Suspension of transport safety psychological certification; material error in extraordinary appeal due to incomplete communication of admissibility report.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12.08.2015, sub nr. x/2015, reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, a solicitat suspendarea Notificării nr. x din 07.07.2015, emisă de Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical, privind aplicarea sancţiunii de retragere a Certificatului de agreare pentru examinări psihologice pe siguranţa transporturilor nr. 314/26.05.2014, până la finalizarea pe fond a contestaţiei formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 212 din 16.11.2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, şi a suspendat executarea Notificării nr. x din 07.07.2015 emisă de Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical, până la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulată împotriva acestui act administrativ.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 212 din 16 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, invocând dispoziţiile art. 486 şi următoarele din C. proc. civ., republicat, coroborate cu dispoziţiile art. 707 ale aceluiaşi act normativ.

1.4. Hotărârea contestată

Prin Decizia nr. 3835 din 4 decembrie 2017, pronunţată în Camera de Consiliu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva sentinţei civile nr. 212 din 16 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

II. Contestaţia în anulare

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 februarie 2018, contestatorul Ministerul Transporturilor a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 3835 din 4 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015, prin care a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de minister împotriva sentinţei civile nr. 212 din 16 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Suceava.

Contestaţia în anulare este întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) punctul 2 din C. proc. civ., republicat.

Se susţine de către contestator că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, având în vedere neconcordanţa dintre menţiunea din Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului comunicat instituţiei prin adresa din 13.10.2017, în sensul că "recurentul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON " şi considerentele reţinute prin decizia contestată, în sensul că "prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a constatat că taxa judiciară datorată de recurent este de 200 de RON şi se impune completarea acesteia până la data analizării de către completul de filtru a admisibilităţii în principiu a acestuia".

A apreciat contestatorul că această inadvertenţă este o eroare materială, având în vedere că instituţia nu a fost încunoştiinţată despre obligaţia de a completa taxa judiciară de timbru.

În concluzie, s-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată, anularea deciziei contestate şi reluarea procedurii de filtru prin recomunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va admite pentru considerentele în continuare arătate.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;"

Semnificaţia conceputului de "eroare materială" a fost dezvoltată doctrinar şi jurisprudenţial, păstrându-şi actualitatea şi în urma modificărilor survenite prin noul C. proc. civ., prin opoziţie cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greşeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, în principal cu caracter procedural.

In speţa dedusă judecăţii, contestatorul reclamă împrejurarea că, prin comunicarea unui raport asupra admisibilităţii în principiu incomplet, fără menţiunea completării taxei judiciare de timbru aferentă recursului, a fost pus în imposibilitate de a suplini această lipsă, cu consecinţa anulării căii de atac.

Strict formal, hotărârea instanţei de recurs pronunţată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se pronunţă fără cale de atac. Textul de lege, însă, enumeră condiţii intrinseci ale cererii de chemare în judecată, sancţionate cu nulitatea (ex. neîncadrarea motivelor de recurs în cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.), care exclud în mod logic exercitarea unei contestaţii în anulare, ajungându-se astfel în mod nepermis la o reapreciere a conţinutului cererii de recurs.

Reţine Înalta Curte că în jurisprudenţa CEDO s-a statuat că securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti (Ryabykh contra Rusiei). De asemenea, s-a arătat că puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Totuşi, s-a reţinut că cerinţele principiului securităţii juridice nu sunt absolute, Curtea recomandând uneori redeschiderea unor proceduri drept cea mai potrivită măsură reparatorie atunci când procedurile interne nu corespund cerinţelor art. 6( Cauza Lungoci contra României).

Or, în prezenta cauză, eroarea materială constă în împrejurarea că, astfel cum rezultă din înscrisul anexat cererii privind contestaţia în anulare, contestatorului i-a fost comunicat o formă incompletă a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fără menţiunea de a se completa taxa judiciară de timbru cu suma de 100 de RON, aspect care rezulta din actele dosarului, în condiţiile în care pe adresa de comunicare aflată la dosarul de fond nu este trecută menţiunea completării taxei judiciare de timbru cu suma de 100 de RON.

De asemenea, se apreciază îndeplinită şi condiţia ca eroarea materială să fie determinantă, în sensul că, dacă aceasta ar fi fost adusă la cunoştinţa completului de filtru ar fi condus la o reapreciere a incidenţei dispoziţiilor art. 482 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Totodată, se reţine şi că, prin comunicarea de către grefa instanţei a unui alt exemplar al raportului decât cel analizat în Completul de filtru în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., a fost viciată procedura de filtrare a recursului, impunându-se continuarea procedurii prin comunicarea raportului către părţi pentru a formula puncte de vedere.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare, va anula decizia nr. 3835 din data de 4 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015 şi va dispune recomunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către recurentul-pârât Ministerul Transporturilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de Ministerul Transporturilor împotriva Deciziei nr. 3835 din 4 decembrie 2017 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi Fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Anulează decizia atacată şi dispune recomunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către recurentul-pârât, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 mai 2018.