Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2167/2018 AI generated

Material jurisdiction over EU-funded administrative acts issued by regional public authorities.

Case Number Decizia nr. 2167/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence by definitively assigning jurisdiction to the Bucharest Court of Appeal (Administrative and Fiscal Section) in the first instance, ruling that the lower court was competent to hear the case. The dispute involved a national hydrology institute challenging an administrative act issued by a regional cross-border cooperation office for the recovery of ineligible EU-funded expenses, where both the Court of Appeal and the initial tribunal had mutually declined material jurisdiction. The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004, which vests jurisdiction in courts of appeal for administrative acts issued by public authorities that are not central authorities; the court held that the regional office’s status as a non-central entity, rather than the presence of a central ministry as a co-defendant, governed the material jurisdiction rules.

Legislator headnote

AI generated

art. 194 C. proc. civ, art. 34 din Legea nr. 284/2010, art. 10 alin. (1) legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ; Material jurisdiction over EU-funded administrative acts issued by regional public authorities: , reclamantul a invocat art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, art. 5 alin. (3) din Ordinul comun al M.D.R.L. şi M.F.P. nr. 917/3362/2009, art. 34 din Legea nr. 284/2010, art. 47 alin. (9) din Contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2011-2014.

Keywords

AI generated
rules governing administrative acts regional authority conflict of jurisdiction non-administrative dispute administrative cooperation fiscal law

Cited Legislation

AI generated
art. 194 C. proc. civ
În drept, reclamantul a invocat art. 194 C. proc. civ., Legea nr.
art. 34 din Legea nr. 284/2010
917/3362/2009, art. 34 din Legea nr. 284/2010, art.
art. 10 alin. (1) legea nr. 554/2004
A curtea de apel, în esenţă, că, în cauza de faţă, actul administrativ tipic litigios nu este emis de o autoritate publică centrală, ci de una regională, cu regim juridic asemănător autorităţilor publice locale, în sensul art. 10 alin. (1) legea nr. 554/2004.
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
A curtea de apel, în esenţă, că, în cauza de faţă, actul administrativ tipic litigios nu este emis de o autoritate publică centrală, ci de una regională, cu regim juridic asemănător autorităţilor publice locale, în sensul art. 10 alin.
art. 135 alin. (1) din C. proc. civ
2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea în contencios înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.05.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Biroul Regional Pentru Cooperare Transfrontaliera Călăraşi pentru Graniţa România-Bulgaria şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul de Cooperare Transfrontaliera România-Bulgaria 2007-2013 anularea în totalitate a actului administrativ nr. x/26.02.2013 emis de pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontaliera Călăraşi pentru Graniţa Romania-Bulgaria (BRCT Călăraşi), în urma verificării efectuate de controlul de prim nivel nr. 2, cu consecinţa recuperării cheltuielilor considerate neeligibile în suma de 18.808,71 Euro şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a invocat art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, art. 5 alin. (3) din Ordinul comun al M.D.R.L. şi M.F.P. nr. 917/3362/2009, art. 34 din Legea nr. 284/2010, art. 47 alin. (9) din Contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2011-2014.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 5035 din 13.09.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, reţinând în esenţă incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, faţă de sursa de finanţare şi faptul că actul administrativ atacat este emis de o autoritatea publică centrală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.10.2017, sub acelaşi nr. de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 65 din 11.01.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu.

A declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal dosarul cauzei în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

A curtea de apel, în esenţă, că, în cauza de faţă, actul administrativ tipic litigios nu este emis de o autoritate publică centrală, ci de una regională, cu regim juridic asemănător autorităţilor publice locale, în sensul art. 10 alin. (1) legea nr. 554/2004.

Obiectul acţiunii în contencios promovată de reclamant este pretenţia acestuia de anulare a actului administrativ nr. x/26.02.2013 emis de pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontaliera Călăraşi pentru Graniţa Romania-Bulgaria (BRCT Călăraşi), act împotriva căruia reclamantul a formulat şi plângerea prealabilă, soluţionată de acelaşi pârât prin Rezoluţia nr. 4313/08.04.2013, în sensul respingerii acesteia.

Reţinând aşadar că actul administrativ contestat în cauză de reclamant este emis de o autoritate publică regională, aspect de altfel necontestat nici de reclamant, dar nici de pârâţi, Curtea de apel a făcut aplicarea regulilor de competenţă stabilite de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Competenţa materială a instanţei judecătoreşti, indiferent de natura litigiului guvernat de prevederile C. proc. civ. ca lege procesuală comună, se stabileşte prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată.

Cu alte cuvinte pentru determinarea instanţei competentă material este avută în vedere pretenţia concretă dedusă judecăţii de reclamant prin cererea sa introductivă. Această concluzie rezultă atât din ansamblul reglementării comune cuprinsă în Titltul III Capitolul I al C. proc. civ., dar şi din cuprinsul art. 10 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Biroul Regional Pentru Cooperare Transfrontaliera Călăraşi pentru Graniţa România-Bulgaria şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul de Cooperare Transfrontaliera România-Bulgaria 2007-2013 anularea în totalitate a actului administrativ nr. x/26.02.2013 emis de pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontaliera Călăraşi pentru Graniţa Romania-Bulgaria (BRCT Călăraşi), în urma verificării efectuate de controlul de prim nivel nr. 2, cu consecinţa recuperării cheltuielilor considerate neeligibile în suma de 18.808,71 Euro şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Aşadar, ceea ce interesează instanţa chemată să pronunţe regulatorul de competenţă, este scopul procesual urmărit de reclamant, respectiv finalitatea juridică a demersului său judiciar, corelativ cu stabilirea actului administrativ vătămător şi, implicit, a emitentului acestuia.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că actul administrativ a cărui anulare se solicită nr. x/26.02.2013, producător de efecte juridice, invocate de reclamant ca fiind vătămătoare, este emis de Biroul Regional Pentru Cooperare Transfrontaliera Călăraşi pentru Graniţa România-Bulgaria, organizaţie cu personalitate juridică, constituită la nivel regional. această autoritate a soluţionat şi plângerea prealabilă formulată împotriva actului administrativ de control a cărui anulare se solicită.

Prin urmare, în raport de competenţele acesteia, se înfăţişează ca o autoritate publică asimilată autorităţilor locale, astfel încât, nu sunt incidente dispoziţiilor art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările completările ulterioare, care se referă exclusiv la actele emise de autorităţile publice centrale.

Împrejurarea atragerii în proces, în calitate de pârât, a unei autorităţi publice centrale (care de altfel a şi invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, tocmai pe considerentul că nu este emitentul actului administrativ contestat, pretins vătămător) nu influenţează regulile de stabilire a competenţei materiale.

În această situaţie, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze prezentul litigiu, trebuie aplicate dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările, potrivit cărora, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (…) se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ - fiscale".

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Institutul National de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor în contradictoriu cu pârâţii Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontaliera Călăraşi pentru Graniţa Romania - Bulgaria şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul de Cooperare Transfrontaliera Romania - Bulgaria 2007-2013, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2018.