Tax litigation: Material jurisdiction determined by original claim value under Art. 106 CPC despite subsequent inclusion of accessorial liabilities

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual şi obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti - Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la Nivelul Regiunii Ploieşti, anularea deciziei de impunere nr. x/04.05.2017 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/04.05.2017, prin intermediul cărora s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a plăti suplimentar impozit şi T.V.A. în cuantum de 700.098 RON.

Prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată formulată la 17.10.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti - Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Ploieşti şi A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti - Serviciul Soluţionare Contestaţii şi anularea deciziei nr. 866/31.07.2017 emisă de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti - Serviciul Soluţionare Contestaţii, anularea parţială a deciziei de impunere nr. x/04.05.2017 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/04.05.2017, cu privire la obligaţia stabilită în sarcina reclamantei, de a plăti suplimentar impozit şi T.V.A. în cuantum de 700.098 RON, precum şi anularea parţială a deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 1231/11.05.2017, cu privire la obligaţia stabilită în sarcina reclamantei, de a plăti suplimentar dobânzi în cuantum de 367.135 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 110.319 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 2961 din data de 11 decembrie 2017 Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Serviciul Soluţionare Contestaţii, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a reţinut că prezenta cauză are ca obiect contestaţie formulată în temeiul art. 281 din Legea nr. 207/2015, împotriva deciziei emise în soluţionarea contestaţiei formulate în temeiul art. 268 şi următoarele din Legea nr. 207/2015.

Conform art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii, şi conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Întrucât decizia nr. 866/31.07.2017 emisă de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti - Serviciul Soluţionare Contestaţii, contestată prin prezenta acţiune, priveşte obligaţii bugetare în sumă mai mare de 1.000.000 RON, instanţa a constatat că este competentă să soluţioneze cauza Curtea de Apel Ploieşti.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 53 din 7 martie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti.

A declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru regulator de competenţă.

A reţinut, în esenţă, Curtea de Apel Ploieşti că în cazul contenciosului fiscal, competenţa materială se va stabili întotdeauna în funcţie de valoarea actului administrativ fiscal contestat, textul de lege făcând vorbire despre actul administrativ prin care sunt stabilite sau care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora.

Chiar dacă textul art. 10 din Legea nr. 554/2004 determină competenţa materială în funcţie de valoarea creanţei fiscale cuprinzând şi accesoriile, dispoziţiile vizează situaţia în care prin unul şi acelaşi act administrativ fiscal sunt evidenţiate atât creanţele fiscale principale cât şi creanţele fiscale accesorii, urmând ca în cazul unor acte administrative fiscale distincte competenţa să fie stabilită prin raportare la valoarea fiecărui act administrativ fiscal iar nu prin adiţionarea acestora.

In speţa, obiectul prezentului dosar constă în soluţionarea unei acţiuni în anulare a două decizii de impunere diferite care în cadrul soluţionării contestaţiei administrative prealabile au fost conexate şi soluţionate printr-o singură decizie, perspectivă din care remarcă faptul că nu se impune adunarea valorii acestora pentru a determina competenţa materială a instanţei de judecată, ci competenţa urmează a fi stabilită în funcţie de valoarea cea mai mare, ceea ce arată că din punct de vedere material competenţa aparţine Tribunalului Prahova.

A mai reţinut Curtea de Apel Ploieşti că este greşită soluţia prin care competenţa instanţei se determină prin adunarea valorii celor două decizii de impunere, câtă vreme, în realitate, competenţa urmează a fi stabilită prin raportare la valoarea cea mai mare, astfel că se poate considera că aceasta aparţine Tribunalul Prahova, de vreme ce niciuna dintre deciziile de impunere contestate nu depăşeşte valoarea de 1.000.000 RON.

Mai mult, chiar şi în ipoteza în care s-ar aprecia asupra caracterului subsecvent şi accesoriu al deciziilor de impunere prin care sunt stabilite creanţe fiscale accesorii, acestea urmând îndeaproape soarta actului administrativ fiscal prin care au fost stabilite creanţe fiscale principale, în privinţa stabilirii competentei devin aplicabile dispoziţiile art. 98 alin. (2) noul C. proc. civ. care prevăd că:"Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadentei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadentă în cursul judecăţii."

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti - Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la Nivelul Regiunii Ploieşti, anularea deciziei de impunere nr. x/04.05.2017 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/04.05.2017, prin intermediul cărora s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a plăti suplimentar impozit şi T.V.A. în cuantum de 700.098 RON.

Reclamanta a înţeles să învestească iniţial, cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că se solicita anularea unor acte administrativ-fiscale a căror cuantum se situa sub pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel încât secţia de contencios administrativ a tribunalului era la acel moment competentă legal să judece litigiul dedus judecăţii, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Ulterior, prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată formulată la 17.10.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti - Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Ploieşti şi A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti - Serviciul Soluţionare Contestaţii şi anularea deciziei nr. 866/31.07.2017 emisă de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploieşti - Serviciul Soluţionare Contestaţii, anularea parţială a deciziei de impunere nr. x/04.05.2017 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/04.05.2017, cu privire la obligaţia stabilită în sarcina reclamantei, de a plăti suplimentar impozit şi T.V.A. în cuantum de 700.098 RON, precum şi anularea parţială a deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 1231/11.05.2017, cu privire la obligaţia stabilită în sarcina reclamantei, de a plăti suplimentar dobânzi în cuantum de 367.135 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 110.319 RON.

În acest context, prin însumarea debitului principal şi a obligaţiilor accesorii calculate la acesta, s-a depăşit pragul valoric de 1.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, situaţia care a generat ivirea prezentului conflict negativ de competenţă.

Înalta Curte, dincolo de interpretările diferite date de cele două instanţe între care s-a născut conflictul, relative la situaţia dacă obligaţiile accesorii la debitul principal trebuie sau nu însumate la cuantumul creanţei principale, pentru a stabili instanţa competentă material să judece cauze, în raport de pragul valoric, constată că în situaţia procedurală particulară din prezenta speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 106 din C. proc. civ., republicat, care le completează pe cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform art. 28 din aceeaşi lege a contenciosului administrativ.

Astfel, potrivit art. 106 alin. (1) din C. proc. civ., republicat "Instanţa legal învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect".

Prin urmare, în litigiul dedus judecăţii, instanţa care a fost legal învestită de reclamantă, prin raportare la cuantumul debitului principal conţinut în actele administrativ -fiscale care au făcut iniţial obiectul acţiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ, a fost secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Prahova.

În acest context, chiar dacă prin modificarea ulterioară a cererii de chemare în judecată, cuantumul valorii obiectului cauzei a crescut prin includerea şi a actelor administrativ-fiscale privind accesoriile calculate la debitul principal, fiind vorba de acelaşi raport juridic de drept fiscal născut între părţile litigante, încă de la emiterea actelor administrativ - fiscale conţinând obligaţia fiscală principală, Înalta Curte constată că, în temeiul art. 106 alin. (1) din C. proc. civ., prima instanţă legal învestită este competentă să soluţioneze cauza, respectiv Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii şi ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Serviciul Soluţionare Contestaţii în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2018.