Proportionality of administrative fines for unauthorized audiovisual broadcasting: balancing cumulative contraventions against limited geographic coverage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

l.Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, în principal anularea Deciziei nr. 161/26.03.2015 privind amendarea cu 100.000 RON, iar, în subsidiar, să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea somaţiei publice de intrare în legalitate sau, redozarea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate prin aplicarea unei amenzi contravenţionale orientate către minimul special prevăzut de lege.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VHI-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 95 din 19 ianuarie 2016, a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

A redus sancţiunea amenzii aplicate contestatorului prin Decizia nr. 161/26.03.2015 de la suma de 100.000 RON, la suma de 20.000 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei, respectiv ale art. 90 alin. (1), (2) şi 4 din Legea audiovizualului, referitoare la criteriile de individualizare a sancţiunii.

II.Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recursul pârâtei vizează exclusiv reindividualizarea sancţiunii de către instanţa de fond, arătând că deşi reţine că în mod legal, corect şi temeinic CNA a constatat şi reţinut prin decizia contestată încălcarea dispoziţiilor legale şi săvârşirea faptelor contravenţionale, instanţa de fond apreciază doar cu privire la cuantumul amenzii, "reţine că sancţiunea de 100.000 RON este disproporţionată" şi reduce sancţiunea amenzii la suma de 20.000 RON.

Potrivit art. 90 alin. (1) din Lege, constituie contravenţii următoarele fapte: h) nerespectarea prevederilor art. 3, art. 17 alin. (4), art. 49, art. 54 alin. (2) şi ale art. 58 alin. (1);

j) retransmisia de către distribuitori a serviciilor de programe, cu încălcarea prevederilor art. 74 şi 82;

k) furnizarea unui serviciu media fără a deţine licenţă audiovizuală sau în lipsa notificării prevăzute la art. 74 alin. (5);

(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 10.000 RON la 200.000 RON.

Se arată totodată, că se află în prezenţa unui cumul de fapte, că faţă de gravitatea celor reţinute în sarcina reclamantei, respectiv difuzarea unui program de televiziune fără a mai deţine o licenţă audiovizuală valabilă şi retransmisia unei oferte de servicii de programe cu nerespectarea dispoziţiilor legale, amenda în cuantum de 100.000, jumătate din limita maximă prevăzută de lege pentru încălcarea oricăreia dintre dispoziţiile sale, nu depăşeşte dreptul de apreciere al autorităţii, iar faptele intimatei-reclamante nu pot fi apreciate ca având "efecte minore" pentru a se afla în situaţia în care Consiliul să fi decis aplicarea unei somaţii publice, aşa cum pretindea aceasta.

Recursul apare ca neîntemeiat, întrucât la individualizarea sancţiunii s-a aplicat o amendă în cuantum de 10.000 RON, jumătate din limita maximă prevăzută de lege.

O astfel de apreciere simplistă nu are cum a fi primită câtă vreme aceasta trebuie să ia în considerare nu doar cumulul de fapte, ci şi celelalte aspecte contravenţionale reţinute, şi mai mult, în opinia Înaltei Curţi, şi aria de acoperire a S.C. A. S.R.L., respectiv, în afara oraşului Zimnicea, doar a câtorva localităţi rurale.

A nu cuantifica şi acest lucru, nefăcând o decalare între ariile de acoperire ale diferitelor firme ce retransmit prin cablu programe TV reprezintă un mod simplist de a realiza o reală individualizare a sancţiunilor.

Pe de altă parte celelalte sancţiuni la care se referă recurenta au fost aplicate intimatei într-o perioadă anterioară, chiar şi ultima sancţiune prin Decizia nr. 316/29.04.2014 - care a fost una de somare nu de amendare s-a aplicat în anul anterior aplicării Deciziei nr. 161/26.03.2015.

În aceste condiţii, în raport de argumentele invocate, de actele şi lucrările dosarului, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei civile nr. 95 din 19 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2018.