Negative conflict of competence: union's procedural standing to select venue at its own seat under administrative litigation rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice B. în numele şi pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Centru Braşov, a solicitat anularea Deciziei nr. 166 din 10.10.2016 emisă de pârât, cu obligarea acestuia la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească salariul de bază brut lunar al reclamantei la nivelul sumei de 4.361 RON şi să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariul stabilit potrivit primului capăt de cerere şi cel efectiv acordat, începând cu data de 1.08.2016, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în această cauză.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1477/2017 din 28 martie 2017 a Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa acestă hotărâre, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi văzând faptul că reclamanta are domiciliul în oraşul Târgu Mureş a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul acesteia.

Instanţa a reţinut că, deşi reclamanta şi-a ales domiciliul procesual în Craiova, fiind acelaşi cu sediul social al sindicatului care o reprezintă, nu poate avea loc o prorogare a competenţei în favoarea acestei instanţe, căci mandatarul nu are posibilitatea de a alege între domiciliul său ori cel al reclamanţilor sau pârâţilor.

2.2. Hotărârea Hotărârea Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 381/2018 din 3 aprilie 2018 a Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa acestă hotărâre, instanţa a constatat că excepţia invocată de instanţă nu poate fi încadrată în categoria excepţiilor de necompetenţă de ordine publică şi, ca atare, nu putea fi invocată din oficiu de instanţă, întrucât odată fiind făcută alegerea de competenţă, instanţa nu se putea desesiza.

De asemenea, instanţa constată că prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte în dezlegarea unui recurs în interesul legii, a fost dezlegată definitiv interpretarea art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, dezlegare pe deplin aplicabilă în prezenta cauză, în ceea ce priveşte faptul că în orice litigiu în care sindicatul acţionează în numele membrilor săi de sindicat are calitate procesuală activă. Astfel, având calitate procesuală activă Sindicatul în mod legal a învestit instanţa de la sediul său, Tribunalul Dolj.

II. Decizia ICCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect raportul de serviciul al funcţionarului public reprezentat de Sindicat.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, se reţine că cererea dedusă judecăţii a fost formulată de Sindicatul Administraţiei Publice B. în numele şi pentru membrul de sindicat A., în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003.

Aşa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, în raza teritorială de competenţă a Tribunalului Dolj.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice B. în numele şi pentru membrul de sindicat A. în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Centru Braşov în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2018.