Municipality liability for verifying contractor execution before public funding disbursement and excessiveness of administrative sanction

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Feteşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea deciziei nr. 3687/02.02.2015 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/27.11.2014.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3290 din 9 decembrie 2015, a respins acţiunea formulată de reclamantul municipiul Feteşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Municipiul Feteşti, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 alin. (1)pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant susţine, în esenţă, că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a clauzelor contractuale prevăzute la Anexa 1 a contractului de finanţare (art. 17 alin. (5).

Se arată că instanţa de fond a făcut o interpretare extrem de restrictivă şi în contradicţie cu situaţia reală şi prevederile contractului de finanţare, apreciind că există o responsabilitate exclusivă a autorităţii reclamante.

I. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Un prim motiv de recurs se raportează la obligaţia de diligenţă a respectării claselor contractuale prevăzute de art. 17 alin. (5) din Anexa 1 din contractul de finanţare. În acest sens se apreciază că existenţa culpei exclusiv în sarcina reclamantei este greşită.

Or, referitor la faptul că nu a avut cunoştinţa de existenţa tronsoanelor de drum din beton de 500 ml pe DE 222 şi 100 ml pe DE 233 se reţine că: existenţa tronsoanelor de drum din beton de 500 ml pe DE 222 şi 100 ml pe DE 233, trebuiau observate şi menţionate în studiul de fezabilitate şi proiectul tehnic, în urma vizitelor la teren şi a întocmirii studiilor topografice şi geotehnice pentru elaborarea documentaţiilor tehnice, precum şi în caietul de sarcini şi reflectate în devizele ofertă, din oferta câştigătoare a licitaţiei de execuţie de lucrări de construcţii.

La momentul la care beneficiarul a solicitat în tranşa a-Il-a de plată (depusă la structurile AFIR în data de, 28.10.2013) decontarea cheltuielilor pentru execuţia structurii rutiere pe întreaga lungime a drumurilor DE 222 şi DE 233, respectiv de 4 cm strat uzură BA 16, 5 cm strat de legătură BAD 25, 15 cm strat de piatră spartă şi 20 cm balast, Primăria Municipiului Feteşti, dirigintele de şantier, proiectantul şi constructorul aveau cunoştinţă de faptul ca pe tronsoanele de 500 ml pe DE 222 şi 100 ml pe DE 233, structura rutieră a fost realizată doar parţial (4 cm strat uzură BA 16, 5 cm strat de legătură BAD 25), situaţie recunoscută ulterior de aceştia având în vedere că au emis diverse adrese şi factură storno pentru contravaloarea lucrărilor decontate şi neexecutate pe tronsoanele de drum menţionate.

Faptul că reclamantul nu a sesizat şi nu a verificat anterior transmiterii înscrisurilor necesare pentru plata tranşelor de plată aferente contractului de finanţare realitatea lucrărilor şi cheltuielilor efectuate de constructor, reprezintă exclusiv culpa recurentei reclamante Municipiul Feteşti, interpretarea instanţei fiind în conformitate cu clauzele contractuale invocate atât în cuprinsul întâmpinării, cât şi în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data 27.11.2014.

Un secund motiv se raportează la prevederile art. 1 alin. (1)(4) din Anexa 1 la contractul de finanţare arătând că a depistat neregula efectuată de constructor fapt ce a făcut să se emită facturi storno nr. 416482 din 05.08.2014 şi virarea sumei de 181.705,92 iei de către constructor in contul Municipiului Feteşti pe data de 08.08.2014 ceea ce nu reprezintă decât o îndeplinire din partea recurentei a clauzei din Anexa nr. 1 a contractului de finanţare, art. 1, alin. (1) (4), fapt care certifica caracterul excesiv al imputatiei în sarcina noastră şi interpretarea extrem de restrictiva a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 de către echipa de control.

Or, a sancţiona Municipiul Feteşti conform O.U.G. nr. 66/2011, in condiţiile in care a depistat abaterea constructorului şi nu a cuprins in cererea de plata nr. 4 suma de 181.705,92 RON este o măsura excesiva şi care încălca principiul oportunităţii actelor administrative şi a principiul bunei- credinţe in derularea convenţiilor, fapt care se impune a fi corectat prin mijloacele legale.

Chiar şi din acest aspect al stornării (restituirii) sumei de către constructor către recurentul-reclamant reiese neîndoielnic obligaţia acestuia de a restitui celui care i-a pus-o la dispoziţia AFIR. Apare astfel de neînţeles poziţia reclamantei care recunoscând prejudiciul în conţinutul său solicită a nu fi obligat la restituire ci a fi compensat cu plăţi ulterioare. În fapt, însuşi temeiul plăţilor ulterioare reduse era existenţa certă a unei obligaţii de plată.

Acest aspect rezultă de altfel şi din Nota de control a DLAF privind proiectul x care concluzionează că prin semnarea documentelor suport depuse la cererea de plată nr. 2 (centralizatorul cheltuielilor pe obiectiv, liste cu cantităţi de lucrări pe categorii de lucrări, liste cuprinzând consumurile privind transporturile, liste cuprinzând consumurile de ore de funcţionare a utilajelor de construcţii, liste cuprinzând consumurile cu mâna de lucru, liste cuprinzând consumurile de resurse materiale), atât numitul A. (diriginte de şantier), cât şi numitul B. (responsabil tehnic din partea S.C. C. SRL) au certificat date necorespunzătoare adevărului cu privire la cantităţile de lucrări şi materiale utilizate pentru amenajarea DE 222 şi DE233.

Aceste înscrisuri, asupra cărora există indicii temeinice că reprezintă înscrisuri false, au fost prezentate de Beneficiar la Autoritatea Contractantă AFIR (fostă APDRP) în cadrul Cererii de plată nr. 2, obţinându-se pe nedrept contravaloarea unor lucrări neexecutate în cuantum de 117.229,62 RON - contribuţie UE. Facem precizarea că documentele Cererii de plată nr. 2 au fost semnate de numitul D., în calitate de primar al UAT Feteşti şi manager de proiect. Din verificări nu s-a putut stabili dacă acesta avut cunoştinţă cu privire la făptui că documentele suport anterior menţionate nu reflectau întocmai realitatea din teren.

Până la depunerea Cererii de plată nr. 4, respectiv data de 14.10.2014, constructorul S.C. C. S.R.L. a returnat în conturile Beneficiarului UAT Feteşti suma de 181.705,92 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor neexecutate pe DE 222 şi DE 233 (finanţare nerambursabilă în cuantum de 146.537,03 RON şi TVA în cuantum de 35.168,89 RON).

Totodată, la data de 23.12.2014 Beneficiarul - UAT Feteşti a plătit AFIR contravaloarea acestor lucrări, înainte de finalizarea verificărilor pentru ultima cerere de plată şi de efectuarea ultimei plăţi cu privire la contract.

Un ultim motiv reia aspectul nemotivării Deciziei 3687/2.02.2013 a intimatei AFIR .

Or, decizia nu este un act administrativ strict seno, ci reprezintă soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 27.11.2014 de către AFIR înscris amplu atât în ceea ce priveşte partea discriptivă, cât şi a motivării în fapt şi drept.

Procesul-verbal de constatare reprezintă conform O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 875/2011, titlu de creanţă executoriu, astfel că obligaţia motivării se raportează la acest înscris.

Decizia dată în contestaţie ar fi fost supusă aceleiaşi obligaţii doar în cazul în care este admisă, total sau parţial.

În concluzie, hotărârea apare ca fiind temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate, recursul nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Feteşti împotriva sentinţei nr. 3290 din 9 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2018.