Judicial suspension for failure to reply to party memos: Article 242 Civil Procedure Code inapplicable to non-statutory procedural steps

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10 martie 2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, au solicitat instanţei de judecată:

- să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea reclamanţilor privind emiterea, pentru fiecare dintre reclamanţi, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare, prin care să fie recalculată indemnizaţia de încadrare, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional, a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei;

- să oblige pârâtul la emiterea, pentru fiecare dintre reclamanţi, a unor noi ordine de stabilire a indemnizaţiei lunare cuvenite pentru munca prestată în funcţia de judecător, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi cu aplicarea retroactivă, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a acestui act normativ), prin care să acorde diferenţele salariale rezultate din aplicarea de procente unora dintre magistraţi şi aplicarea claselor de salarizare altor magistraţi, care au trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011;

- să oblige pârâtul la plata sumelor suplimentare ce se cuvin reclamanţilor în temeiul O.U.G. nr. 83/2014 şi Legii nr. 71/2015, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, aplicat de la data de 09 aprilie 2015 şi până la plata efectivă a drepturilor retroactiv cuvenite, sub formă de daune compensatorii, precum şi la plata dobânzii legale pentru sumele suplimentare cuvenite începând cu data de 9 aprilie 2015 şi până la plata efectivă şi concretă a acestora, cu titlu de daune moratorii.

- să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

La solicitarea instanţei de fond, prin cererea înregistrată la data de 22 martie 2017, reclamanţii J., O., C., B., R., D., A., H. şi F. au precizat că, urmare a dispoziţiilor Ordinelor de Ministru succesive nr. 4680/21.12.2016 şi 219/C/01.02.2017, îşi menţin solicitările privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la plata accesoriilor sumelor solicitate prin acţiunea introductivă, respectiv actualizarea cu indicele de inflaţie la data plăţii, aplicat de la data de 9 aprilie 2015 şi până la 31 iulie 2016, precum şi la plata dobânzii legale începând cu data de 9 aprilie 2015 şi până la plata efectivă şi concretă a acestora, cu titlu de daune moratorii, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Încheierea de suspendare a judecării cauzei

Prin încheierea din 27 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii pronunţată la data de 27 iunie 2017, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B., C. şi D., întemeiat pe dispoziţiile art. 414 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei instanţei de fond, pentru continuarea judecăţii.

În motivarea recursului, recurenţii-reclamanţi au susţinut că măsura suspendării este nelegală, instanţa de fond reţinând greşit că reclamanţii nu au formulat răspuns faţă de aspectele invocate prin notele scrise de către pârâtul Ministerul Justiţiei.

Astfel, la solicitarea instanţei de judecată, pentru termenul din 11 aprilie 2017, recurenţii-reclamanţi au formulat şi depus la dosar o precizare, prin care au arătat că, în urma dispoziţiilor Ordinelor Ministrului Justiţiei nr. 4680/21.12.2016 şi 219/C/01.02.2017, îşi menţin solicitările privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la plata accesoriilor sumelor solicitate prin acţiunea introductivă, respectiv actualizarea cu indicele de inflaţie la data plăţii, aplicat de la data de 9 aprilie 2015 şi până la 31 iulie 2016, precum şi la plata dobânzii legale începând cu data de 9 aprilie 2015 şi până la plata efectivă şi concretă a acestora, cu titlu de daune moratorii, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Omisiunea reclamanţilor de a formula un răspuns faţă de aspectele invocate prin notele scrise de către pârât, după depunerea precizării menţionate, nu împiedică desfăşurarea normală a procesului, nefiind necesară pentru finalizarea judecăţii, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 242 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei şi intimaţii-reclamanţi E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R. nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 242 C. proc. civ.:

"Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate."

Analizând actele existente în dosarul instanţei de fond, Înalta Curte reţine că, la data de 25 aprilie 2017, pârâtul Ministerul Justiţiei a depus un răspuns faţă de precizările formulate de reclamanţii J., O., C., B., R., D., A., H. şi F. prin cererea din data de 22 martie 2017, însoţit de înscrisuri.

Prin încheierea din data de 02 mai 2017, prima instanţă a dispus repunerea pe rol a cauzei, apreciind, pentru justa soluţionare a cauzei, că sunt necesare noi lămuriri, dispunând citarea reclamanţilor cu o copie a răspunsului formulat de Ministerul Justiţiei şi cu menţiunea de a depune la dosar un punct de vedere scris asupra aspectelor învederate de pârât.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 242 C. proc. civ., reţinând că reclamanţii nu au formulat un răspuns faţă de aspectele invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei prin notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Înalta Curte apreciază că măsura suspendării judecării cauzei este nelegală, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 242 C. proc. civ.

Pentru a fi aplicabile aceste dispoziţii este necesar ca obligaţiile stabilite de judecător în cursul judecării cauzei să aibă un corespondent în normele de procedură, iar neîndeplinirea lor să conducă la o imposibilitate obiectivă de soluţionare a cauzei. Nedepunerea unui punct de vedere la un răspuns/concluzii scrise/punct de vedere exprimat de partea adversă nu reprezintă o obligaţie procesuală statuată de C. proc. civ., nereprezentând un act procesual esenţial pentru buna desfăşurare a procesului.

Instanţa de fond avea posibilitatea de a soluţiona cauza prin luarea în considerare a cererii de chemare în judecată şi a precizărilor formulate de reclamanţi, precum şi a întâmpinării depuse de pârât, aceste acte procesuale conţinând poziţiile părţilor faţă de obiectul dedus judecăţii.

În ceea ce-i priveşte pe reclamanţi, din cuprinsul C. proc. civ. rezultă că acestora le revenea obligaţia formulării unei cereri de chemare în judecată care să cuprindă toate menţiunile prevăzute de art. 194 C. proc. civ., obligaţie care a fost îndeplinită corespunzător, instanţa de fond fixând primul termen de judecată, potrivit art. 201 C. proc. civ.. Nicio prevedere din C. proc. civ. nu statuează asupra obligaţiei reclamantului de a răspunde, în scris, poziţiei procesuale exprimate de pârât, sub sancţiunea suspendării judecării cauzei.

Dispoziţiile art. 242 C. proc. civ. oferă judecătorului cauzei un drept de apreciere asupra impactului pe care îl are asupra desfăşurării procesului neîndeplinirea unei obligaţii procesuale de către reclamant, însă acest drept trebuie fie exercitat prin prisma obligaţiilor legale stabilite în sarcina părţilor de C. proc. civ., precum şi a sancţiunilor prescrise de acest act normativ. Or, depunerea, de către reclamanţi a unui punct de vedere/răspuns faţă de notele scrise formulate de pârâtul Ministerul Justiţiei, note care reprezentau, la rândul lor, un răspuns al pârâtului la precizările depuse de reclamanţi, nu reprezintă, cum s-a arătat anterior, o obligaţie prevăzută în C. proc. civ., pentru a cărei neîndeplinire se prevăd sancţiuni procedurale şi nu poate fi considerată o omisiune de natură a stopa cursul normal al judecăţii, astfel încât dreptul de apreciere al judecătorului fondului a fost exercitat într-o manieră excesivă.

În consecinţă, pentru toate aceste aspecte, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză şi va casa încheierea pronunţată la data de 27 iunie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, dispunând trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva încheierii de şedinţă din 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2018.