Contestație în anulare inadmisibilă: Failure to rule on a procedural exception constitutes a judicial error, not a material error under Article 503(2)(2) of the Civil Procedure Code.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 03 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 4083 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac şi rejudecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara împotriva încheierii din 22 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

În motivarea cererii, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs, deşi a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii declarării recursului de către pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara, nu a consemnat poziţia exprimată de către apărătorul contestatorului în sensul admiterii excepţiei şi nici nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii. În acest context, apreciază că dezlegarea instanţei de recurs este rezultatul unei erori materiale, a cărei îndreptare se poate dispune prin admiterea contestaţiei în anulare.

Totodată, contestatorul a prezentat şi argumente referitoare la caracterul nefondat al recursului declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara, solicitând a fi avute în vedere ulterior admiterii contestaţiei în anulare, în rejudecarea recursului.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 08.02.2018, intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., soluţia instanţei de recurs fiind temeinică şi legală, neputând fi vorba de o eroare materială.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26.02.2018, intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, apreciind că motivele invocate în susţinerea acesteia nu se circumscriu cazurilor limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată a fi inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., pentru următoarele considerente

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Contestatorul A. a indicat ca temei de drept al căii extraordinare declarate prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.., ce reglementează situaţia în care "dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale".

A susţinut contestatorul că nepronunţarea instanţei de recurs asupra unei excepţii invocate în cauză reprezintă o eroare materială, fapt ce poate fi remediat în calea procesuală aleasă, respectiv formularea unei contestaţii în anulare împotriva Deciziei nr. 4083/2017 a ICCJ.

Omisiunea instanţei competente de a se pronunţa asupra unei excepţii invocate în cauză nu intră în sfera noţiunii de eroare materială, astfel cum este definită prin doctrina juridică şi jurisprudenţa constantă în materie, concept ce ţine de aspectele formale ale judecăţii în recurs.

Or, ipoteza omisiunii instanţei judecătoreşti de a se pronunţa asupra unei excepţii procesuale ar putea reprezenta, în realitate, o greşeală de judecată, nicidecum o eroare materială, susceptibilă de a fi îndreptată în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare.

Cum însă motivele prevăzute de legiuitor pentru exercitarea acestei căi de atac de retractare sunt expres şi limitativ arătate în normele care reglementează regimul juridic al contestaţiei în anulare, ele nu pot fi extinse la alte situaţii care exced celor menţionate în textul legii, fiind inadmisibilă cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., circumscrisă altor motive decât cele arătate în normele de drept ce-i stabilesc câmpul de aplicare.

Pe de altă parte, procedura civilă nu permite a se repune în discuţie, într-o cale de atac de retractare, o greşeală de judecată a unei instanţe de recurs, aceasta nefăcând parte din categoria motivelor pentru care ar putea fi exercitată contestaţia în anulare. În consecinţă, este inadmisibilă calea de atac extraordinară uzitată de contestatorul A. împotriva deciziei pronunţate în recurs de către instanţa supremă, motivată pe existenţa erorii materiale, intervenită, potrivit celor arătate de titularul căii de atac, prin nepronunţarea de către instanţa de control judiciar asupra excepţiei tardivităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă APIA Hunedoara.

2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele arătate anterior, în raport de prevederile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 4083 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, nefiind incident în cauză motivul reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 4083 din 14 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2018.