Temporary suspension of administrative order execution: expiration of temporal limit after first-instance judgment renders appeal lacking in interest

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.11.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, suspendarea în parte a executării Ordinului MAI nr. 96/2016, în ceea ce priveşte impunerea obligaţiei încheierii contractelor de prestări servicii în domeniul siguranţei împotriva incendiilor cu servicii de categoria în care s-ar încadra beneficiarul, conform art. 7 alin. (5) din Criteriile de performanţă privind constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor voluntare şi a serviciilor private pentru situaţii de urgenţă.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 67 din data de 16 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei primei instanţe, în vederea soluţionării cererii de suspendare.

Recurenta a arătat că instanţa de fond a reţinut neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ pentru suspendarea executării actului administrativ arătat, fiind făcută o interpretare greşită a dispoziţiilor legale indicate, întrucât în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege vizat, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Astfel, s-a arătat că prezumţia de legalitate a Ordinului MAI nr. 96/2016 este vădit ştirbită, în condiţiile în care, fără absolut nicio justificare raţională, actul administrativ cu caracter normativ interzice accesul social la un serviciu de apărare împotriva incendiilor, de calitate superioară celui îngăduit, şi îngrădeşte accesul societăţilor private la o activitate economică pentru a prioritiza interesele serviciilor voluntare, finanţate de la bugetul local.

Cu privire la condiţia pagubei iminente, recurenta a arătat că a fost sancţionată contravenţional de trei ori, de fiecare dată amenda aplicată fiind în cuantum maxim, că figurează în evidenţele ANAF cu debite în cuantum de 70.000 RON, reprezentând amenzi şi este previzibil că va fi sancţionată şi în viitor, faţă de specificul activităţii desfăşurate de aceasta.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs formulate, Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentinţa instanţei de fond este corectă, întrucât nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile necesare pentru suspendarea actului administrativ atacat, nefiind răsturnată prezumţia de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15.03.2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 8.05.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes, în susţinerea cererii de recurs, invocată din oficiu este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond. Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Ordinului MAI nr. 96/2016.

Aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de sistemul Ecris, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2616 din 26.06.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a soluţionat fondul cauzei, respingând acţiunea în anulare, obiect al cererii de suspendare în cauza de faţă.

Cererea dedusă judecăţii în dosarul de faţă este întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

În cauză, folosul practic urmărit de recurenta-reclamantă prin promovarea prezentului recurs rezidă, finalmente, în admiterea cererii de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Însă, recurenta-reclamantă nu mai justifică un interes în susţinerea recursului, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a pronunţat în dosarul nr. x/2017 prin sentinţa nr. 2616 din 26.06.2017, iar măsura reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la pronunţarea instanţei de fond.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 67 din data de 16 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2018.