Tax declassification: Cumulative conditions for establishing Securitate collaborator status under Emergency Ordinance No. 24/2008

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2017

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2014, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii acestuia din urmă de colaborator al Securităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 773 din 18 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect "constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii - O.U.G. nr. 24/2008".

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că prima instanţă a respins acţiunea, încălcând şi aplicând greşit prevederile art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Interpretarea dată acestor prevederi de drept material de considerentele sentinţei atacate este, în opinia recurentului, eronată, atrăgând incidenţa art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Pe de altă parte, recurentul arată că atât timp cât sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii, în speţă devine incident şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din Noul C. proc. civ.

Recurentul critică faptul că prima instanţă a reţinut că nu ar fi îndeplinite cumulativ condiţiile necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Referitor la condiţia denunţării unor atitudini potrivnice regimului comunist, prima instanţă a admis că practicarea religiei s-a dovedit, în anumite circumstanţe, ca fiind potrivnică regimului, dar, cu toate acestea, sentinţa atacată arată că "probatoriul din cauză nu conturează concluzia că pârâtul ar fi denunţat atitudini/activităţi potrivnice regimului comunist", situaţie care atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din Noul C. proc. civ., atât timp cât considerentele sunt contradictorii.

În opinia recurentului, jurisprudenţa (din care a citat Deciziile nr. 1477/11.03.2011, nr. 324/21.01.2011, nr. 4808/19.10.2011 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) a demonstrat că denunţarea apartenenţei la un cult minoritar reprezenta denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist.

Subliniază recurentul că sentinţa atacată a încălcat şi aplicat greşit prevederile de drept material ale art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, atrăgând incidenţa art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ., atât timp cât prima instanţă nu s-a raportat strict la atitudinea morală şi la gradul de informare, din momentul furnizării informaţiei, ale intimatului-pârât, ci a ţinut cont de un aspect nerelevant în speţă - cum este gradul de informare a ofiţerilor Securităţii.

Recurentul punctează faptul că legiuitorul nu cere existenţa unei pluralităţi de informări adresate Securităţii, care să îndeplinească standardele definiţiei legale, fiind suficient şi un singur astfel de caz, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului ce formează obiectul acestei cauze, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 486 şi ale art. 487 din C. proc. civ. republicat, s-a reţinut că cererea de recurs îndeplineşte atât cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a şi c) - e) C. proc. civ., cât şi cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv că este admisibil în principiu.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ.

Intimatul-pârât A. a formulat punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Recurentul-reclamant a invocat în susţinerea recursului declarat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii cu privire la îndeplinirea în speţă a condiţiei denunţării unor atitudini potrivnice regimului comunist.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Or, în conţinutul cererii de recurs formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu au fost identificate susţineri pertinente referitoare la faptul că hotărârea pronunţată nu ar corespunde cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b din Noul C. proc. civ. sau la existenţa unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Verificând conţinutul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, astfel că acest motiv de recurs nu este fondat.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamantă în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Aşa cum se poate observa din considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond a prezentat motivele pentru care a înţeles să respingă acţiunea recurentului-reclamant, analizând fiecare dintre aspectele susţinute de acesta ca şi temei al acţiunii sale, iar împrejurarea că aceasta a înţeles să dea valoare susţinerilor pârâtului din întâmpinare nu conduce la ideea că hotărârea în cauză este nemotivată.

Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii reclamantului.

Ca atare, toate criticile recurentului-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. urmează a fi apreciate ca neîntemeiate.

2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea prezentului recurs, constată că nu sunt întemeiate nici susţinerile şi criticile înfăţişate de recurentul-reclamant subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Soluţia instanţei de fond a fost criticată de către recurent pentru că ar fi fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, temeiul de drept invocat fiind art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Motivele de nelegalitate invocate sunt neîntemeiate, acestea neputând conduce la reformarea hotărârii atacate, instanţa de fond dând o corectă dezlegare pricinii deduse judecăţii.

Instanţa de fond a fost sesizată cu acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin care s-a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de "colaborator" al Securităţii.

Instanţa de fond a respins acţiunea, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege.

Criticile din recurs ce vizează soluţia instanţei de fond sunt nefondate.

Astfel, O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de Securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b noţiunea de colaborator al Securităţii.

Potrivit art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, "colaborator" al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În raport de dispoziţiile art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, cele trei condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securităţii sunt următoarele:

- persoana să fi furnizat informaţii lucrătorilor Securităţii;

- prin informaţiile respective să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informaţiile respective să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Aşadar, este de necontestat că pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii în sensul art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 nu este suficientă dovedirea recrutării şi efectuării unor instructaje specifice, ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că respectiva persoană a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ceea ce nu se poate reţine în persoana intimatului în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pe care îşi întemeiază acţiunea reclamantul şi la care s-a făcut referire în acţiune şi apoi în cuprinsul cererii de recurs.

Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiţii poate să atragă stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.

Pe aspectul îndeplinirii acestor condiţii, instanţa de control judiciar reţine faptul că, într-adevăr, intimatul-pârât a fost recrutat ca informator al Securităţii, având numele conspirativ "B.", aspect ce rezultă din angajamentul din 27.08.1988, semnat personal de pârât şi dat în faţa organelor de securitate ale Inspectoratului Judeţean Suceava - Securitatea Oraşului Rădăuţi, astfel cum rezultă din raportul din 27.08.1988 depus la dosar.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că intimatul-pârât a furnizat informaţii Securităţii, însă nu se desprinde în mod suficient de caracterizat cerinţa privind denunţarea de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

În acest sens, s-a făcut referire în considerentele sentinţei recurate la menţiunea pârâtului din nota informativă din 18.01.1989, respectiv menţiunea ofiţerului de securitate din 23.02.1989, curtea subliniind că acestea se rezumă la următoarele consemnări:

- singura menţiune asumată individual de pârât, prin nota informativă din 18.01.1989, cuprinde menţiunea "…Sursa, prin atribuţiuni de serviciu, a sesizat în una din zile în camera sa o biblie tipărită (scris mărunt) cu aspecte ale Sectei Z., aşezată la vedere pe noptieră. Sursa arată că aceasta/./nu a fost văzută în anturajul unor elemente suspecte şi nici căutată de anumite persoane de care sursa să-şi fi dat seama că sunt sectante. Sursa observă că discută corect cu colegii de serviciu, nu încearcă să desfăşoare activitate de prozelitism."

Instanţa a constatat în mod corect, pe de o parte, că aspectul relevat de pârât nu era necunoscut organelor de securitate, dimpotrivă motivul pentru care anterior, în anul 1988, fusese începută activitatea de supraveghere informativă faţă de aceasta, fusese acela că, sub acoperire religioasă, ar desfăşura activităţi duşmănoase.

A apreciat instanţa că, raportat la această suspiciune a organelor de securitate, potrivit căreia persoana supravegheată ar desfăşura activităţi duşmănoase la adresa statului, "sub acoperire religioasă", afirmaţia pârâtului este vădit nerelevantă şi lipsită de orice fel de urmări, fie şi potenţiale, dovadă fiind şi nota ofiţerului referitoare la această notă informativă.

În ceea ce priveşte menţiunea făcută de ofiţerul C. în Raportul informativ din 23.02.1989, curtea a reţinut în mod corect caracterul echivoc ar exprimării ofiţerului atunci când a precizat că "Sursa cunoaşte că ar fi sectantă, deoarece când domicilia la C.S.Ş. RĂDĂUŢI a văzut-o în cameră citind o biblie."

Instanţa a ţinut seama şi de faptul că în cuprinsul aceluiaşi raport se regăseşte asigurarea pârâtului potrivit căreia: "La serviciu cea în cauză este în relaţii bune cu toate colegele, este volubilă şi socială, ne putându-i-se reproşa nimic în comportamentul său. Sursa nu a auzit-o să aibă nemulţumiri de ordin politic şi nici manifestări duşmănoase."

În raport de înscrisurile existente la dosar, în mod corect a apreciat instanţa de fond că nu se poate astfel desprinde ideea că pârâtul ar fi afirmat despre numita D. că ar fi sectantă, aceasta putând fi concluzia ofiţerului derivând din singurul aspect care poate fi atribuit nemijlocit pârâtului, anume că ar fi văzut-o citind o biblie, fiind foarte probabil aspectul relevat şi în nota informativă din ianuarie, mai sus pomenită.

Astfel, în mod corect a reţinut Curtea de apel că probatoriul din cauză nu conturează concluzia că pârâtul ar fi denunţat atitudini/activităţi potrivnice regimului comunist.

Înalta Curte constată că din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că afirmaţiile pârâtului, reţinute în notele raport depuse la dosar, nu pot fi apreciate ca denunţând activităţi ori atitudini potrivnice regimului comunist, de natură să vizeze drepturi şi libertăţi fundamentale, astfel cum în mod corect a apreciat şi instanţa de fond.

Astfel, din conţinutul înscrisurilor anterior precizate, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b, pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securităţi.

Înalta Curte arată că în Decizia nr. 843/2011, Decizia nr. 530/2009 şi Decizia nr. 1522/2011 ale Curţii Constituţionale, s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru a verifica dacă notele depuse de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în susţinerea acţiunii îndeplinesc condiţiile legii şi din perspectiva interpretării instanţei de contencios constituţional, respectiv dacă a existat vinovăţie şi dacă s-au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului este necesar a se analiza notele respective.

Analiza notelor informative redactate de intimat nu relevă furnizarea unor elemente care să fi atras încălcarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aspectele expuse în acele note nu au legătură cu activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Reclamantul a mai invocat în susţinerea acţiunii unele informaţii furnizate de pârât şi care au fost consemnate de ofiţerul de securitate, însă astfel de informaţii nu pot constitui temei al aprecierii calităţii de colaborator al Securităţii, întrucât sintagma "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii", din cuprinsul art. 2 lit. b teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 672/2012.

Potrivit Deciziei nr. 672/2012 a Curţii Constituţionale a României, notele sau rapoartele întocmite de ofiţerii de Securitate nu produc efecte şi consecinţe juridice, întrucât nu pot fi evaluate în mod real, ţinând seama de natura şi veridicitatea informaţiilor consemnate, gradul de implicare în activitatea de colaborare, ori circumstanţele colaborării.

Mai mult, informaţiile respective conţin doar aprecieri generale ale ofiţerului de securitate, şi nu informaţii concrete furnizate de pârât şi care să poată fi analizate din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008.

A primi interpretarea excesivă dată de recurent noţiunilor de activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.

În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de recurentul-reclamant nu este confirmată de înscrisuri care să demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informaţii de natură să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, Înalta Curte apreciază că în persoana intimatului-pârât nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege pentru constatarea în persoana acestuia a calităţii de colaborator al Securităţii.

În cauza de faţă, probele administrate în susţinerea acţiunii pentru a se dovedi calitatea de colaborator al securităţii, aşa cum au fost analizate în precedent, demonstrează că pârâtul nu şi-a asumat calitatea de colaborator, că nu a furnizat informaţii prin care să fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond în mod corect a respins acţiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este legală, fiind motivată şi dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 773 din 18 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2017.