Tax challenge worth 1,248,651 RON assigned to Court of Appeal Suceava as exclusive forum.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. Suceava, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 75/09.03.2017, emisă de D.G.R.F.P. Iaşi;

- anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x, emisă la data de 23.11.2016 de D.G.R.F.P. Iaşi - Administraţia Finanţelor Publice Botoşani;

- anularea Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x din data de 23.11.2016, emis de D.G.R.F.P. Iaşi - A.J.F.P. Botoşani;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 decembrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a disjuns capătul de cerere privind anularea măsurii suspendării soluţionării contestaţiei administrative - pct. III.1 din Decizia nr. 75/09.03.2017 emisă de D.G.R.F.P. Iaşi şi a dispus formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. x/2017.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5 din 15 ianuarie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că reclamanta a învestit instanţa de judecată, iniţial, cu o acţiune prin care, deşi se solicită anularea unei decizii de soluţionare a contestaţiei la o decizie de impunere, se formulează în fapt două capete de cerere - anularea părţii din decizia de impunere cu privire la care organul fiscal a făcut o analiză pe fond, respectiv anularea deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei cu privire la restul dispoziţiei de impunere.

În realitate, instanţa este învestită cu analizarea contestaţiei la decizia de impunere referitoare la suma de 610.367 RON, cu privire la care s-a soluţionat contestaţia administrativă împotriva deciziei de impunere (ce face obiectul dosarului nr. x/2017), precum şi contestaţia la măsura suspendării (ce face obiectul dosarului nr. x/2017), urmând ca soluţionarea propriu-zisă a acţiunii, pentru diferenţa în sumă de 638.284 RON, să aibă loc fie după terminarea procesului penal şi soluţionarea contestaţiei administrative, în raport de soluţia adoptată cu privire la latura civilă, fie după soluţionarea contestaţiei administrative, în cazul în care măsura suspendării este anulată şi soluţionarea contestaţiei administrative este reluată.

În consecinţă, Curtea de Apel Suceava a avut în vedere valoarea pretenţiilor cu privire la care organul administrativ fiscal s-a pronunţat pe fond în contestaţia administrativă şi, în raport de criteriul valoric stabilit de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 394 din 22 martie 2018, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În argumentarea soluţiei astfel dispuse, Tribunalul Suceava a reţinut că reclamanta a înţeles să conteste Decizia nr. 75/09.03.2017, precum şi Decizia de impunere, în tot, pentru suma de 1.248.651 RON. Acţiunea cu care a fost învestită Curtea de Apel are un obiect unic, decurgând din cererea de anulare a actului administrativ fiscal, astfel încât şi valoarea obiectului său trebuie raportată la valoarea întreagă a actului contestat, indiferent de soluţiile date de organul fiscal.

Faţă de criteriul valoric prin care se delimitează competenţa materială a tribunalului de cea a curţii de apel, în funcţie de suma în litigiu - 1.248.651 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată revine Curţii de Apel Suceava.

Totodată, Tribunalul Suceava a reţinut şi incidenţa art. 111 alin. (4) din HCSM nr. 1375/2015, care dispun că, în caz de disjungere, dosarul nou format se repartizează aceluiaşi complet, pentru respectarea principiului continuităţii, instanţa învestită rămânând competentă să judece cauza.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. Suceava a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând anularea Deciziei nr. 75/09.03.2017, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/23.11.2016 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/23.11.2016, reclamanta formulând şi petite accesorii prin care a solicitat anularea acestor acte.

Înalta Curte reţine că, prin Decizia de impunere nr. x/23.11.2016, emisă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/23.11.2016, organul de inspecţie fiscală a stabilit obligaţii suplimentare de plată în sarcina reclamantei, în sumă totală de 1.248.651 RON.

Reclamanta A. S.R.L. Suceava a formulat plângere prealabilă, înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sub nr. x/03.02.2017, prin care a înţeles să conteste, în tot, prevederile Deciziei de impunere nr. x/23.11.2016, precum şi prevederile Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/24.11.2016, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani.

Prin Decizia nr. 75/09.03.2017, emisă în soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă, pârâta a dispus următoarele măsuri:

(i) suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 638.284 RON;

(ii) respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, pentru suma de 359.149 RON;

(iii) respingerea contestaţiei, ca nemotivată, pentru suma de 251.218 RON;

(iv) trimiterea capătului de cerere care vizează contestaţia împotriva Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/2016, organului fiscal emitent, constatând necompetenţa materială a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, înregistrată de reclamanta A. S.R.L. Suceava pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, rezultă că societatea a înţeles să formuleze critici de nelegalitate a Deciziei nr. 75/09.03.2017 cu privire la întreg debitul impus în sarcina sa, în sumă de 1.248.651 RON, contestând soluţiile dispuse la punctele (i) - (iii) anterior menţionate, apreciind că această creanţă fiscală este nelegal stabilită.

Prin urmare, în raport de pretenţiile deduse judecăţii, Înalta Curte constată că obiectul principal al cererii de chemare în judecată este unic, vizând nelegalitatea, în ansamblu, a actului administrativ vătămător, neavând relevanţă împrejurarea potrivit căreia, prin dispozitivul Deciziei, organul fiscal a dispus soluţii distincte, raportat la fiecare categorie de creanţe contestate.

Analizând acţiunea reclamantei din perspectiva modalităţii de soluţionare a contestaţiei administrative de către organele fiscale, Curtea de Apel Suceava a ajuns la o concluzie greşită în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiului în primă instanţă. Astfel, Curtea a procedat la o divizare a obiectului cererii de chemare în judecată, nu în raport de petitele acţiunii, ci în raport de soluţiile distincte stabilite prin Decizia de soluţionare a contestaţiei, ceea ce a condus şi la fragmentarea valorii obiectul cererii până la limita de competenţă a tribunalului.

În realitate, întrucât reclamanta a contestat Decizia nr. 75/09.03.2017 în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată totale stabilite în sarcina sa, valoarea obiectului cererii este dată de valoarea integrală a actului contestat, respectiv suma de 1.248.651 RON, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actele administrativ fiscale "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Înalta Curte reţine că prezentul dosar, înregistrat sub nr. x/2017, a fost constituit ca urmare a disjungerii pretenţiei formulate de reclamantă cu privire la anularea măsurii suspendării soluţionării contestaţiei (punctul 1 din dispozitivul Deciziei nr. 75/09.03.2017), prin încheierea de şedinţă din data de 11.12.2017.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că măsura disjungerii nu a vizat, în realitate, un petit al cererii de chemare în judecată (principal sau accesoriu), ci unul dintre motivele de nelegalitate ale actului administrativ contestat, astfel încât regulile de determinare a competenţei instanţei, potrivit criteriului valorii actului administrativ, aplicabile litigiului iniţial, sunt incidente şi în cazul dosarului disjuns, competenţa de soluţionare revenind curţii de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. Suceava şi pe pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2018.