Competence for religious property restitution claims under OUG 94/2000: Administrative court jurisdiction over central commission decisions

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Alba, la data de 03.07.2017, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, a chemat în judecată pârâţii Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi Municipiul Blaj - prin Primar, Domeniul Public al municipiului Blaj, solicitând ca prin hotărârea care urmează a se pronunţa:

- să se constate existenţa şi întinderea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul situat în Mun. Blaj, jud. Alba, înscris iniţial în CF nr. x Blaj, nr. top. x - grădină intravilan în suprafaţă de 6 iugăre 497 stânjeni (36.318 mp), 234 - grădină în intravilan în suprafaţă de 4 iugăre 1457 stânjeni (28.260 mp), 235 - casă, curte şi grădină intravilan în suprafaţă totală de 2 iugăre 445 stânjeni (13.111 mp), şi transcrise în CF nr. x Blaj sub nr. top x în suprafaţă totală de 26.652 mp şi în CF nr. x Blaj în suprafaţă totală 9564 mp respectiv pentru:

1. suprafaţa de aprox. 28.964 mp din totalul suprafeţei terenului înscris iniţial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj, transcrisă ulterior în CF nr. x Blaj sub nr. top x şi CF nr. x Blaj sub nr. top. x;

2. suprafaţa de 28.260 mp aferent terenului înscris iniţial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj

3. suprafaţa de aprox. 7051 mp din totalul suprafeţei terenului înscris iniţial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj

- să se dispună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii pentru următoarele:

1. imobil teren intravilan în suprafaţă de 28.964 mp din totalul suprafeţei terenului înscris iniţial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj, înscrisă în prezent în CF nr. x Blaj şi CF nr. x Blaj, ocupat în prezent de Stadionul Municipal, bazinul de înot municipal şi anexe.

2. imobil teren intravilan în suprafaţă de 28.260 mp înscris iniţial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj, înscrisă în prezent în

a.CF nr. x Blaj - curţi construcţii cu suprafaţa de 1549 mp, proprietar Statul Român

b.CF nr. x Blaj - curţi construcţii cu suprafaţa de 669 mp, proprietar Domeniul privat al Municipiului Blaj (din acte măsurată 673 mp.)

c.CF nr. x Blaj - cu suprafaţa de 24391 mp, proprietar Domeniul public al Municipiului Blaj, având destinaţia de parc

d.CF nr. x Blaj - cu suprafaţa de 43 mp, proprietar Domeniul public al Municipiului Blaj

e.CF nr. x Blaj - cu suprafaţa de 607 mp, proprietar Domeniul privat al Municipiului Blaj

f.CF nr. x Blaj - construcţii industriale şi edilitare cu suprafaţa de 1000 mp

3. imobil teren intravilan în suprafaţă de aprox. 7051 mp din totalul suprafeţei terenului înscris iniţial sub nr. topo x din CF nr. x Blaj.

- cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorariu avocaţial, onorarii experţi, cheltuieli deplasare etc.).

Reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj a depus la dosar precizare şi extinderea de acţiune, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a următorilor:

1. Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor din Subordinea Cancelariei Primului-Ministru;

2. Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor;

3. Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

Reclamanta precizează cererea de chemare în judecată cu privire la acordarea de despăgubiri, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- să se stabilească îndreptăţirea reclamantei la a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilele ce i-au aparţinut în proprietate, respectiv terenurile situate în Municipiul Blaj, jud. Alba, înscrise iniţial în CF nr. x Blaj, nr. top. x respectiv pentru:

- suprafaţa de 28.964 mp din totalul de 33.317 mp înscrisă iniţial în CF nr. x sub nr. top. x, din care: suprafaţa de 26.652 mp, transcrisă în CF nr. x sub nr. top. x, transcrisă ulterior în CF nr. x Blaj, înscrisă ulterior în CF nr. x Blaj sub nr. cad. x Blaj, dezmembrat în CF nr. x Blaj şi CF nr. x Blaj; suprafaţa de 2.312 mp, transcrisă în CF nr. x Blaj sub nr. top. x, transcrise în CF nr. x Blaj, CF nr. x Blaj şi CF nr. x Blaj, transcrise în CF nr. x Blaj, care s-a dezmembrat în CF nr. x Blaj şi CF nr. x Blaj:

- suprafaţa de 28.260 mp înscrisă iniţial în CF nr. x sub nr. top. x, transcrisă în CF nr. x Blaj, din care: suprafaţa de 27.259 mp cu nr. top. x se transcrie în CF nr. x (CF vechi nr. x Blaj), care se dezmembrează în:

i. nr. top. x - 25.041 mp, cu nr. cadastral x înscris în CF nr. x se dezmembrează în:

1. nr. cad. x - 24.434 mp, înscris în CF nr. x se dezmembrează în

a. nr. cad. x - 24.391 mp (curţi, construcţii), înscris în CF nr. x proprietar Mun. Blaj

b. nr. cad. x - 43 mp, înscris în CF nr. x- proprietar Mun. Blaj

2. nr. cad. x - 607 mp, înscris în CF nr. x proprietar Mun. Blaj ii. nr. top. x - 2.218 mp, se reînscrie în CF nr. x, care se dezmembrează în:

1. nr. top. x - 669 mp (curte), cu nr. cadastral x înscris în CF nr. x proprietar Mun. Blaj

2. nr. top. x - 1549 mp (casă cu parter, demisol şi teren), se reînscrie în CF nr. x.

- suprafaţa de 1000 mp cu nr. top. x se transcrie în CF nr. x Blaj, care se transferă în CF nr. x Blaj oraş şi are ca proprietar Statul Român, se transferă în CF nr. x şi apoi în CF nr. x, şi este vândută de Statul Român către S.C. A. S.R.L.;

- suprafaţa de 7051 mp din totalul suprafeţei de 13.111 mp înscrisă iniţial în CF nr. x sub nr. top. x, transcrisă în CF nr. x Blaj oraş apoi în

* CF nr. x, nr. top. x - 250 mp- curţi construcţii

* CF nr. nr. x, nr. top. x - 12.861 mp

- imobilul "casă la nr. 5" înscris iniţial în CF nr. x sub nr. top. x în CF nr. x Blaj şi să se stabilească întinderea dreptului reclamantei în cuantumul prevăzut de art. 16, art. 21 alin. (6) şi 10 din Legea nr. 165/2013, respectiv:

• 80 RON/mp de teren nerestituibil în natură, respectiv: 2.317.120 RON pentru terenul cu nr. top. iniţial x (28.964 mp x 80 RON/mp); 2.260.800 RON pentru terenul cu nr. top. iniţial x (28.260 mp x 80 RON/mp); 546.080 RON pentru terenul cu nr. top. iniţial x (7051x80 RON/mp)

• 33.600 RON pentru "Casă la nr. 5" de pe nr. top. iniţial x (21 mp x 1600 RON/mp, conform art. 21 alin. (6) indice 1 şi indice 2 din Legea nr. 165/2013);

- să fie obligată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 să emită de îndată decizia de compensare prin puncte pentru imobilul susmenţionat, respectiv pentru valoarea indicată de 5.157.600 RON;

- cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorarii avocaţiale, cheltuieli deplasare, onorarii experţi, contravaloare extrase CF etc.).

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Alba, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 254/2018 din 7 februarie 2018 a Tribunalului Alba, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul a reţinut faptul că temeiurile de drept invocate de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, respectiv O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. nr. 1094/2005 şi Legea nr. 165/2013, precum şi ipoteza calificării prezentei acţiuni ca fiind una în materia contenciosului administrativ sunt esenţiale pentru determinarea competenţei materiale de soluţionare a litigiului dedus judecăţii.

Potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.

A reţinut tribunalul că dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 care prevăd faptul că, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării, nu pot determina o prorogare a competenţei materiale a tribunalului de judecare a cauzelor date expres prin lege specială în competenţa curţii de apel, deoarece protecţia juridică a acestui drept nu ar putea fi asigurată decât de o instanţă care are plenitudinea jurisdicţiei.

De asemenea, tribunalul a arătat că acest aspect a fost dezlegat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii, fiind pronunţată Decizia nr. 9/2006.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 67/2018 din 4 aprilie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I-a civilă.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut faptul că deciziile ce sunt avute în vedere prin obiectul cererii de chemare în judecată se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 34 din Legea nr. 165/2013, motiv pentru care în cauză sunt aplicabile prevederile art. 35 din actul normativ menţionat.

Curtea a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii nu are ca obiect refuzul pârâtei de ordin 1 de soluţionare a cererii de restituire ori sancţionarea acesteia pentru temporizarea finalizării procedurii administrative, ci urmăreşte obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul Legii nr. 165/2013 să emită deîndată decizia de compensare prin puncte pentru imobilul individualizat în cererea de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că în lipsa contestării unui act administrativ tipic sau asimilat nu se atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât reclamanta nu emite nicio pretenţie concretă faţă de Comisia Specială de Retrocedare, iar simplul fapt al chemării sale în judecată, precum şi indicarea prevederilor O.U.G. nr. 94/2000 nu determină competenţa instanţei de contencios administrativ în acest litigiu.

Se menţionează că dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 stabilesc competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei civile a tribunalului, fiind reglementată tocmai ipoteza cererilor adresate instanţei de judecată atunci când vreuna dintre entităţile învestite de lege nu se pronunţă asupra dreptului persoanei îndreptăţite în termenul legal. A concluzionat instanţa că esenţială pentru stabilirea instanţei competente este natura litigiului, care este stabilită chiar de legiuitor prin art. 35 din Legea nr. 165/2013, aceea de litigiu civil.

II. Decizia ICCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect îndreptăţirea reclamantei la a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilele ce i-au aparţinut în proprietate, respectiv terenurile situate în Municipiul Blaj, jud. Alba şi obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 să emită de îndată decizia de compensare prin puncte pentru imobilul susmenţionat, respectiv pentru valoarea indicată de 5.157.600 RON.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile din art. 3 alin. (7) O.U.G. nr. 94/2000 coroborate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel dacă prin legea specială nu se prevede altfel.

Totodată, potrivit art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., curţile de apel judecă, în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.

Coroborând textele legale sus-menţionate, reiese faptul că instanţa competentă să se pronunţe cu privire la temeinicia şi legalitatea deciziilor având ca obiect retrocedarea imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România, emise de către Comisia Specială de Retrocedare, este secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.

De asemenea, chiar dacă dosarul aferent cererii de retrocedare nu a fost încă soluţionat, aceeaşi instanţă (Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ) este deopotrivă competentă să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată având ca obiect refuzul de emitere a deciziei de retrocedare.

Textele legale arătate de Curtea de Apel Alba-Iulia, respectiv art. 33, art. 34 şi art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare nu sunt incidente în cauză. Astfel, dispoziţiile art. 33 se referă la entităţile învestite de lege pentru a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar nu la entităţile învestite de lege pentru a soluţiona cererile formulate potrivit O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Cât priveşte dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea se referă la dosare deja transmise Secretariatului Comisiei Naţionale, ceea ce nu este cazul în speţă. Oricum, capătul de cerere având ca obiect obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare prin puncte are caracter accesoriu faţă de primul capăt de cerere, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora "Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120."

Prin urmare, pentru aceste considerente, având în vedere locul ocupat de Comisia Specială de retrocedare, respectiv de structură constituită la nivel central, precum şi calificarea prezentei cereri de chemare în judecată ca fiind în sfera contenciosului administrativ, Înalta Curte reţine că litigiul de faţă urmează a fi soluţionat în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Imobile care Au Aparţinut Cultelor Religioase din România, Municipiul Blaj prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor din Subordinea Cancelariei Primului Ministru în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2018.