Judicial transfer request rejected by CSM; appeal dismissed as unfounded

Deliberând, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Petenta B. este judecător în cadrul Tribunalului Harghita iar prin cererea adresată intimatului Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) şi înregistrată sub nr. x a solicitat transferul la Tribunalul Covasna sau Judecătoria Braşov.

2. Prin Hotărârea secţiei pentru judecători a CSM nr. 1054/25.10.2016 cererea de transfer a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, au fost luate în considerare următoarele criterii:

- lista posturilor vacante de la Tribunalul Harghita, Tribunalul Covasna şi Judecătoria Braşov;

- încărcătura per judecător de la fiecare instanţă;

- avizul favorabil al tuturor instanţelor implicate în transfer, inclusiv al Curţilor de Apel Târgu Mureş şi Braşov;

- numărul total al cererilor de transfer pentru Tribunalul Covasna (2 cereri) şi Judecătoria Braşov (10 cereri);

- vechimea în profesie şi la instanţă a tuturor judecătorilor care au formulat cereri de transfer precum şi, unde a fost cazul, situaţia personală a judecătorilor.

Aşa fiind, a hotărât admiterea cererilor de transfer a dlui judecător C. la Tribunalul Covasna şi a dlor judecători D., E., F. şi G. la Judecătoria Braşov.

3. Contestaţia administrativă formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1574/15.12.2016.

Pentru a hotărî astfel, s-a făcut trimitere explicită la criteriile art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006 şi a verificat situaţia personală a petentei comparativ cu a judecătorilor cărora li s-a admis cererea de transfer precum şi situaţia instanţelor.

În cazul contestatoarei au fost avute în vedere în special perioada de 3 luni pe care aceasta a desfăşurat-o în cadrul Tribunalului Harghita şi numărul locurilor vacante (aprox. 37 %) la această instanţă.

Contestaţia exercitată în cauză

4. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17.01.2016 sub nr. x/2017, petenta B. a solicitat anularea hotărârilor emise de secţia pentru judecători şi de Plenul CSM şi obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul său la Tribunalul Covasna sau Judecătoria Braşov.

În motivarea cererii, contestatoarea ia în discuţie 7 din criteriile reglementate de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006.

Aşa fiind, raportat la criteriul "volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante şi dificultăţile de ocupare a acestora" se arată că la trei dintre instanţele de la care s-au admis cereri de transfer în detrimentul cererii sale existau mai multe posturi vacante de judecători decât la Tribunalul Harghita.

Referitor la "vechimea efectivă în funcţia de judecător" şi la "vechimea în gradul aferent instanţei", arată că 3 din cei 5 judecători transferaţi au o vechime în magistratură mai mică decât a sa.

Referitor la criteriile "domiciliului solicitantului" şi "locul de muncă al soţului", arată că domiciliază în comuna Cristian, jud. Braşov, împreună cu soţul său H., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, şi cu copilul lor minor în vârstă de 9 luni.

Referitor la "distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia", arată că face zilnic naveta dintre domiciliul său şi Miercurea-Ciuc (200 km dus-întors), fapt dificil în condiţiile în care are un copil minor şi asigură permanenţa în calitate de judecător de drepturi şi libertăţi. Dintre toţi judecătorii transferaţi, este singura care face naveta zilnic.

Aspectele mai sus menţionate sunt considerate relevante şi pentru criteriul "starea de sănătate şi situaţia familială".

Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

5. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare depuse la dosarul cauzei repetă argumentele şi apărările menţionate în hotărârile CSM şi în actul de sesizare al instanţei.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

6. Examinând legalitatea hotărârilor contestate în raport de criticile şi apărările formulate de ambele părţi, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte va respinge contestaţia ca nefondată pentru următoarele considerente:

7. Potrivit unei practici unitare şi constante, legalitatea actelor administrative, aşa cum sunt şi hotărârile contestate în prezenta cauză, se examinează de instanţă prin raportare la actele normative cu forţă juridică superioară, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În ce priveşte temeinicia hotărârilor şi oportunitatea refuzului de transfer, Înalta Curte recunoaşte dreptul de apreciere al CSM în calitate de autoritate competentă să aprobe transferul judecătorilor şi procurorilor, potrivit art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 317/2004.

Revine însă Înaltei Curţi, în temeiul art. 1 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competenţa să verifice eventualul exces de putere al administraţiei, respectiv exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor (cf. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004).

Înalta Curte observă că argumentele contestatoarei privesc legalitatea hotărârilor sub cel de-al doilea aspect, respectiv excesul de putere al emitenţilor (Secţie, Plen) constând în exercitarea eronată a dreptului de apreciere, fapt care a condus la încălcarea dreptului său la transfer.

8. Potrivit art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006 (Regulamentul):

"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soţului sau soţiei;

- distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate şi situaţia familială."

Aşa cum s-a arătat (pct. 2 şi 3 de mai sus), intimatul a luat în considerare cvasitotalitatea criteriilor de transfer atât în ce o priveşte pe contestatoare cât şi pe ceilalţi judecători care au formulat cereri concurente de transfer.

Dreptul de apreciere a fost exercitat în limitele competenţei prevăzute de art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 317/2004 şi art. 3 din Regulamentul amintit, refuzul de admitere a cererii de transfer fiind consecinţa legală a situaţiei personale a contestatoarei, a celorlalţi judecători şi a instanţelor implicate în procedură, astfel încât justul echilibru între interesele personale ale judecătorilor şi interesul public a fost respectat.

Analiza contestatoarei se bazează pe discutarea fiecărui criteriu de transfer considerat separat; relevantă este însă coroborarea lor.

Din această perspectivă, Înalta Curte nu observă niciun motiv de natură să justifice concluzia că intimatul a exercitat dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea interesului reclamantei de a se transfera la o instanţă mai apropiată de domiciliu.

Pentru aceste considerente, aprecierile autorităţii intimate se înscriu în limitele marjei conferite de lege.

9. În consecinţă, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de B. împotriva Hotărârii nr. 1574 din 15 decembrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2017.