Challenge to VAT material error correction decision for failure to include statutory motivation and preparatory administrative acts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) admitted the taxpayer’s cassation appeal, quashed the Court of Appeal’s decision that had dismissed the action, and remanded the case to the Court of Appeal for re-trial and completion of the evidentiary record. The dispute involved a taxpayer challenging an administrative tax authority decision correcting material errors in its VAT return for June 2015 and the subsequent decision resolving the associated objection, with the taxpayer arguing that the correction decision was insufficiently motivated. The ICCJ held that the lower court violated procedural rules by failing to order the production of preparatory documents (such as internal reports and evidence of communication) necessary to verify the legal motivation and validity of the administrative act under Article 43(1)(e)-(f) of the Fiscal Procedure Code, thereby necessitating the application of Article 254(5) of the Civil Procedure Code to complete the proof before substantive judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 254 alin. (5) C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 497 C. proc. civ; Challenge to VAT material error correction decision for failure to include statutory motivation and preparatory administrative acts: Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele recurentei şi apărările intimatei, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului precum şi de dispoziţiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte constată că sentinţa a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sanţiunea nulităţii, ceea ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (2010).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Prin acţiunea înregistrată la data de 30.10.2015, sub nr. x/2015, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili anularea Deciziei nr. TVA 36/14.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 4109/26.08.2015 şi a Deciziei nr. TVA 4275/29.07.2015 de corectare a erorilor materiale din decontul de taxă pe valoare adăugată depus pentru luna iunie 2015.
2. Prin sentinţa civilă nr. 19 din 02 februarie 2016, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca nefondată.
Motivele de casare invocate în cauză şi apărarea intimatei
3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., solicitând casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată, în esenţă, că prima instanţă a pronunţat sentinţa cu nerespectarea dispoziţiilor art. 43 Codul de procedură fiscală şi a prevederilor pct. 8.2 alin. (2) din Instrucţiunile de corectare a erorilor materiale din deconturile de taxă pe valoarea adăugată, aprobate prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 179/2007, deoarece a omis să ia în considerare nemotivarea actului administrativ contestat, respectiv a Deciziei nr. TVA 4275/29.07.2015 de corectare a erorilor materiale din decontul de taxă pe valoare adăugată depus pentru luna iunie 2015, emisă de intimata ANAF - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
În drept, a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. (2010).
4. Intimata-pârâtă ANAF - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală.
Analiza motivelor de casare
5. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele recurentei şi apărările intimatei, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului precum şi de dispoziţiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte constată că sentinţa a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sanţiunea nulităţii, ceea ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (2010).
6. Astfel, reclamanta recurentă S.C. A. S.A a sesizat Curtea de Apel Iaşi cu o acţiune în anularea Deciziei nr. TVA 4275/29.07.2015 de corectare a erorilor materiale din decontul de taxă pe valoare adăugată depus pentru luna iunie 2015 emisă de pârâta ANAF - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (numită în continuare Decizia 4275 sau actul contestat), precum şi a Deciziei nr. TVA 36/14.09.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 4109/26.08.2015 emisă de aceeaşi pârâtă, intimată în prezentul recurs.
În esenţă, reclamanta a invocat drept motiv de anulare a deciziei de corectare a erorilor materiale nemotivarea acesteia.
7. Aşa cum bine arată recurenta, dispoziţiile art. 43 alin. (1) lit. e) şi f) Codul de procedură fiscală, varianta în vigoare la data faptelor, cer explicit ca actul administrativ fiscal să indice motivele de fapt şi temeiul de drept pentru care a fost emis.
Într-adevăr, numai în acest fel destinatarul/destinatarii actului şi, după caz, instanţa de judecată pot verifica temeinicia şi legalitatea acestuia.
Pentru verificarea acestei apărări prima instanţă a administrat proba cu înscrisuri, ataşând la dosarul cauzei copie de pe actul contestat.
8. Proba este utilă şi pertinentă dar, în lipsa administrării tuturor înscrisurilor preparatorii emiterii actului, este insuficientă pentru a fundamenta soluţia dată cererii de chemare în judecată.
Astfel, deşi este corectă constatarea instanţei de fond referitoare la împrejurarea că Decizia 4275 conţine toate elementele impuse de Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 179/2007, verificarea exactităţii şi corectitudinii acestora nu se poate face în lipsa referatului întocmit de compartimentul de specialitate precum şi a tuturor actelor preparatori emiterii acesteia, în special a deciziei la care face referire pct. 36 din Decizia 4275 şi a dovezii comunicării către reclamanta recurentă.
9. Invocând nemotivarea, recurenta reclamantă afirmă imposibilitatea verificării temeiniciei şi a legalităţii actului contestat şi imposibilitatea de a-şi face apărarea.
De aceea, în mod eronat prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt este "reală şi necontestată".
Potrivit art. 254 alin. (5) C. proc. civ., "Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc. "
Numai raportat la un probatoriu complet instanţa poate judeca fondul pricinii şi poate verifica dacă decizia contestată este motivată suficient, aşa cum susţine pârâta intimată sau, din contra, insuficient, aşa cum pretinde reclamanta recurentă.
10. Indicarea în cuprinsul Deciziei 4275 a motivului emiterii acesteia (respectiv "corectare a erorilor materiale din decontul de taxă pe valoare adăugată depus pentru luna iunie 2015"), coroborată cu denumirea paragrafului (respectiv "Regularizări conform art. 1473 din Codul fiscal ") şi cu informaţiile menţionate la pct. 36 (respectiv, "Diferenţe de TVA de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizie comunicată şi neachitate până la data depunerii decontului de TVA"), va fi considerată parte din motivare.
Se impune însă verificarea acestei motivări raportat la actele preparatorii emiterii Deciziei 4275
7. Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ. (2010), va casa sentinţa recurată.
De asemenea, va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe pentru completarea probatoriului, conform art. 254 alin. (5) C. proc. civ., în sensul celor arătate la pct. 6 din prezentele considerente; în raport de acesta, instanţa va judeca fondul pricinii şi va verifica dacă este caz de eroare materială în decontul de taxă pe valoare adăugată depus de recurentă pentru luna iunie 2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 19/2016 din 2 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2018.