Unmotivated appeal against administrative waiver: nullity for failure to submit casation grounds within the statutory 15-day period

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 ianuarie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 249 din 02 iunie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea reclamantului A. la judecarea acţiunii formulată în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 249/02.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., învederând că motivele recursului vor fi depuse după consultarea unui avocat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18.08.2016, intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 a invocat excepţia lipsei de obiect a recursului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Prin cererea înregistrată la data de 21 iunie 2016, recurentul-reclamant A. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma acordării de facilităţi privind plata taxei de timbru în cuantum de 50 de RON.

Cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 26 octombrie 2016, recurentul neformulând cerere de reexaminare împotriva acesteia.

5.2. Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 06 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

La data de 23 ianuarie 2018, recurentul-reclamant A. a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 50 de RON, învederând că urmează a depune motivele recursului declarat în cauză după ce se va lămuri aspectul privitor la achitarea taxei judiciare de timbru.

La data de 29 ianuarie 2018, recurentul-reclamant A. a înregistrat un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia a solicitat a se stabili un termen de judecată şi se dispune citarea sa, pentru a putea depune motivele recursului. Totodată, prin acest punct de vedere, recurentul-reclamant a formulat precizări cu privire la împrejurările depunerii cererii de chemare în judecată şi ale formulării cererii de renunţare la judecata acţiunii în faţa instanţei de fond, anexând şi înscrisuri în probaţiune.

La data de 09 martie 2018, recurentul-reclamant A. a înregistrat o cerere prin care a solicitat instanţei de recurs să aibă în vedere punctul de vedere faţă de raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, depus la data de 29.01.2018

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 406 alin. (6) C. proc. civ.:

"Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare (...).", iar art. 20 din Legea nr. 554/2004 dispune că termenul de recurs, în cauzele privind contenciosul administrativ, este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.", iar conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).".

Totodată, vor fi avute în vedere şi prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Analizând recursul declarat în cauză, din perspectiva textelor de lege anterior citate, Înalta Curte reţine că, prin cererea de recurs depusă la data de 21.06.2016, reclamantul A. nu a prezentat criticile de nelegalitate aduse sentinţei civile atacate, în raport de motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., învederând că va depune motivele de recurs după consultarea unui avocat.

Prin Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a opinat în sensul concluziei de anulare a recursului, pentru nemotivare.

Ulterior comunicării raportului către recurentul-reclamant, prin cererea depusă la data de 23.01.2018, acesta a reiterat menţiunea că va depune motivele recursului după stabilirea termenului de judecată, iar prin punctul de vedere asupra admisibilităţii în principiu a recursului, înregistrat la data de 29.01.2018, a formulat o serie de precizări cu privire la împrejurările depunerii cererii de chemare în judecată şi formulării cererii de renunţare la judecata acţiunii, în faţa instanţei de fond.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că reclamantul A. nu a motivat recursul declarat în cauză în termenul prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004. Hotărârea atacată în cauză a fost comunicată reclamantului la data de 10.06.2016, astfel încât termenul până la care reclamantul putea depune motivele recursului, era data de 27.06.2016. Din actele dosarului rezultă că reclamantul A. a depus cererea de recurs la data de 21.06.2016, fără a indica şi dezvolta motivele de casare pe care se întemeiază calea de atac.

Depunerea petiţiei de recurs, neînsoţită de criticile de nelegalitate aduse hotărârii atacate, nu satisface exigenţele art. 486 şi art. 487 din C. proc. civ., iar la dosarul cauzei nu există vreo dovadă privind formularea motivelor de recurs prin memoriu separat, înăuntrul termenului legal.

De asemenea, precizările depuse de recurentul-reclamant la data de 29.01.2018, chiar dacă ar fi calificate drept motive de recurs, sunt depuse în afara termenului legal, astfel încât subzistă sancţiunea nulităţii recursului.

În consecinţă, cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 249 din data de 02 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2018.