Suspension of administrative execution: Distinction between interim and final suspension grounds under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 30 decembrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. x/14.10.2016 emise de Direcţia Generala a Vămilor - Serviciul Autorizări, de revocare a Autorizaţiei de utilizator final nr. x/04.04.2016, până la soluţionarea definitivă a cauzei privind anularea respectivului act administrativ (dosar nr. x/2016), în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

A solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de acest proces.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare în numele Direcţiei Generale a Vămilor, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării, în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, precum şi excepţia lipsei de obiect a cererii, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 366/06.12.2016 s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 225/14.10.2016.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 22/2017 din data de 14 februarie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, excepţiile invocate de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor; a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. x/14.10.2016 emise de Direcţia Generala a Vămilor - Serviciul de Autorizări din cadrul A.N.A.F., de revocare a Autorizaţiei de utilizator final nr. x/04.04.2016, deţinută de reclamantă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea susmenţionatului act administrativ (dosar nr. x/2016).

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă reiterează excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării, în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, precum şi excepţia lipsei de obiect a cererii, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 366/06.12.2016 s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 225/14.10.2016 până la soluţionarea pe fond a cauzei.

Recurenta a invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare de faţă, întrucât chiar dacă este formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, motivele care au stat la baza formulării cererii de suspendare întemeiate pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt aceleaşi care stau la baza cererii de faţă.

Recurenta reiterează şi excepţia lipsei de obiect a cererii, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 366 din 6.12.2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost dispusă suspendarea executării deciziei nr. 225 din 14.10.2016.

Pe fondul cererii de suspendare, se susţine că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ. Astfel, se suţine că intimata nu a adus argumente în sensul nelegalităţii actului a cărui suspendare se solicită, fiind invocate numai motive care ţin de analizarea pe fond a deciziei atacate, motive asupra cărora se poate pronunţa numai instanţa învestită cu acţiunea ce vizează anularea actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare.

De asemenea, se suţine că nu este îndeplinită condiţia pagubei iminente, intimata nefăcând dovada că executarea sumei i-ar crea un prejudiciu material grav, imposibil de evitat şi care i-ar afecta major activitatea comercială.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata S.C. A. S.A. a invocat excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15.03.2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 08.05.2018 completul de filtru a apreciat ca fiind neîntemeiată excepţia de tardivitate a recursului, având în vedere că rezultă din datele dosarului că cererea de recurs a fost depusă înăuntrul termenului prevăzut de lege; de asemenea, a apreciat ca fiind neîntemeiată excepţia nulităţii recursului, având în vedere că argumentele prezentate de recurentă se circumscriu cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Astfel, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că niciuna dintre criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanţa de control judiciar şi, constatând că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, hotărârea instanţei de fond va fi menţinută, iar, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins ca nefondat.

Înalta Curte reţine că reclamanta a solicitat instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. x/14.10.2016 emisă de Direcţia Generală a Vămilor-Serviciul Autorizări din cadrul ANAF de revocare a autorizaţiei de utilizator final nr. x/04.04.2016 deţinută de intimata-reclamantă.

Nu poate fi primită critica formulată cu privire la faptul că cererea de suspendare de faţă este inadmisibilă, întrucât temeiul juridic al cererii de faţă este diferit de obiectul dosarului nr. x/2016, soluţionat prin sentinţa nr. 366 din 6.12.2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar efectele suspendării executării întemeiate pe dispoziţiile art. 15 sunt diferite de efectele suspendării întemeiate pe dispoziţiile art. 14.

De altfel, dosarul în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de fond, întemeiată pe dispoziţiile art. 14, se află în stadiul procesual al recursului, astfel încât sentinţa nr. 366 din 6.12.2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu este definitivă.

Nici critica cu privire la faptul că sunt incidente cauzei prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi primită de instanţa de control judiciar, având în vedere că dispoziţia legală vizează formularea a mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive. Înalta Curte constată că dispoziţia legală are în vedere cereri întemeiate pe acelaşi temei juridic şi prezentate aceleaşi motive de fapt, pentru a fi aplicabile prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul având în vedere că nu este posibilă formularea a mai multe cereri, cu acelaşi obiect şi aceeaşi motivare.

Ca atare, cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15, obiect al cauzei deduse judecăţii, nu a rămas fără obiect prin pronunţarea asupra cererii de suspendare întemeiate pe dispoziţiile art. 14, având în vedere efectele diferite ale suspendării executării actului ce rezultă conform legii.

În cauza dedusă judecăţii, având în vedere faptul că suspendarea executării actului administrativ atacat durează până la pronunţarea definitivă asupra fondului acţiunii în anulare, instanţa de control judiciar a analizat stadiul soluţionării fondului. Astfel, aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de sistemul Ecris, dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, a fost soluţionat la data de 16.05.2017, fiind admisă acţiunea reclamantei, anulată decizia nr. x/14.10.2016 şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/5.12.2016 emisă de ANAF-DGV, iar în prezent dosarul se află în recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în procedura reglementată de dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ.

Or, constatând că acţiunea ce vizează anularea actului a fost admisă de instanţa de fond, Înalta Curte reţine ca fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat, fiind astfel răsturnată, cel puţin temporar, prezumţia de legalitate a actului administrativ atacat, situaţie în care hotărârea instanţei de fond pronunţată în cauza dedusă judecăţii va fi menţinută ca fiind legală. Instanţa de recurs are în vedere faptul că este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, instanţa de fond apreciind în mod corect că revocarea autorizaţiei de utilizator final are consecinţe imediate de ordin patrimonial pentru reclamantă, având în vedere tocmai obiectul principal de activitate al acesteia şi că, în lipsa unei autorizaţii de utilizator final, reclamanta ar trebui să finanţeze din propriile resurse acciza pentru acest produs, în condiţiile în care se confruntă deja cu probleme financiare.

Înalta Curte constată că recurenta nu a criticat în mod explicit această argumentaţie a instanţei de fond.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 22/2017 din data de 14 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2018.