context în care criticile formulate de recurentă din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reţinute.

Recurenta-reclamantă a invocat formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta care sunt motivele de nelegalitate în raport de dispoziţiile legale evocate, criticile vizând în esenţă situaţia de fapt reţinută raportat la probatoriul administrat.

Critica vizând neaplicarea în cauză a prevederilor Regulamentului Comisiei nr. 65/27.01.2011 nu poate fi reţinută având în vedere că la data semnării contractului de finanţare erau în vigoare şi dispoziţiile Regulamentului CE nr. 2988/1095, Regulamentul CE nr. 1975/2006 (art. 5 alin. 3. Regulamentul UE nr. 65/2011stabilind normele de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 astfel că în mod corect au fost avute în vedere dispoziţiile art. 8 din Regulamentul CE nr. 65/2011, considerentele instanţei de fond fiind corecte.

Nici criticile vizând criteriile de eligibilitate şi selecţie nu pot fi reţinute, instanţa de fond analizând criteriile de eligibilitate în raport de probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente.

Criteriul de eligibilitate EG2 vizează eligibilitatea proiectului dar din probatoriul administrat rezultă că recurenta-reclamantă a înregistrat pierderi, apărarea recurentei cu referire la contextul economic nefavorabil nefiind în măsură să înlăture obligaţiile contractuale asumate.

Recurenta-reclamantă a încălcat şi criteriul de eligibilitate EG4 având în vedere durata de valabilitate a contractului astfel cum a fost stabilită la art. 2 alin. (8) din Contractul de finanţare încheiat de părţi.

Cu privire la criteriul de selecţie S 2 vizând crearea/menţinerea a opt locuri de muncă, recurenta nu aduce critici punctuale, din actele de la dosar rezultând că în anul 2011 a fost înregistrat un număr mediu de 3 angajaţi, în anul 2012 - 4 angajaţi iar în anul 2013 au fost angajate 7 persoane, angajaţii având raporturi de muncă la S.C. A. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., adresa nr. x nefiind contestată, context în care rezultă fără echivoc că angajaţii au migrat de la o firmă la alta.

Cu privire la legăturile dintre cele trei societăţi comerciale respectiv S.C. A. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. se constată că la locul de implementare a proiectului se află sediul celor trei societăţi între care există legături comerciale şi financiare iar între asociaţii şi administratorii entităţilor enunţate existând relaţii de rudenie, angajaţii migrând de la o societate la alta.

Legăturile existente între societăţi rezultă şi din analizarea indicatorilor structurali/juridici, respectiv S.C. A. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. au avut acelaşi administrator pe parcursul implementării proiectelor (ambele societăţi beneficiind de fonduri nerambursabile).

La data depunerii cererii de finanţare administratorul S.C. A. S.R.L., era numitul B. iar asociat unic sora sa numita F., numitul B. fiind administrator şi la S.C. D. SRL, asociatul unic al acestei entităţi fiind soţia sa G..

Cele două societăţi au formulat cereri de finanţare la aceeaşi dată, cereri semnate de numitul B. pe baza împuternicirii, prefinanţarea fiind asigurată de numitul B., sumele fiind restituite după primirea ajutorului financiar nerambursabil de la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit iar activităţile desfăşurate sunt complementare.

În raport de criteriile obiective şi subiective analizate se concluzionează că instanţa de fond în mod corect a reţinut că au fost create condiţii artificiale pentru implementarea proiectului de către recurentă, proiect complementar cu cel al S.C. D. S.R.L., fiind încălcată regula de minimis, CJUE statuând în C 343/2012 asupra modului de interpretare a dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

De altfel, Contractele de finanţare obţinut de S.C. A. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. au făcut obiectul dosarului penal nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în care s-a pronunţat decizia penală nr. 509/31.03.2017, decizie prin care s-a constatat încălcarea dispoziţiilor legale pentru obţinerea de fonduri nerambursabile respectiv a regulii de minimis.

Nici critica vizând încălcarea principiului proporţionalităţii nu poate fi reţinută având în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 65/2011 şi art. 4 din Regulamentul nr. 1988/1945, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2003 dar şi a dispoziţiilor art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, neregulile reţinute prin actele contestate vizând întregul proiect astfel că restituirea fondurilor obţinute este impusă de dispoziţiile legale evocate.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. SPRL împotriva sentinţei nr. 30 din 25 februarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. SPRL împotriva sentinţei nr. 30 din 25 februarie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2018.