Nullity of appeal against suspension decision for missing 5-day deadline under Law 554/2004 despite erroneous term in lower court's operative part

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 octombrie 2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat:

- anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiată la data de 07.07.2016, emisă de Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR din cadrul M.D.R.A.P., înregistrată cu nr. 63278/07.07.2016 şi la U.A.T. Municipiul Târgovişte cu nr. 20928/20.08.2016, referitoare la Contractul de finanţare nr. x, cod SMIS 7887, privind proiectul "Reabilitare şi modernizare infrastructură utilităţi publice urbane reabilitarea şi modernizarea spaţiilor publice urbane în zona A a zonei de acţiune urbană din Municipiul Târgovişte"

- anularea Deciziei nr. 263/31.08.2016, privind soluţionarea contestaţiei formulate de către U.A.T. Municipiul Târgovişte împotriva actului administrativ sus menţionat;

- suspendarea executării actelor administrative sus menţionate şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 27 februarie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind suspendarea Deciziei nr. 263/31.08.2016 şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 07.07.2016, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, dispunând restituirea către reclamantă a sumei de 15.500 RON, achitată conform OP nr. x din 07.02.2017.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 27 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea încheierii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 07.07.2016, aşa cum a fost formulată.

În susţinerea recursului, în esenţă, se arată că, printr-o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 15, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.

Referitor la cazul bine justificat, în cauză există o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, însă prima instanţă nu a analizat aspectele invocate în dovedirea acestei condiţii, conchizând doar că aceste aspecte fundamentează şi acţiunea în anularea actului administrativ.

Referitor la cea de-a doua condiţie, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că aceasta nu este îndeplinită, deşi existenţa sa este dovedită în raport de circumstanţele cauzei, ţinând cont de cuantumul ridicat al sumei ce urmează a fi executată, în raport cu existenţa şi destinaţia fondurilor, interesul legitim al reclamantei constând în menţinerea desfăşurării normale a activităţii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27.06.2017, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în calitate de continuator al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice), a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, apreciind că reclamanta se limitează la preluarea motivelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a aduce critici concrete sentinţei atacate. În subsidiar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

La data de 21 februarie 2018, recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a depus la dosarul cauzei un punct de vedere cu privire la raportul comunicat, susţinând că recursul a fost declarat în termen, în raport de termenul de 15 zile, care curge de la comunicarea hotărârii, termen indicat de instanţa de fond în dispozitivul hotărârii atacate.

Prin urmare, recurenta-reclamantă a susţinut că formularea tardivă a căii de atac nu este imputabilă părţii, ci primei instanţe, care a consemnat eronat termenul în care poate fi exercitată calea de atac.

Totodată, a învederat că intimatul-pârât nu a invocat, prin întâmpinare, tardivitatea declarării recursului, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 485 alin. (2) C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Prin raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului legal, fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că încheierea din data de 27 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 16.03.2017, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul instanţei de fond. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 22.03.2017, potrivit dispoziţiilor art. 181 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a fost înregistrat la dosarul cauzei la data de 31.03.2017.

Având în vedere că termenul de declarare şi de motivare a recursului, respectiv de 5 zile de la pronunţare, s-a împlinit la data de 22.03.2017, iar recursul a fost declarat de reclamant la data de 31.03.2017, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) corelat cu dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte apărările formulate de recurenta-reclamantă prin punctul de vedere depus în raport de concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte le apreciază a fi nefondate.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", În consecinţă, chiar dacă prima instanţă a indicat în dispozitivul încheierii atacate un termen de recurs greşit, respectiv 15 zile de la comunicare, reclamanta nu se poate prevala de un alt termen de formulare a căii de atac decât cel stabilit de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la argumentul privind neinvocarea, de către intimatul-pârât, a declarării tardive a căii de atac, Înalta Curte reţine că verificarea termenului de declarare a recursului face parte din aspectele de admisibilitate ale căii de atac, verificate de instanţa de recurs în procedura de filtrare a recursului, potrivit art. 493 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 486-489 C. proc. civ., republicat.

Totodată, prevederile art. 485 alin. (2) C. proc. civ., invocate de către recurenta-reclamantă, stabilesc că recursul va fi socotit în termen dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu rezultă că recursul a fost depus peste termen.

Din coroborarea acestor dispoziţii procedurale, rezultă că instanţa de recurs este obligată să verifice, în procedura de filtrare a recursului, din oficiu, respectarea termenului de declarare a căii de atac, chiar dacă intimatul nu a sesizat, prin întâmpinare, aspecte de nulitate a recursului datorate formulării tardive.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva încheierii din data de 27 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2018.