Tax reimbursement claim denied for legal fees incurred before filing request.

Şedinţa publică din data de 24 mai 2018

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Comisia de analiză a cererilor întemeiate pe art. IX din O.U.G. nr. 46/2009, anularea în totalitate a Raportului privind propunerea de respingere a cererii de plată formulată de către reclamant cu nr. x/23.06.2015, emis de pârâtă, urmând să se dispună admiterea cererii de plată formulată şi, în consecinţă, obligarea pârâtei la plata sumei totale de 38.331 RON, din care: suma de 33.966 RON (28.966 RON cheltuieli deja efectuate şi dovedite, iar suma de 5.000 RON reprezentând cheltuieli estimate pentru a fi efectuate până la finalizarea dosarului penal pe fond), sume reprezentând cheltuieli de judecată, precum şi suma de 4.365 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate după data depunerii cererii de plată şi neincluse în estimarea de mai sus (de 5.000 RON), cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2 Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 36/2016 din 22 februarie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi precizării de acţiune, invocată de pârâta ANAF, şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Comisia de analiză a cererilor întemeiate pe prevederile art. IX din O.U.G. nr. 46/2009, ca nefondată.

1.3 Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate în cauză, recurentul a arătat că a înregistrat cererea la AJFP Alba la data ce 20.03.2014, cerere însoţită de documente justificative, care vizează cheltuieli efectuate pe tot parcursul procesului penal şi care urmează să mai fie plătite până la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a arătat că momentul la care se consideră efectuate aceste servicii trebuie raportat la momentul pronunţării hotărârii pe fondul cauzei, în condiţiile în care asistenţa juridică se asigură pe tot parcursul procesului penal, iar expertizele judiciare constituie probe administrate în decursul cercetării judecătoreşti şi fundamentează hotărârea pronunţată în cauză, fiind eronată aprecierea instanţei, în sensul aplicării prevederilor art. 8 alin. (4) din OMFP nr. 50/2011.

S-a solicitat să se constate că cele patru contracte de asistenţă juridică au fost încheiate pentru prestarea de către avocaţi a activităţii de asistenţă şi reprezentare juridică în diferite etape procesuale până la rămânerea definitivă a sentinţei penale astfel încât nu se poate considera că acestea reprezintă servicii prestate anterior introducerii cererii de plată.

In ceea ce priveşte onorariul expertului contabil în sumă de 2520 RON, reprezentând diferenţă onorariu expert B., s-a arătat că recurentul a fost obligat la plata acestuia prin sentinţa penală nr. 69/2015, la data pronunţării hotărârii pe fond (08.10.2015).

Referitor la contravaloarea expertizei criminalistice efectuată în acelaşi dosar penal, a depus ordinul de plată nr. 1/10.03.2015 prin care a făcut dovada plăţii acesteia în sumă de 4140 RON, această dată fiind ulterioară depunerii cererii de plată.

Tot astfel, suma de 5.000 RON reprezintă cheltuielile estimate cu serviciile avocaţiale de asistenţă şi reprezentare în apelul declarat în dosarul penal menţionat anterior, aflat în prezent pe rolul ICCJ, sumă justificată cu contractul de asistenţă şi reprezentare avocaţială în apel, încheiat de recurent la data de 24.03.2016.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţate în cauză, invocându-se, în esenţă, aceleaşi apărări cu cele formulate şi la judecata în fond.

S-a arătat că niciuna dintre criticile şi susţinerile formulate în recurs nu demonstrează pretinsa aplicare greşită a legii de către instanţă, considerentele sentinţei pronunţate în cauză justificând pe deplin soluţia adoptată, rezultând din actele şi înscrisule depuse în probaţiune că cererea recurentului-reclamant întemeiată pe dispoziţiile art. IX din O.U.G. nr. 46/2009 nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din OMFP nr. 50/2011.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 1 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 29 martie 2018, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, luând în considerare şi observaţiile prezentate prin întâmpinare, după reevaluarea probatoriului şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Se reţine astfel că la originea cauzei se află cererea recurentului-reclamant A. care, în calitate de fost angajat al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, a solicitat suportarea de către MFP a cheltuielilor de judecată ocazionate de procedurile judiciare derulate împotriva sa în cadrul dosarului penal nr. x/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia, în care acesta fusese inculpat pentru acuzaţii privind pretinse acte şi fapte săvârşite în legătură cu funcţia publică deţinută.

Cererea formulată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. IX din O.U.G. nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale şi justificată în raport cu cheltuieli de judecată efectuate înainte de înregistrarea cererii de plată la autoritatea pârâtă, cât şi estimate a fi efectuate şi achitate ulterior depunerii cererii.

La judecata în fond a cauzei, recurentul-reclamant şi-a precizat pretenţiile formulate şi a detaliat actele depuse în probaţiune, menţionând sumele deja plătite până la data înregistrării cererii sale şi documentele doveditoare în acest sens, cât şi sumele de achitat ulterior acestui moment şi dovezile aferente acestora.

Astfel, cheltuielile de judecată achitate înainte de data depunerii cererii de plată, adică înainte de 20.03.2014, au fost cuantificate la 25.871 RON, incluzând contravaloare expertiză contabilă - 3.720 RON, dar şi cheltuieli de asistenţă juridică efectuate în baza unor contracte separate încheiate în acest sens, având ataşate chitanţe în valoare de 4.000 RON, 13.161 RON şi 4.230 RON, conform tabelului depus la dosar fond.

Pentru celelalte cheltuieli de judecată, reprezentând sume de achitat după depunerea cererii de plată, incluzând decont cheltuieli expertiză criminalistică în valoare de 4.140 RON, cheltuieli cu expertiza contabilă de 2.520 RON şi cheltuieli cu asistenţa juridică în sumă de 5.000 RON a fost depus un tabel cu detalierea acestora, aflat la dosar fond, în suma totală de 18.735 RON fiind cuprinsă şi suma de 6.500 RON, solicitată în plus de recurentul-reclamant prin precizarea de acţiune formulată la data de 26.10.2015, sumă ce fusese stabilită în sarcina sa, cu titlu de cheltuieli judiciare, prin sentinţa penală nr. 69/08.10.2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2011.

Prin Raportul nr. x/23.06.2015, ulterior aprobat de preşedintele ANAF, autoritatea pârâtă Comisia de analiză a cererilor întemeiate pe prevederile art. IX din O.U.G. nr. 46/2009 a propus respingerea cererii recurentului-reclamant A., cu motivarea esenţială că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 50/2011, în sensul în care rapoartele de expertiză fuseseră întocmite şi depuse la dosarul instanţei în anii 2012 şi 2013, iar plăţile efectuate se situează în perioade anterioare depunerii cererii de suportare a cheltuielilor de judecată la ordonatorul de credite - martie 2014, constatare valabilă şi în privinţa serviciilor avocaţiale prestate, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (4) din OMFP nr. 50/2011.

Raportul nr. x/23.06.2015 privind propunerea de respingere a cererii formulate în cauză a fost contestat la autoritatea publică emitentă, soluţia adoptată în privinţa recurentului-reclamant fiind menţinută în procedura contestaţiei administrative, finalizată prin Raportul nr. 34 C. civ./20.11.2015 emis de aceeaşi autoritate pârâtă.

Prin sentinţa primei instanţe s-a dispus respingerea acţiunii în anularea Raportului nr. x/23.06.2015 privind respingerea cererii de plată a reclamantului, reţinându-se că aspectele invocate ca temeiuri pentru desfiinţarea actului contestat nu demonstrează pretinsa aplicare greşită a legii la situaţia existentă în cauză.

S-a reţinut astfel că justificarea şi temeinicia cererii reclamantului se cerea a fi examinată în contextul reglementării stabilite prin Ordinul MFP nr. 50/2011, adoptat în aplicarea dispoziţiilor art. IX alin. (2) din O.U.G. nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2009, aceasta constituind baza legală pentru formularea unor solicitări privind suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de procedurile judiciare derulate împotriva persoanelor care ocupă o funcţie de demnitate publică, de înalt funcţionar, de funcţionar public ori de personal contractual sau care au ocupat o asemenea funcţie în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al unităţilor aflate în subordinea acesteia.

După enunţarea textelor de lege relevante, cu referire la art. 1 lit. a, b) şi c), art. 3 alin. (1) lit. b şi art. 3 alin. (2), art. 5 alin. (1) lit. a - lit. i, art. 6 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. a şi lit. b, alin. (5) lit. a - lit. f, cât şi ale art. 8 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 50/2011, prima instanţa a constatat că pentru soluţionarea favorabilă a cererii de suportare a cheltuielilor de judecată interesează felul cheltuielilor solicitate şi momentul la care se formulează respectiva cerere de plată raportat la data la care acestea urmează să fie efectiv prestate.

S-a reţinut că cererea nu poate fi formulată decât în legătură cu cheltuieli privind serviciile avocaţiale ocazionate de derularea procedurii judiciare şi cheltuieli cu servicii de expertiză judiciară, pentru ambele tipuri de cheltuieli fiind menţionate şi înscrisurile care probează efectuarea lor, şi anume: copia contractului de reprezentare avocaţială şi, respectiv, orice document din care rezultă admiterea probei cu expertiză, în măsura în care solicitantului i s-a pus în vedere achitarea onorariului aferent.

Cât priveşte momentul până la care se formulează o asemenea solicitare, s-a arătat că aceasta trebuie să intervină înainte de prestarea efectivă a serviciilor avocaţiale sau de expertiză judiciară, nefiind eligibile cheltuielile aferente serviciilor prestate după momentul depunerii cererii de plată.

În aceste coordonate, prima instanţă a constatat că cererea recurentului-reclamant nu putea fi soluţionată favorabil, fiind cerute la plată cheltuieli de judecată în legătură cu servicii prestate anterior depunerii cererii înregistrate la AJFP Alba sub nr. x/2014, fie alte cheltuieli, excedentare celor prevăzute şi admise la restituire sau pentru care nu au fost prezentate dovezi din care să rezulte faptul prestării lor în realitate ori pentru care se solicitase pentru prima dată plata direct în faţa instanţei.

Prin motivele de recurs formulate, invocându-se nelegalitatea sentinţei, se susţine că prima instanţă nu a avut în vedere împrejurarea esenţială că asistenţa juridică se asigură pe tot parcursul procesului penal, iar expertizele judiciare se administrează în scopul pronunţării hotărârii judecătoreşti, ceea ce înseamnă că momentul la care se consideră ca fiind efectuate aceste servicii trebuie raportat la momentul pronunţării hotărârii pe fondul cauzei.

Ca urmare, s-a solicitat să se constate că toate contractele de asistenţă juridică menţionate în cadrul cererii de plată au fost încheiate pentru prestarea de către avocaţi a activităţii de asistenţă şi reprezentarea juridică în diferite etape procesuale până la rămânerea definitivă a sentinţei penale, după cum şi onorariul expertului contabil, în sumă de 2.520 RON, cu titlu de diferenţă onorariu provizoriu, a fost stabilit prin sentinţa penală nr. 69/2015, pronunţată la data de 08.10.2015, pe fondul cauzei.

De asemenea, s-a solicitat să se constate că suma de 4.140 RON, contravaloarea expertizei criminalistice, constituie o cheltuială achitată prin OP nr. x/10.03.2015, deci ulterioară datei de depunere a cererii de plată.

S-a mai arătat şi că suma de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli estimate cu serviciile avocaţiale în apelul declarat în dosarul penal, aflat în prezent pe rolul ICCJ, a fost justificată cu contractul de asistenţă din apel încheiat la data de 24.03.2016.

Efectuând propria examinare în cauză, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este legală sub toate aspectele invocate, fiind valabile şi corect întemeiate soluţia privind respingerea cererii de plată formulate în temeiul art. IX din O.U.G. nr. 46/2009 şi considerentele expuse în susţinerea acesteia, argumentaţie pe care instanţa de control judiciar şi-o însuşeşte în totalitate.

Nu poate fi acceptată teza propusă de recurentul-reclamant, în sensul de a fi considerată ca dată a prestării efective a cheltuielilor de judecată momentul la care se pronunţă hotărârea asupra fondului cauzei, motivele invocate neavând relevanţă în contextul conţinutului clar şi precis determinat al normelor juridice care reglementează condiţiile prevăzute pentru plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile judiciare.

Astfel, potrivit art. 5 - (1) din OMFP nr. 50/2011, mai sus menţionat:

"Cererea prin care se solicită beneficiul prevederilor art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2009, se depune la registratura unităţii unde îşi desfăşoară sau şi-a desfăşurat activitatea solicitantul în perioada actelor sau faptelor pentru care s-au demarat procedurile judiciare şi este însoţită de: (…)

c) contractul de reprezentare avocaţială, în copie, în măsura în care persoana îndreptăţită înţelege să apeleze la serviciile avocaţiale, după caz;

d) orice document din care rezultă admiterea probei expertizei, în măsura în care solicitantului i s-a pus în vedere achitarea onorariului aferent, după caz;(…)

f) precizarea unei valori estimate/valoarea totală a cheltuielilor de judecată ocazionate de procedurile judiciare, exprimată în moneda naţională, dacă nu rezultă din documentele prezentate, după caz;"

De asemenea, potrivit art. 6 - (5) din acelaşi Ordin: "Respingerea cererii intervine în următoarele situaţii: (…) c) nu sunt respectate prevederile art. 5 alin. (1);"

Iar, conform art. 8 alin. (3) şi (4) din Ordin:

"(3) Sub rezerva respectării prevederilor alin. (2), pot fi solicitate la plată cheltuielile de judecată aferente serviciilor prestate efectiv în procedurile judiciare în care beneficiarul este sau a fost parte.

(4) În nicio situaţie nu pot fi considerate cheltuieli de judecată ocazionate de procedurile judiciare acele cheltuieli cu serviciile avocaţiale sau de expertiză judiciară care au fost prestate anterior depunerii prevăzute la art. 5 alin. (1)."

Aşa fiind, Înalta Curte constată că nu este necesară şi nici posibilă atribuirea unei alte semnificaţii decât cea care rezultă din conţinutul dispoziţiilor legale enunţate noţiunii de servicii prestate în cadrul procedurilor judiciare în baza cărora se solicită beneficiul prevederilor art. IX din O.U.G. nr. 46/2009, prevederea de la art. 8 alin. (4) din Ordin referindu-se in terminis la "acele cheltuieli de judecată cu serviciile avocaţiale sau de expertiză judiciară care au fost prestate anterior depunerii (...)."

Ca urmare, se constată că, în mod justificat, prima instanţă nu a recunoscut reclamantului dreptul la plata cheltuielilor de judecată efectuate înainte de depunerea cererii sale, un asemenea drept nefiind prevăzut de lege în favoarea solicitantului, pentru a se putea astfel uza de exerciţiul acestuia.

Or, toate contractele de asistenţă juridică menţionate în cadrul cererii de plată, individualizate ca atare la poziţiile 7-9 din tabelul depus la dosar fond, se referă la servicii prestate în anii 2012 şi 2013, deci situate în timp anterior depunerii cererii de plată din 20.03.2014, constatare valabilă şi în privinţa onorariului expertului contabil B., în sumă de 2.520 RON, care, deşi a fost stabilit în sarcina recurentului-reclamant prin sentinţa penală nr. 69/2015, constituie o cheltuială corespunzătoare unui serviciu prestat anterior depunerii cererii de plată, aşa cum bine s-a reţinut de judecătorul primei instanţe.

Pe de altă parte, din aceleaşi dispoziţii legale mai sus enunţate, judicios reţinute şi aplicate prin sentinţa pronunţată în cauză, rezultă care anume înscrisuri atestă existenţa/îndeplinirea serviciilor, în cazul asistenţei juridice fiind prevăzut ca document justificativ contractul de reprezentare avocaţială.

În speţă, pentru suma de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli estimate cu serviciile avocaţiale în apelul aflat pe rolul ICCJ, prima instanţă a reţinut că nu a fost făcută dovada contractului de reprezentare avocaţială în dosarul nr. x/2011, aşa cum prevede dispoziţia de la art. 5 alin. (1) lit. c din ordin, o asemenea dovadă neputând fi justificată în prezenta cale de atac cu contractul de asistenţă juridică nr. x, depus la dosar recurs, în condiţiile în care apare ca fiind încheiat la data de 24.03.2016, ulterior pronunţării sentinţei în primă instanţă.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză, reţinând legalitatea sentinţei atacate sub toate aspectele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 36/2016 din 22 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2018.