Jurisdictional conflict over whether a claim for civil compensation against a central ministry is accessory to an annulment action against a county administrative act
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction, assigning the case to the Harghita County Court (civil section) to adjudicate the merits, thereby favoring the position that the initial lower court had jurisdiction despite its earlier declination. The dispute involved an association challenging a forest guard authority’s refusal to approve documentation for state aid compensation related to restricted timber harvesting under forest management plans, seeking the annulment of the refusal and payment of approximately 52,899 RON, while also naming the central Ministry of Waters and Forests as a co-defendant for damages. The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004, which vests jurisdiction in county administrative-fiscal courts for litigation against local or county public authorities; the Court held that the central ministry’s inclusion did not alter the primary jurisdiction because the main claim challenged a county authority’s act, and the compensation claim was merely accessory to the primary annulment action under civil procedural rules.
Legislator headnote
AI generatedart. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 123 alin. (1) din C. proc. civ, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdictional conflict over whether a claim for civil compensation against a central ministry is accessory to an annulment action against a county administrative act: The dispute involved an association challenging a forest guard authority’s refusal to approve documentation for state aid compensation related to restricted timber harvesting under forest management plans, seeking the annulment of the refusal and payment of approximately 52,899 RON, while also naming the central Ministry of Waters and Forests as a co-defendant for damages. The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004, which vests jurisdiction in county administrative-fiscal courts for litigation against local or county public authorities; the Court held that the central ministry’s inclusion did not alter the primary jurisdiction because the main claim challenged a county authority’s act, and the compensation claim was merely accessory to the primary annulment action under civil procedural rules.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis explicitly cited in the dispositive to establish the competence of the Harghita County Court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Tribunalului Harghita la data de 17 mai 2017, înregistrată sub nr. x/2017, reclamanta Asociaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2017, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 52.899,26 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 234,11 ha, situată în tipul funcţional II, pe întreaga perioadă a anului 2017, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2017 şi obligarea în solidar a pârâţilor la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 52.899,26 RON, începând cu data de 24.03.2017 - data la care a fost depusă cererea nr. x/21.03.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Harghita, secţia civilă
Prin sentinţa nr. 44 din 17 ianuarie 2018, Tribunalul Harghita, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că nici art. 1 alin. (3) şi art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici art. 97 alin. (1) din Codul silvic nu conferă compensaţiilor la plata cărora reclamanta se consideră îndreptăţită caracterul de contribuţii în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Compensaţiile pretinse sunt venituri publice în sensul legii care reglementează taxele judiciare de timbru, dar nu orice venit public se încadrează în vreuna din categoriile enumerate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiţii, criteriul care operează la stabilirea competenţei materiale este cel al autorităţii publice chemate în judecată şi, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorităţi publice centrale (Ministerul Apelor şi Pădurilor) să efectueze o operaţiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este competentă material şi teritorial să soluţioneze integral acţiunea dedusă judecăţii.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 93 din 19 aprilie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că emitentul actului a cărui anulare se solicită este o autoritate publică locală, respectiv Garda Forestieră Braşov.
Chemarea în judecată şi a Ministerului Apelor şi Pădurilor - autoritate publică centrală în materia silviculturii, nu schimbă cu nimic competenţa, întrucât actul administrativ atacat nu emană de la această autoritate.
În aceste condiţii, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine tribunalului administrativ-fiscal, în speţă, Tribunalul Harghita.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În contextul reţinut în mod corect de către instanţa învestită prin declinare, obiectul principal al cererii introductive îl reprezintă anularea adresei nr. x/2017, emisă de Garda Forestieră Braşov, act pe care reclamanta l-a apreciat a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.
Înalta Curte constată că adresa a cărei anulare se solicită în cauza dedusă judecăţii este un act administrativ supus legii contenciosului administrativ, iar în cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat. În speţă, Garda Forestieră Braşov, în calitate de emitentă a adresei nr. x/2017, este o autoritate publică judeţeană.
În aceste condiţii, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene/…/se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".
Împrejurarea că reclamanta a formulat un capăt de cerere în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Apelor şi Pădurilor, nu este de natură a atrage competenţa materială a curţii de apel.
Astfel, cererea de acordare a despăgubirilor, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, şi care este formulată în contradictoriu şi cu Ministerului Apelor şi Pădurilor, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat de acordare a unor drepturi astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv anularea adresei nr. x/2017, emisă de Garda Forestieră Braşov.
De altfel, în considerarea specificului cererilor în materia contenciosului administrativ, o acţiune vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca cerere accesorie unei acţiuni ce vizează legalitatea unui act administrativ, fie el tipic sau asimilat, în acest sens fiind relevante dispoziţiile art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
În referire la faptul că obligaţia acordării de despăgubiri îi revine statului, prin intermediul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 6 coroborat cu art. 12 din H.G. nr. 861/2009, sumele necesare decontării se transmit către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, acestea din urmă fiind cele care efectuează plăţile.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la obiectul cauzei şi având în vedere că actul administrativ contestat în cauza dedusă judecăţii este emis de către o autoritate publică judeţeană, competenţa de soluţionare a cauzei în fond aparţine tribunalului administrativ-fiscal.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2018.