Territorial jurisdiction for annulment of public procurement attestation: exclusive competence of contracting authority's domicile under Art. 53 Law 101/2016

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Râmnicu Vâlcea, anularea în tot a Certificatului constatator nr. 1/28.07.2017; obligarea pârâtei la emiterea unui noi certificat care să ateste îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către reclamantă, conform dispoziţiilor legale şi conform situaţiei faptice existente pe parcursul derulării contractului; suspendarea executării certificatului constatator nr. 1/28.07.2017 emis de pârâtă până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 57 din 10 ianuarie 2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

A reţinut Tribunalul Bucureşti că documentul constatator nr. 1/25.07.2017, a cărui anulare se solicită, a fost emis în temeiul art. 971 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Reţinând situaţia, potrivit căreia, contractul de execuţie lucrări nr. x/03.10.2014 având ca obiect lucrări de construcţii în cadrul proiectului Reabilitare şi modernizare baza de agrement Ostroveni în municipiul Râmnicu Vâlcea a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, Tribunalul Bucureşti a aplicat dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 101/2016, prin care s-a stabilit competenţa teritorială exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia îşi are sediul autoritatea contractante, în speţă Tribunalul Vâlcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 657 din 29 martie 2018, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cauzei, invocată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi intervenită suspendarea de drept a cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut Tribunalul Vâlcea că potrivit dispoziţiilor art. 971 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică, acţiunea ce vizează anularea unui certificat constatator este supusă dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 53 din Legea nr. 101/2016.

În aceste condiţii, reclamanta are posibilitatea de a opta între instanţa de la sediul său sau instanţa de la sediul autorităţii pârâte, iar, în speţă, societatea reclamantă a ales să introducă acţiunea la Tribunalul Bucureşti, în circumscripţia căreia îşi are sediul.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul demersului judiciar iniţiat de societatea reclamantă A. S.A. vizează anularea în tot a Certificatului constatator nr. 1/28.07.2017 emis de pârâta Unitatea administrativ- teritorială Municipiul Râmnicu-Vâlcea, în temeiul prevederilor art. 971 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Din susţinerile părţilor şi actele dosarului rezultă că acest document constatator a fost emis ca urmare a rezilierii contractului de achiziţie publică, întrucât pe parcursul executării contractului au fost subcontractate fără acordul Municipiului Râmnicu-Vâlcea părţi importante din lucrare (Notificarea de reziliere nr. x/07.06.2017).

Potrivit dispoziţiilor art. 971 alin. (5) din H.G. nr. 925/2006 "Documentele constatatoare emise de autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) pot fi contestate în justiţie potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".

Prin această reglementare, intenţia legiuitorului a fost, în primul rând, aceea de a atribui actelor constatatoare emise în materia achiziţiilor publice, caracter de acte administrative, cărora li se aplică regimul juridic de drept administrativ instituit de legea cadru a contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004. Aceasta înseamnă că certificatul constatator emis în condiţiile art. 971 din H.G. nr. 925/2006 trebuie să respecte condiţiile de formă şi de fond cerute ad validitatem de dispoziţiile legii contenciosului administrativ.

Relevant însă pentru instanţa învestită cu pronunţarea regulatorului de competenţă este faptul că în materia achiziţiilor publice există dispoziţii speciale privitoare la competenţă, care au prioritate faţă de cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi acestea trebuie avute în vedere la stabilirea instanţei competente să soluţioneze prezentul litigiu.

Astfel, în ceea ce priveşte normele de procedură aplicabile contractelor de achiziţie publică, Înalta Curte constată că la momentul introducerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ, respectiv 1 noiembrie 2017, intrase în vigoare Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, ale cărei dispoziţii sunt de imediată aplicare.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din legea menţionată:

"Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice".

De altfel, dispoziţiile legale citate transpun, în mod similar normele cuprinse în vechea reglementare, sub imperiul căreia s-a încheiat contractul de achiziţie publică şi s-a emis actul constatator, reprezentată de art. 268 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora:

"Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în baza art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin raportare la obiectul cauzei şi la caracterul administrativ al certificatului constatator, a cărui anulare se solicită, competenţa de soluţionare a cauzei în fond aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Vâlcea.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Râmnicu Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2018.