Jurisdiction for fiscal pre-complaints decided by central authority under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Court of Appeal (Secția de Contencios Administrativ și Fiscal), ruling that the appellate court, rather than the first-instance Tribunal, holds jurisdiction to hear the case. The dispute arose from a company’s administrative appeal seeking the annulment of a central ministry’s decision rejecting its pre-complaint challenge against a mandatory fiscal disposal and inspection report issued by a regional tax authority; after the Tribunal declined jurisdiction based on the central nature of the appealed act and the Court of Appeal reversed this view by pointing to the rank of the original issuing regional authority, the supreme court intervened. Relying on Article 10(1) of Law No. 554/2004 and interpreting Articles 23(1)-(2) of Emergency Ordinance No. 94/2011 alongside Government Decision No. 101/2012, the court established that the material jurisdiction in administrative litigation is determined by the rank of the authority that issued the specific administrative act being challenged—here, the central ministry’s decision on the pre-complaint—rather than the rank of the authority that issued the underlying fiscal disposition.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 10 din legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction for fiscal pre-complaints decided by central authority under Law 554/2004: The dispute arose from a company’s administrative appeal seeking the annulment of a central ministry’s decision rejecting its pre-complaint challenge against a mandatory fiscal disposal and inspection report issued by a regional tax authority; after the Tribunal declined jurisdiction based on the central nature of the appealed act and the Court of Appeal reversed this view by pointing to the rank of the original issuing regional authority, the supreme court intervened. Relying on Article 10(1) of Law No. 554/2004 and interpreting Articles 23(1)-(2) of Emergency Ordinance No. 94/2011 alongside Government Decision No. 101/2012, the court established that the material jurisdiction in administrative litigation is determined by the rank of the authority that issued the specific administrative act being challenged—here, the central ministry’s decision on the pre-complaint—rather than the rank of the authority that issued the underlying fiscal disposition.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the High Court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Serviciul de Soluţionare Contestaţii al Ministerului Finanţelor Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 65/P/31.08.2017, emisă de Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, privind soluţionarea plângerii prealabile formulate de reclamanta A. S.A. împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. x/24.04.2017, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, precum şi măsura dispusă în Raportul de Inspecţie nr. x/24.04.2017.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 274/2018/CA din 20 februarie 2018, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Iaşi a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.A. a solicitat anularea unei decizii emise de o autoritate publică centrală, în soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. 1548/24.04.2018.
În această situaţie, devin aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revenind curţii de apel, şi nu tribunalului, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică centrală.
2.2. Urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 martie 2018, sub nr. x/2018.
Prin sentinţa civilă nr. 46/2018 din 11 aprilie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.
În argumentarea soluţiei astfel dispuse, instanţa a reţinut că, prin dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2011, legiuitorul nu instituie o competenţă specială a curţilor de apel, prin secţiile de contencios administrativ, în soluţionarea litigiilor referitoare la legalitatea dispoziţiilor obligatorii şi a deciziilor emise în procedura de soluţionare a plângerilor prealabile, fiind incidente dispoziţiile dreptului comun, respectiv regulile stabilite de art. 10 din legea nr. 554/2004.
Aplicând aceste dispoziţii la cauza de faţă, Curtea a apreciat că nu se poate determina competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de rangul autorităţii administrative ce a soluţionat plângerea prealabilă, aceasta stabilindu-se după rangul autorităţii emitente a actului administrativ vătămător. Întrucât actul administrativ vătămător îl reprezintă Dispoziţia obligatorie nr. x/24.04.2017, emisă de DGRFP Iaşi, organ administrativ de rang local, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Tribunalului Iaşi.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Serviciul de Soluţionare Contestaţii al Ministerului Finanţelor Publice, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 65/P/31.08.2017, emisă de Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în soluţionarea contestaţiei formulate de societatea reclamantă împotriva unor acte emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, respectiv Dispoziţia obligatorie nr. x/24.04.2017 şi Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/24.04.2017.
Înalta Curte reţine că, împotriva Dispoziţiei obligatorii şi a Raportului de Inspecţie Fiscală, reclamanta a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă de către Ministerul Finanţelor Publice prin Decizia nr. 65/P/31.08.2017.
Potrivit art. 23 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare:
"(1)Împotriva dispoziţiei obligatorii se poate formula plângere prealabilă în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva dispoziţiei obligatorii se face de către Ministerul Finanţelor Publice ."
Dispoziţiile art. 45 din H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, prevăd că "decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii".
Înalta Curte nu va achiesa la opinia Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, potrivit căreia actul administrativ vătătmător îl reprezintă Dispoziţia obligatorie nr. x/24.04.2017, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, întrucât, conform art. 45 din H.G. nr. 101/2012, anterior citat, obiectul acţiunii judiciare îl reprezintă decizia emisă în soluţionarea contestaţiei, iar nu dispoziţia organului administrativ local.
În concluzie, Înalta Curte constată că actul administrativ a cărui legalitate urmează a fi analizată de instanţa de judecată, este reprezentat de Decizia nr. 65/P/31.08.2017, emisă în soluţionarea plângerii prealabile, de Ministerul Finanţelor Publice, competenţa materială fiind stabilită în raport de această Decizie.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".
Având în vedere obiectul acţiunii, care priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv decizia de soluţionare a plângerii prealabile, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel, în raport de rangul autorităţii emitente a actului atacat, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. şi pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Serviciul de Soluţionare Contestaţii al Ministerului Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2018.