Inadmissibility of cassation appeal against jurisdictional declination and severance orders in financial guarantee enforcement proceedings

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa, sub nr. x/2015, reclamanta S.C.A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, contestaţie la executare împotriva somaţiei nr. 35/10.03.2015 şi a titlului executoriu Hotărârii nr. 4/03.02.2015 Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări.

Prin încheierea din 20.10.2015, Judecătoria Reşiţa a disjuns capătul de cerere privind anularea Hotărârârii nr. 14/03.02.2015 a Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări şi a dispus formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat sub nr. x/2015.

Prin sentinţa nr. 2138 din 17.11.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015,

Judecătoria Reşiţa a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind anularea Hotărârii nr. 14/03.02.2015 a Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, reţinând incidenţa art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 75 din 17 martie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din data de 20.10.2015 şi a sentinţei nr. 2138 din 17.11.2015 pronunţate de Judecătoria Reşiţa în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015, precum şi împotriva sentinţei nr. 75 din 17 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În principal, recurenta a solicitat casarea în tot a hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Judecătoria Reşiţa.

În subsidiar, a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 14/03.02.2015 emisă de Comitetul Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 20.10.2015 şi a sentinţei nr. 2138/2015 pronunţate de Judecătoria Reşiţa; excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate iar pe fond, respingerea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 75 din 17.03.2015 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.

4. Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii din 20.10.2015 şi a sentinţei nr. 2138/2015 pronunţate de Judecătoria Reşiţa, invocată de intimata-pârâtă, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., prefigurându-se incidenţa art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva sentinţei nr. 75 din 17.03.2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a apreciat că acesta este admisibil în principiu, prefigurându-se incidenţa art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părţilor pentru a formula un punct de vedere.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat punct de vedere, achiesând la concluziile raportului.

5. Considerentele şi soluţia completului de filtru asupra admisibilităţii recursului.

5.1. Cu privire la recursul formulat împotiva încheierii din 20.10.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Reşiţa şi a sentinţei nr. 2138 din 17.11.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Reşiţa.

Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., hotărârea prin care instanţa s-a declarat necompetentă nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

La rândul său, art. 466 alin. (4) C. proc. civ. statuează că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel (şi pe cale de consecinţă, nici recurs) decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

Înalta Curte reţine şi că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevăd o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Pe de altă parte, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În concluzie, raportat la datele speţei de faţă şi la ansamblul dispoziţiilor procedurale arătate mai sus, Înalta Curte observă că sentinţa nr. 2138 din 17.11.2015 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. x/2015, prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, are caracter definitiv, nefiind supusă căii de atac a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

Dat fiind caracterul definitiv al sentinţei, pe cale de consecinţă, nici încheierea din data de 20.10.2015 prin care s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea Hotărârii nr. 14/03.02.2015 Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, deoarece se situează sub incidenţa prevederilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva împotiva încheierii din 20.10.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 şi a sentinţei nr. 2138 din 17.11.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Reşiţa, motiv pentru care va respinge recursul, ca inadmisibil.

5.2. În privinţa recursului formulat împotiva sentinţei nr. 75 din 17 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, se apreciază că acesta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate.

Având în vedere menţiunile din raport, în sensul că nu există o jurisprudenţă constantă, conturată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, care să dezlege unitar problema de drept dedusă judecăţii, completul de filtru constată că recursul nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., astfel încât în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. îl va admite în principiu şi va fixa termen pentru soluţionarea pe fond a acestuia, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 20.10.2015 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. x/2015 şi a sentinţei nr. 2138 din 17.11.2015 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. x/2015.

Admite în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva sentinţei nr. 75 din 17 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal. Fixează termen de judecată la data de 17.10.2018, Complet 2, pentru soluţionarea recursului declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva sentinţei nr. 75 din 17 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu citarea părţilor.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2018.