Security collaborator status: sufficiency of ambiguous informant reports under Emergency Ordinance 24/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

Prin sentinţa nr. 58 din 14.01.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată, în esenţă, că prima instanţă a respins acţiunea, încălcând şi aplicând greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Interpretarea dată acestor prevederi de drept material de considerentele sentinţei atacate este, în opinia recurentului, eronată, atrăgând incidenţa art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Recurentul critică faptul că prima instanţă a reţinut că nu ar fi îndeplinite cumulativ condiţiile necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Arată recurentul că, în esenţă, prima instanţă a arătat că "informaţiile furnizate de pârât organelor de Securitate au un caracter ambiguu, iar comportamentele persoanelor la care se referă nu pot fi caracterizate exclusiv ca fiind atitudini potrivnice regimului totalitar comunist".

În opinia recurentului, prin analiza realizată, prima instanţă a distins acolo unde legiuitorul nu distinge, încălcând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel, sentinţa atacată a încălcat prevederile de drept material ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, situaţie care atrage incidenţa art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Concret, în ceea ce priveşte denunţarea elevului care "face unele bancuri pornografice cu aluzie la conducătorii de stat sau care spunea "bancuri negative la adresa conducerii de partid şi de stat, prima instanţă a arătat că nu s-ar putea vorbi despre atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât "nu se relatează expres conţinutul acestor bancuri".

Arată recurentul că, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă cu evidenţă că legiuitorul a urmărit reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii pentru persoanele care divulgau faptul că alţi cetăţeni îşi exprimau opinii neagreate de regimul comunist sau desfăşurau activităţi nepermise de regim, situaţie care îi expunea pe cei denunţaţi unor posibile sancţiuni.

Din perspectiva legiuitorului, un fost informator are calitatea de colaborator al Securităţii, atât timp cât respectivul informator divulga faptul că o altă persoană exprima opinii potrivnice regimului (sau desfăşura activităţi potrivnice regimului) şi, astfel, îl expunea pe cel denunţat unor posibile sancţiuni.

Apreciază recurentul că nu prezintă absolut nicio relevanţă din perspectiva legiuitorului dacă informatorul reproducea, în notele sale, în mod fidel opinia potrivnică manifestată de cel denunţat, atât timp cât Securitatea era înştiinţată, prin acea notă, că persoana denunţată nu agrea regimul comunist şi îşi exprima opinii nepermise de autorităţi.

Informaţia era suficientă pentru ca Securitatea să afle că cel denunţat nu era un susţinător al regimului şi pentru a se trece, eventual, la urmărirea sau la sancţionarea acestuia.

Se arată în motivele de recurs că din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este important că Securitatea aflase identitatea unei persoane cu certe convingeri potrivnice regimului, situaţie suficientă pentru a demonstra îndeplinirea ambelor condiţii necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator. Certitudinea convingerilor potrivnice regimului ale persoanei denunţate rezultă dincolo de orice dubiu din chiar nota scrisă de intimat care arăta explicit că anecdotele colegului său îi vizau pe cei mai importanţi exponenţi ai regimului comunist.

Punctează recurentul că, atât timp cât prima instanţă consideră că ar fi fost necesară reproducerea fidelă a tuturor atitudinilor critice manifestate de cel denunţat, sentinţa atacată distinge acolo unde legiuitorul nu a distins, încălcând prevederile de drept material ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, situaţie care atrage incidenţa art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Cu privire la aceleaşi informaţii, prima instanţă a considerat relevantă împrejurarea că persoana denunţată fusese deja sancţionată de conducerea liceului pentru aceleaşi fapte. Recurentul apreciază că şi acest aspect este nerelevant din perspectiva legiuitorului. Atât timp cât Securitatea nu cunoştea aceste aspecte, divulgarea lor către ofiţerii de Securitate reprezenta un pericol evident pentru elevul denunţat. Dincolo de acest aspect, intimatul ar fi trebuit să aibă în vedere şi ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut opiniile politice ale colegului său. Mai mult, intimatul ar fi trebuit să îl menajeze pe colegul său şi să nu divulge ofiţerilor o informaţie care ar fi putut să îl afecteze pe acesta. Procedând în sens contrar şi neţinând seama de interesele colegului său, intimatul a vizat încălcarea drepturilor acestuia, împrejurare care, adăugată denunţării unei atitudini potrivnice regimului comunist, atrage reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Şi cu privire la acest aspect, recurentul arată că prima instanţă a ţinut seama de o împrejurarea lipsită de relevanţă din perspectiva legiuitorului, încălcând prevederea de drept material art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce atrage aplicarea art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Cu privire la faptul că prima instanţă consideră că denunţarea unui alt cunoscut al intimatului - care admira Occidentul şi care îşi dorea să călătorească într-o ţară democratică şi să nu se mai întoarcă în România - nu ar reprezenta denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist întrucât "acest elev nu şi-a manifestat vreo intenţie de a părăsi în mod fraudulos ţara sau de a trece la anumite activităţi îndreptate împotriva autorităţilor comuniste", recurentul arată că şi această interpretare a primei instanţe a distins acolo unde legiuitorul nu a distins, odată ce informaţia divulgată de intimat era suficientă pentru ca Securitatea să afle că cel denunţat era o persoană cu convingeri potrivnice regimului comunist.

Mai mult, în acest caz, cel denunţat motivase hotărârea sa arătând, potrivit notei scrise de intimat, că "în România nu se trăieşte aşa de bine ca acolo", ceea ce dovedea, o dată în plus, că cel denunţat nu agrea regimul comunist din România.

Prin urmare, şi această abordare a sentinţei atacate dovedeşte încălcarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce atrage incidenţa art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Cu privire la persoanele denunţate pentru că ascultau posturi de radio interzise, prima instanţă a arătat că ar fi fost necesar ca denunţătorul să menţioneze explicit care erau ştirile audiate la acest post.

Recurentul apreciază că este evident că acest aspect nu poate avea relevanţă din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Din însăşi nota scrisă de intimat, din reacţia ofiţerilor Securităţii, precum şi din realităţile notorii ale epocii rezultă că amănuntele la care face referire sentinţa atacată nu prezentau nicio relevanţă pentru autorităţile represive ale regimului comunist şi, prin urmare, nu ar putea avea nicio relevanţă din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Simplul fapt al ascultării unui post de radio interzis de regim era, în sine, o atitudine potrivnică regimului comunist, indiferent de conţinutul concret al ştirii audiate. În nicio cauză în care instanţa a constatat calitatea de colaborator al Securităţii, cu privire la persoanele care au denunţat ascultători ai postului B., nu au existat note informative atât de amănunţite încât să consemneze conţinutul concret al emisiunii audiate de cel denunţat.

Din perspectiva definiţiei legale a noţiunii de colaborator al Securităţii, relevant este că era denunţată o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunţul era potenţial generator de repercusiuni pentru persoana denunţată.

Cu atât mai mult, reprezenta denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist informaţia scrisă de intimat, potrivit căruia, în urma audierii postului B., unul dintre cei denunţaţi afirmase că "viaţa de tânăr în aceste ţări este mult mai liberă decât în ţara noastră".

În opinia recurentului, analizând, şi cu privire la aceste informaţii scrise de intimat, aspecte exterioare definiţiei legale date de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanţă distinge acolo unde legiuitorul nu a distins. Şi pentru acest motiv, sentinţa atacată este dată cu încălcarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce atrage aplicarea art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Interpretarea eronată şi încălcarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă, în opinia recurentului, şi din următoarea analiză a primei instanţe:

"comportamentele persoanelor la care se referă nu pot fi caracterizate exclusiv ca fiind atitudini potrivnice regimului totalitar comunist".

Faţă de acest considerent al primei instanţe, recurentul arată că legiuitorul nu impune ca persoana verificată să fi furnizat Securităţii "exclusiv" informaţii despre atitudini potrivnice regimului comunist. Din formularea definiţiei legale a noţiunii de colaborator al Securităţii rezultă că este suficient ca o singură informaţie dintre cele furnizate să îndeplinească exigenţele prevăzute de legiuitor, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii. Dacă există o pluralitate de informaţii care îndeplinesc criteriile definiţiei legale - cum este cazul în speţă - cu atât mai mult se impune reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii. Important este că legiuitorul nu a impus ca notele informative să conţină "exclusiv" denunţuri cu privire la atitudini potrivnice regimului comunist.

Se arată în motivele de recurs că aceeaşi abordare eronată a primei instanţe rezultă şi din considerentul sentinţei atacate potrivit căruia notele informative conţin "şi o serie de elemente favorabile" persoanelor la care se referă. Nu există nicio prevedere legală care să excludă de la reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii persoanele care - pe lângă denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist - aduceau la cunoştinţa Securităţii "şi o serie de elemente favorabile" despre cei denunţaţi sau despre alte persoane. Şi aceste interpretări ale primei instanţe dovedesc că sentinţa atacată distinge acolo unde legiuitorul nu a distins.

De asemenea, prima instanţă a arătat că "nu rezultă luarea unor măsuri represive faţă de respectivele persoane". Faţă de acest considerent, recurentul arată că practica judiciară a reţinut constant că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 se referă la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că persoana verificată putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate. Aceste considerente ale sentinţei atacate dovedesc şi ele încălcarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce atrage aplicarea art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Sentinţa atacată a mai reţinut şi că, din notele scrise de intimatul-pârât s-ar desprinde "concluzia unei colaborări formale" şi că intimatul ar fi urmărit ca informaţiile sale "să nu poată duce la consecinţe negative faţă de persoanele la care se referă".

În opinia recurentului, este evident că aceste considerente ale sentinţei atacate sunt rezultatul unor interpretări străine de conţinutul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi de scopul urmărit de legiuitor. Practic, Sentinţa atacată nesocoteşte criteriile clare cu care operează legiuitorul şi care se referă exclusiv la denunţarea unor atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist şi la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale. Or, aceste criterii legale sunt îndeplinite cu prisosinţă în speţă.

În opinia recurentului, fiecare dintre notele informative la care se referă considerentele sentinţei atacate sunt analizate prin prisma unor detalii care sunt irelevante din perspectiva legiuitorului.

În această situaţie, deşi oricare dintre notele analizate ar fi fost, în sine, suficientă pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, în speţă, sentinţa criticată pentru nelegalitate a considerat, cu încălcarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, că niciuna dintre aceste note nu ar satisface criteriile definiţiei legale.

Arată recurentul că din jurisprudenţa cristalizată în materia deconspirării Securităţii rezultă că, în privinţa altor persoane, calitatea de colaborator al Securităţii a fost reţinută şi pe baza unei singure informaţii de tipul celor analizate în speţă. Aşa cum s-a arătat, în cauză, acţiunea reclamantului a prezentat nu mai puţin de patru note scrise de intimat, iar fiecare în parte dintre acestea ar fi fost suficientă pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Recurentul concluzionează în sensul că analiza primei instanţe este rezultatul încălcării art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce atrage aplicarea art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului ce formează obiectul acestei cauze, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 486 şi ale art. 487 din C. proc. civ. republicat, s-a reţinut că cererea de recurs îndeplineşte atât cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) - e) C. proc. civ., cât şi cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv că este admisibil în principiu.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 1 iunie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din noul C. proc. civ.

Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanţa de fond a fost sesizată cu acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin care s-a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de "colaborator" al Securităţii.

Instanţa de fond a respins acţiunea, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege.

Criticile din recurs ce vizează soluţia pronunţată de Curtea de apel sunt fondate.

Contrar opiniei exprimate de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că în speţă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii.

Astfel, O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noţiunea de colaborator al Securităţii.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "colaborator" al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În raport de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cele trei condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securităţii sunt următoarele:

- persoana să fi furnizat organelor de Securitate "informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii"

- prin informaţiile respective să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informaţiile respective să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Aşadar, este de necontestat că pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este suficientă dovedirea recrutării şi efectuării unor instructaje specifice, ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că respectiva persoană a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, ceea ce se poate reţine în persoana intimatului în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pe care îşi întemeiază acţiunea reclamantul şi la care s-a făcut referire în acţiune şi apoi în cuprinsul cererii de recurs.

Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiţii poate să atragă stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.

Pe aspectul îndeplinirii acestor condiţii, instanţa de control judiciar reţine faptul că, într-adevăr, recurentul a fost recrutat ca informator al Securităţii, având numele conspirativ "C.", aspect ce rezultă din angajamentul din 07.06.1974, dat în faţa căpitanului D..

Din cuprinsul angajamentului rezultă că pârâtul s-a angajat "să sprijine organele de Securitate în cunoaşterea, descoperirea, prevenirea şi lichidarea oricăror infracţiuni ce ar leza securitatea statului indiferente de cine vor fi săvârşite".

Curtea a reţinut că, în urma angajamentului, pârâtul A. a furnizat organelor de securitate mai multe note informative semnate cu numele conspirativ "C.", printre care şi notele din 30.04.1975, 07.06.1974, 30.09.1974 şi 10.02.1975, din cuprinsul cărora reclamantul consideră că rezultă furnizarea de către pârât a unor informaţii prin care se denunţă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Verificând notele sus menţionate, Curtea de apel a reţinut că informaţiile furnizate de pârât organelor Securităţii sunt următoarele:

1) În nota din 30.04.1975 pârâtul informa ofiţerul de Securitate că numitul E. (elev de liceu) i-a spus că obişnuieşte să asculte la postul de radio B. mai multe cântece pe care le-a înregistrat pe bandă de casetofon. Acelaşi lucru i l-a spus şi numitul F. (salariat la CIC), care ascultă postul de radio B..

2) În nota din 07.06.1974 pârâtul informează ofiţerul de Securitate că elevul G. se ocupă în timpul liber cu "audierea unor posturi străine ca B. şi H. unde ascultă cântece de jazz şi alte cântece precum şi unele ştiri ce se difuzau la aceste posturi de radio. Având aparat de radio acesta mai antrena şi alţi elevi de la el din clasă pe care sursa nu-i cunoaşte. Sursa menţionează că uneori acesta mai interpreta eronat aceste ştiri afirmând uneori că viaţa de tânăr în aceste ţări este mai liberă decât în ţara noastră".

3) În nota din 30.09.1974 pârâtul relatează despre elevul I. care "vine exagerat la şcoală cu îmbrăcăminte şi mai ales cu ideile lui, fapt care apreciază aspectul negativ occidental admirând desfrâul din aceste ţări" şi că acesta spunea că "străinii care vin în ţara noastră duc o viaţă frumoasă şi că acestea o duc toţi din ţările care vin şi că la noi în România nu se trăieşte aşa de bine ca acolo" şi că "dacă ar avea ocazia să meargă în vizită în vreo ţară occidentală ar rămâne acolo şi nu se va mai întoarce". Pârâtul mai arată despre elevul respectiv că "nu a dat ocazia profesorilor să ia măsuri împotriva lui şi are o comportare şi conduită bună, este bun prieten cu colegii săi".

4) În nota din 10.02.1975 pârâtul relatează despre elevul J., care a spus că "a fost chemat de director unde se găsea şi cineva de la UTC care i-a atras atenţia că făcea bancuri negative la adresa conducerii de partid şi de stat, era supărat că nu ştie cine l-a spus şi că nu ştie precis când a făcut asemenea bancuri dar că s-a lecuit de acest lucru". Mai arată pârâtul că este adevărat că elevul J. face unele bancuri pornografice cu aluzie la conducătorii de stat, dar consideră că după săpuneala primită i-a venit mintea la cap, rău este că are influenţă în rândul colegilor săi".

Curtea de apel a apreciat că informaţiile furnizate de pârât organelor de Securitate au un caracter ambiguu, iar comportamentele persoanelor la care se referă nu pot fi caracterizate exclusiv ca fiind atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Înalta Curte constată, că din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, în perioada 1974-1975, intimatul-pârât a furnizat informaţii Securităţii, care au vizat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, intimatul-pârât a furnizat note informative de interes operativ, în conformitate cu sarcinile primite la instructajul făcut de Securitate, informaţiile vizând probleme importante pentru Securitate, precum activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât priveau comportamentul unor persoane care se aflau în vizorul organelor de securitate pentru intenţii de a pleca fraudulos din ţară, audierea postului de Radio "B.", sau cu un comportament considerat duşmănos, care nu corespundea politicii de atunci, acesta oferind detalii şi informaţii, apreciate ca foarte utile de către ofiţerii de securitate cu care colabora.

În mod corect a apreciat recurentul-reclamant că denunţarea unei persoane care "face unele bancuri pornografice cu aluzie la conducătorii de stat", sau care spunea "bancuri negative la adresa conducerii de partid şi de stat", reprezenta denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist. De asemenea, denunţarea unei persoane care aprecia Occidentul "admirând desfrâul din aceste ţări" şi, mai ales, care spunea că "dacă ar avea ocazia să meargă în vizită în vreo ţară occidentală ar rămâne acolo şi nu s-ar mai întoarce", motivând că "în România nu se trăieşte aşa de bine ca acolo" reprezentau, în mod evident, denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist.

De altfel, aşa cum s-a reţinut şi în motivele de recurs, în mod constant practica judecătorească a reţinut existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa persoanelor care îi denunţau pe ascultătorii postului de radio B..

Informaţiile privind faptul că unele persoane fac comentarii necorespunzătoare la adresa situaţiei din ţară sau a politicii partidului, că ascultă postul de radio "B.", că au legături cu cetăţeni străini sau intenţionează să rămână în străinătate, erau în mod evident de natură a atrage atenţia poliţiei politice, cu consecinţe directe asupra persoanelor vizate, aşa cum s-a şi întâmplat, efectiv, de exemplu, în situaţia persoanelor care au fost luate în supraveghere sau cu privire la care s-au dispus măsuri concrete.

Aceste informaţii sunt privite ca potrivnice regimului şi considerate periculoase pentru securitatea acestuia, iar faptul că aceste atitudini ale unor terţi, cu privire la care pârâtul a informat securitatea, au fost considerate de aceasta din urmă ca utile este probat şi de valoarea operativă care le-a fost acordată.

Relevantă, în acest sens, este reacţia ofiţerilor de Securitate care au propus luarea măsurii "de a li se recolta probe de scris" celor denunţaţi de intimat pentru că ascultau B..

Este îndeplinită şi a treia condiţie, care se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aşa cum a susţinut în mod întemeiat reclamantul.

Este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra celor la care se referea în notele pe care le-a scris, urma, cel mai probabil, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii. Înalta Curte, apreciază că furnizarea informaţiilor către organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecinţe negative pentru ele, constând în supravegherea lor informativă şi, drept urmare, încălcarea dreptului la viaţa privată (consacrat legislativ în art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi în art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului) prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre persoana urmărită, fără acordul acesteia, precum şi a dreptului la libera circulaţie, fiind astfel îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru a se constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securităţii.

Aşa cum a reţinut în mod corect recurentul-reclamant, intimatul ar fi trebuit să conştientizeze că scopul final al Securităţii era intimidarea celor care aveau curajul de a-şi exprima opiniile potrivnice regimului comunist, astfel încât aceştia să renunţe la exprimarea liberă a convingerilor lor. Prin urmare, scopul final al acţiunilor Securităţii şi al colaboratorilor ei era încălcarea dreptului la liberă opinie (prevăzut de art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului).

În mod greşit a apreciat Curtea de apel că din conţinutul informaţiilor furnizate de reclamant organelor de Securitate nu rezultă intenţia pârâtului de a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestor persoane, ci din contră pârâtul prezintă anumite informaţii vagi, reduse ca valoare, unele chiar cunoscute de organele statului (cum sunt cele despre elevul care spune bancuri şi care a fost sancţionat de conducerea liceului), precizând şi o serie de elemente favorabile respectivelor persoane.

În opinia instanţei de fond, din cele arătate mai sus se poate desprinde concluzia unei colaborări formale a pârâtului cu organele de Securitate, acesta urmărind să creeze o aparenţă că doreşte să aducă la cunoştinţa ofiţerului informaţii de natura celor de care acesta se interesează, dar în acelaşi timp ca acestea să nu poată duce la consecinţe negative faţă de persoanele la care se referă.

Aşadar, susţinerile recurentului-reclamant sunt probate cu înscrisurile depuse la dosar şi dovedesc faptul că pârâtul a desfăşurat activităţi prin care a îngrădit drepturi fundamentale ale cetăţenilor.

În concluzie, în speţă s-au produs efectiv rezultatele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că au fost suprimate drepturi şi libertăţi fundamentale.

Având în vedere că activitatea intimatului-pârât a fost desfăşurată în scopul sprijinirii regimului totalitar comunist, că verificările efectuate în raport de datele furnizate acestuia erau în strânsă şi exclusivă legătură cu regimul politic al unui stat, Înalta Curte apreciază că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că se poate aplica sancţiunea prevăzută de text, respectiv stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., republicat, coroborate cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi va constata calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 58 din 14 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Constată calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2017.