Councillor’s conflict-of-interest finding upheld after challenge to integrity report rejected

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 martie 2015, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/02.03.2015, întocmit de pârâtă, sens în care a solicitat instanţei de judecată să constate că actul intitulat "Contract de vânzare-cumpărare nr. x/14.09.2011" (înregistrat la Primăria comunei Prundeni sub nr. x/2011), încheiat între Primăria comunei Prundeni - Consiliul Local şi B. S.R.L., este un contract simulat, actul real fiind Convenţia comercială dintre C. S.R.L. şi B. S.R.L.

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 135/F-CONT din 01 octombrie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 135/F-CONT din 01 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei şi anularea Raportului de evaluare nr. x/02.03.2015, întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea recursului, reclamantul apreciază că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa de fond reţinând în mod eronat calitatea sa de preşedinte/secretar al adunărilor generale ale acţionarilor, respectiv existenţa cazului de incompatibilitate reglementat de art. 88 din Legea nr. 161/2003.

În speţă a fost reţinută existenţa unei stări de incompatibilitatea ca urmare a deţinerii de către recurentul-reclamant a calităţii de consilier local, precum şi a funcţiei de asociat unic al societăţii B. S.R.L., ocazie cu care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.09.2011.

Recurentul-reclamant susţine că potrivit art. 88 alin. (1) lit. e din Legea nr. 161/2003:

"(1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi:(…) e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la o societate comercială de interes local ori la o societate comercială de interes naţional care îşi are sediul sau care deţine filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă", dar societatea B. S.R.L. nu avea o adunare generală, ci doar un asociat unic, în persoana recurentului.

Consideră că reţinerea instanţei de fond, în sensul că asociatul unic al unei societăţi comerciale are drepturile şi obligaţiile unei adunări generale, este eronată şi că nu a deţinut niciodată calitatea de preşedinte/secretar al adunărilor generale ale acţionarilor, iar incompatibilităţile reglementate de Legea nr. 161/2003 sunt de strictă interpretare, motiv pentru care sentinţa atacată este nelegală.

De asemenea, recurentul-reclamant critică faptul că prima instanţă nu a avut în vedere apărările sale referitoare la faptele care au dus la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/14.09.2011.

Recurentul-reclamant a solicitat şi suspendarea judecăţii cauzei, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce vizează constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, precum şi a plângerii penale formulată împotriva ordonatorului principal de credite, înregistrată pe rolul D.N.A. Piteşti.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 ianuarie 2016, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 20 septembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 28 februarie 2018, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, apreciind că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât, în perioada în care a ocupat funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Prundeni, jud. Vâlcea, între Consiliul Local Prundeni şi societatea B. S.R.L., al cărei asociat şi administrator era reclamantul, s-a încheiat Contractul de vânzare cumpărare nr. x/14.09.2011.

Chestiunea de drept dedusă judecăţii prin cererea de chemare în judecată a constat în aceea de a stabili dacă, prin încheierea Contractului de vânzare cumpărare nr. x/14.09.2011, între cumpărătorul Consiliul Local Prundeni şi vânzătoarea B. S.R.L., este îndeplinită, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, ipoteza textului art. 90 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Prin criticile expuse în cuprinsul recursului, reclamantul A. a susţinut, succint, două aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, respectiv:

(i) greşita aplicare, de către instanţa de fond, a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. e din Legea nr. 161/2003, în sensul că reclamantul nu a deţinut calitatea de preşedinte sau secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor, astfel încât nu-i este aplicabilă starea de incompatibilitate reglementată de acest text de lege;

(ii) instanţa de fond nu a avut în vedere apărările formulate de reclamant, cu privire la contextul factual care a dus la semnarea Contractului de vânzare cumpărare nr. x/14.09.2011.

În ceea ce priveşte prima critică de nelegalitate, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, constatând că, prin Raportul de evaluare nr. x/02.03.2015, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a reţinut, în privinţa reclamantului A., existenţa situaţiei de incompatibilitate reglementată de dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora:

"(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective."

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu analizarea legalităţii acestui Raport de evaluare şi, din considerentele hotărârii atacate, rezultă că prima instanţă a apreciat asupra existenţei situaţiei de incompatibilitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, ce au reprezentat temeiul de drept al raportului de evaluare. În cuprinsul sentinţei recurate nu se face menţiune şi nu se analizează incidenţa cazului de incompatibilitate reglementat de prevederile art. 88 alin. (1) lit. e din Legea nr. 161/2003, astfel încât critica recurentului-reclamant privind greşita interpretare a dispoziţiilor acestui articol se raportează la aspecte străine de obiectul cauzei şi de considerentele hotărârii atacate.

Înalta Curte reţine că, în cuprinsul hotărârii de fond, curtea de apel a analizat existenţa cazului de incompatibilitate reţinut în Raportul de evaluare contestat, prin raportare la calitatea de unic asociat pe care reclamantul o deţinea în cadrul societăţii B. S.R.L., constatând că acesta exercită drepturile şi obligaţiile ce revin, potrivit legii, adunării generale a asociaţilor, inclusiv cele ce decurg din funcţia de preşedinte sau secretar al adunării generale, astfel cum rezultă din aplicarea coroborată a dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 13 din Legea nr. 31/1990. Însă această analiză a fost strict circumscrisă dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, neputându-se susţine că prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. e din Legea nr. 161/2003, atât timp cât nu a existat o trimitere expresă la aceste prevederi, iar aceste dispoziţii au în vedere un caz de incompatibilitate diferit de cel reglementat de prevederile art. 90 din aceeaşi lege.

De altfel, concluzia instanţei de fond privitoare la drepturile şi obligaţiile ce revin asociatului unic al unei societăţi cu răspundere limitată unipersonală este corectă, art. 13 din Legea nr. 31/1990 stabilind în mod expres că:

"În cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată, părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile şi obligaţiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaţilor.", iar recurentul nu a prezentat argumente în combaterea aplicabilităţii acestui text de lege.

Cea de-a doua critică formulată de recurentul A., privitoare la neluarea în considerare, de către instanţa de fond, a apărărilor reclamantului privind modalitatea de încheiere a Contractului de vânzare cumpărare nr. x/14.09.2011, va fi respinsă, de asemenea, ca nefondată.

Critica nu a fost dezvoltată de către recurent, acesta limitându-se la a menţiona că instanţa de fond "a făcut abstracţie de apărările respective", fără a indica, concret, ce aspecte şi împrejurări juridice/factuale deduse judecăţii au fost omise de prima instanţă.

Analizând considerentele hotărârii atacate, Înalta Curte constată că acestea răspund tuturor aspectelor de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată, fiind tratate, in extenso, şi apărările formulate de reclamant cu privire la contextul factual ce a dus la încheierea contractului de vânzare cumpărare între societatea comercială pe care o deţine şi administrează şi autoritatea publică locală din care face parte. Prima instanţă a analizat atât aspectele de ordin faptic şi juridic privind simularea raporturilor juridice între cocontractanţii acestui act juridic, precum şi aspectele referitoare la sesizarea organelor de urmărire penală cu atribuţii în cercetarea infracţiunilor de corupţie, toate acestea din perspectiva prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, constatând lipsa de temeinicie a acestor apărări.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant nu a combătut în mod efectiv argumentele primei instanţe, ceea ce conduce la concluzia caracterului nefondat al acestui motiv de recurs.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază a fi corectă concluzia primei instanţe, potrivit căreia reclamantul A. se situează sub incidenţa cazului de incompatibilitate reglementat de dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de acest text de lege, respectiv:

(i) reclamantul deţinea, concomitent, funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Prundeni şi calitatea de asociat unic şi administrator în cadrul societăţii B. S.R.L., societate cu capital privat;

(ii) reclamantul a semnat Contractul de vânzare cumpărare nr. x/14.09.2011, în calitate de reprezentant-administrator al vânzătoarei B. S.R.L., calitatea de cumpărătoare revenind Comunei Prundeni, reprezentată de Consiliul Local, autoritate a administraţiei publice locale din care făcea parte reclamantul.

Înalta Curte reţine şi că aspectele legate de cercetările efectuate de organele de urmărire penală cu privire la contextul semnării contractului de vânzare cumpărare, nu prezintă relevanţă pentru constatarea stării de incompatibilitate în care se află reclamantul, întrucât, pe tărâmul răspunderii administrative reglementată de dispoziţiile art. 90-92 din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate există şi se sancţionează independent de buna sau reaua credinţă a persoanei evaluate ori de scopul urmărit prin încheierea contractelor prohibite de lege, precum şi independent de calificarea drept fapte penale a unor acte şi situaţii anterioare, concomitente ori ulterioare încheierii contractelor.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 135/F-Cont din 01 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2018.