EU Funding Correction Ruling Quashed and Remanded over Claim Object Mischaracterization

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Roman a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri - Organismul Intermediar pentru Energie şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice (AM POS CCE) Bucureşti, obligarea acestora la plata sumei de 1087023,59 RON reprezentând corecţii/reducere financiară de 5% din cererile de rambursare nr. 1-6 din contractul de finanţare nr. x/14.12.2011.

La data de 20.08.2015, reclamantul Municipiul Roman a invocat excepţia de nelegalitate a celor 6 notificări prin care s-au respins cererile de rambursare nr. 1-6.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 145 din 23 octombrie 2015, a respins ca nefondate excepţiile privind netimbrarea acţiunii, necompetenţa teritorială a instanţei, inadmisibilitatea acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene şi inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate; a admis excepţia de nelegalitate şi, în consecinţă, a constatat nelegalitatea notificărilor privind cererile rambursare 1-6, a admis acţiunea reclamantului Municipiul Roman, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" (AMPOS CCE), şi a dispus obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.087.023,59 RON reprezentând reducere financiară.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei nr. 145 din 23 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recursuri pârâţii Ministerul Energiei (înfiinţat prin O.U.G. nr. 55/2015 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative) şi Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" şi Ministerul Fondurilor Europene.

Prin recursul formulat, recurentul pârât Ministerul Energiei critică sentinţa atacată, în principal, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., republicat, iar, în subsidiar, invocă motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5, 6 şi 8 din acelaşi cod.

În susţinerea motivului principal de recurs, recurentul-pârât susţine că prezenta cauză este în competenţa teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu cele ale art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod.

De asemenea, hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv cu vicierea procedurii de citare a ministerului şi a celei de comunicare a hotărârii (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), deşi în întâmpinările depuse la dosar, s-a specificat sediul instituţiei ca fiind în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 202E, în dispozitivul hotărârii apare sediu ca fiind în Calea x, nr. 152, sector 6 Bucureşti, iar comunicarea hotărârii s-a făcut la adresa din Bucureşti, str. x, nr. 3-7.

Totodată, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente, respectiv a art. 21 alin. (19), art. 27 alin. (1) şi art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

În cererea sa de recurs, recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice (pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" şi Ministerul Fondurilor Europene), critică sentinţa atacată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, susţinând că instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material incidente, respectiv:

- art. 1 din O.U.G. nr. 9/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale;

- art. 18 alin. (3) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

- art. 6 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 66/2011, pct. 2.3. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011;

- art. 71, art. 72, art. 178 alin. (2) şi art. 188 alin. (3) lit. b) şi c) din O.U.G. nr. 34/2006.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin încheierea din 19 aprilie 2018, pronunţată de Completul de filtru conform dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., recursurile au fost admise în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate exclusiv în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reţine că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunţare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept incidente.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut".

Această pronunţare implică, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept incidente.

În speţă, judecătorul fondului pe de o parte a reţinut natura de acte administrative a notificărilor privind aplicarea reducerii financiare procentuale, acte emise în temeiul art. 6 şi art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 şi în considerarea art. 8 alin. (18) din Contractul de finanţare şi, în mod evident, unicele producătoare de efecte juridice, în lipsa exhibării altor decizii în acest sens şi în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut expres faptul că în situaţia reducerilor financiare nu se aplică procedura de constatare a neregulilor reglementată de art. 21.

În consecinţă, a considerat că acestea sunt acte administrative, reţinând că pot face obiectul excepţiei de nelegalitate invocate în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi pe care instanţa a şi soluţionat-o.

Pe de altă parte, însă, şi-a contrazis propria argumentare, arătând că în cauză nu a fost emis vreun act administrativ care să poată fi contestat.

În acelaşi context, este de observat faptul că instanţa de fond nu a stabilit corespunzător obiectul acţiunii, reţinând că s-a solicitat doar plata sumelor nerambursate, nu şi anularea vreunui act administrativ.

Nu s-au cerut lămuriri reclamantului, dacă a înţeles să solicite anularea notificărilor, având în vedere că din cuprinsul cererii de chemare în judecată reieşea că acesta a înţeles, totuşi, să conteste pe calea acţiunii în contencios administrativ măsura reducerii financiare pe care a considerat-o cuprinsă în notificările menţionate expres şi, tocmai ca o consecinţă a anulării acestei măsuri, să solicite obligarea pârâţilor la plata sumelor nerambursate.

În aceste condiţii, instanţa de fond în mod nelegal a apreciat admisibilă excepţia de nelegalitate formulată cu privire la aceleaşi acte administrative care făceau şi obiectul acţiunii în anulare, pronunţându-se pe calea acestei excepţii, în locul acţiunii în anularea notificărilor/măsurii de aplicare a reducerii financiare procentuale.

Procedând astfel, judecătorul fondului în mod greşit nu a făcut verificările necesare din perspectiva dispoziţiilor legale care instituie condiţiile de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, referitoare la formularea plângerii prealabile şi la termenul de introducere a acţiunii în raport cu fiecare act administrativ în parte.

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum şi prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, Înalta Curte apreciază recursurile ca fiind fondate în limitele arătate, urmând să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, se va pune în discuţie şi se va stabili obiectul cererii de chemare în judecată, ţinând seama de voinţa reclamantului, în considerarea principiului disponibilităţii, instanţa verificându-şi apoi competenţa prin raportare la obiectul astfel stabilit, ţinând seama, după caz, şi de incidenţa clauzelor contractuale asumate de părţi sub acest aspect.

Se va verifica, totodată, cadrul procesual pasiv, sub aspectul atributelor de identificare a pârâţilor, asigurându-se legala citare a acestora.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Energiei şi Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" şi Ministerul Fondurilor Europene, împotriva sentinţei nr. 145 din 23 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2018.