Driving school licensing appeal allowed, quashing lower court order based on missing vehicle accreditation certificates.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Procedura derulată în primul ciclu procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal şi ulterior precizată reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. Arad şi Autoritatea Rutieră Română, să i se recunoască dreptul pretins, respectiv refuzul nejustificat al pârâtului I de a elibera imprimatul de prelungire a autorizării pentru funcţionarea şcolii de conducători auto categoria A1, A şi refuzul de a elibera autorizaţia de funcţionare pentru categoriile A, A2 începând cu data de 02.01.2013.

Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 409/01.10.2013 pronunţată în dosar nr. x/2013, a respins acţiunea considerând că în speţă, potrivit noii legislaţii autorizarea solicitată de reclamantă este condiţionată de agrearea vehiculelor utilizate în şcolile de conducători auto de către Registrul Auto Român prin noi certificate de agreare, condiţie pe care reclamanta nu a îndeplinit-o la data de 19.01.2013.

Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului şi în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.

Prin decizia civilă nr. 925/03.03.2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia nulităţii recursului invocată de către intimatele pârâte; a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecare.

În considerentele deciziei ICCJ s-a reţinut că cererea de chemare în judecată trebuia examinată de către prima instanţă în raport de legislaţia în vigoare la data de depunerii acesteia, conform principiului tempus regit actum.

Cum instanţa de fond nu a realizat o analiză a raportului juridic dedus judecăţii prin raportare la data intrării în vigoare a Legii nr. 203/2012, s-a considerat că au fost încălcate dispoziţiile art. 1 C. civ. de la 1864 potrivit cărora legea civilă dispune numai pentru viitor şi nu are putere retroactivă.

Astfel, instanţa de recurs a dispus ca analiza acţiunii să se realizeze de către instanţa de rejudecare prin prisma îndeplinirii condiţiilor legii de la data depunerii cererii, respectiv 8.01.2013.

2. Hotărârea Curţii de apel pronunţată în al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 229 din data de 22 septembrie 2015 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei Autoritatea Rutieră Română - Agenţia A.R.R. Arad şi a obligat pârâta să elibereze imprimatul de autorizare pentru funcţionarea şcolii de conducători auto a reclamantei pentru categoriile: A, A1, B şi Tr. , respingând în rest acţiunea.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română - pentru Agenţia A.R.R. Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, iar pe fond, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei.

Criticile recurentei-pârâte au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:

- în mod eronat a reţinut instanţa de fond că cererea intimatei-reclamante ar fi de prelungire a autorizaţiei funcţionării şcolii de conducători auto pentru categoriile A, A1, B şi Tr, în condiţiile în care din cuprinsul OMTI nr. 1019/2009 rezultă că reglementarea legală se referă numai la autorizare;

- instanţa de fond, interpretând greşit normele de drept material, a reţinut eronat că se impune prelungirea certificatului de agreare pentru categoriile A, A1, B şi Tr, în condiţiile în care respectivele certificate sunt emise de către o altă autoritate, respectiv Registrul Auto Român, iar la data depunerii cererii la autoritatea reclamantă - 8.01.2013, aceste certificate nu mai erau valabile, conform răspunsului comunicat de instituţia emitentă a certificatelor;

- nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de Ordinul nr. 1019/2009 incidente în materia dedusă analizei judiciare, în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca refuz nejustificat faptul că recurenta-pârâtă nu a eliberat autorizaţia şcolii de conducători auto pentru categoriile A, A1, B şi Tr, deşi categoriile B şi Tr au fost autorizate prin autorizaţia seria x nr. x.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 7.12.2015, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esenţiale ale cauzei.

În opinia intimatei-reclamante, cererea depusă la data de 8.01.2013 însoţită de toate documentele prevăzute de legea în vigoare la data depunerii reprezenta o cerere de prelungire a valabilităţii autorizaţiei de funcţionare, întrucât până la data de 8.01.2013 intimata-reclamantă a funcţionat în baza autorizaţiei seria x nr. x, şcoala intimată fiind înfiinţată în anul 1991.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 5.10.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 1.02.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat admisibil recursul formulat, fixând, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., termen de judecată pe fond a recursului.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al recurentei-pârâte de a-i elibera imprimatul de prelungire a autorizării pentru funcţionarea şcolii de conducători auto categoriile A1 şi A, respectiv refuzul de a-i elibera autorizaţia de funcţionare pentru categoriile A şi A2 începând cu data de 2.01.2013.

În esenţă, prin cererea înregistrată sub nr. x/2013 la agenţia teritorială a Autorităţii Rutiere Române din judeţul Arad, intimata-reclamantă a solicitat eliberarea autorizaţiei pentru şcoală de conducători auto pentru categoriile A, A1, A2, B şi Tr, cerere transmisă, împreună cu documentele anexate Autorităţii Rutiere Române Bucureşti, competentă să soluţioneze cererea.

Urmare a analizei efectuate, la data de 15.02.2013 a fost emisă autorizaţia şcolii de conducători auto seria x nr. x, cu valabilitate 15.02.2013 - 14.02.2018 pentru categoriile B şi Tr, iar pentru categoriile A1, A2 şi A s-a respins cererea de autorizare, reţinându-se lipsa certificatelor de agreare emise de Registrul Auto Român, precum şi împrejurarea că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 203/2012 la data de 19.01.2013, caracteristicile tehnice ale vehiculelor din categoria A şi A1 şi modalitatea de examinare a cursanţilor care doresc obţinerea permisului de conducere pentru categoriile A, A2 şi A1 sunt diferite faţă de reglementările existente până la data de 19.01.2013, impunându-se, aşadar, emiterea unor noi certificate de agreare, precum şi modificarea programei de şcolarizare.

Prin decizia nr. 925/3.03.2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând că raportul juridic constând în dreptul intimatei-reclamante de a cere reautorizarea şi obligaţia recurentei-reclamante de a se pronunţa asupra cererii a luat naştere la 8.01.2013, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 203/2013, a stabilit că această lege şi actele infralegislative ulterioare nu sunt aplicabile în soluţionarea cauzei.

În rejudecare, instanţa de fond, raportându-se la condiţiile impuse prin Ordinul nr. 1019/2009 în vigoare la data depunerii cererii de către intimata-reclamantă, a obligat autoritatea recurentă să elibereze imprimatul de autorizare pentru funcţionarea şcolii de conducători auto pentru categoriile A, A1, B şi Tr, a respins ca neîntemeiat petitul referitor la eliberarea autorizaţiei pentru categoriile AM şi A, reţinând că aceste categorii au fost introduse prin legea nouă, nefiind prevăzute de legislaţia în vigoare la data depunerii cererii.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte soluţia adoptată de către judecătorul fondului, întrucât reflectă o abordare superficială a raportului juridic dedus judecăţii.

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că autoritatea recurentă a emis, încă din data de 15.02.2013, autorizaţia şcolii de conducători auto a societăţii intimate seria x nr. x cu valabilitate 15.02.2013-14.02.2018 pentru categoriile B şi Tr.

Referitor la autorizarea categoriilor A şi A1, Înalta Curte reţine că potrivit art. 6 alin. (1) şi (3) lit. a din Anexa 2009 - cuprinzând Anexele nr. 1-5 la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea instructorilor de pregătire practică şi a profesorilor de legislaţie rutieră, a Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto, a Metodologiei privind autorizarea instructorilor de pregătire practică, a Programei de şcolarizare şi a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică în vederea obţinerii permisului de conducere:

"(1)Autorizarea şcolilor de conducători auto, se face de către Autoritatea Rutieră Română -A.R.R., numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii referitoare la:

a) onorabilitate;

b) bază materială;

c) competenţă profesională.

(…)

(3) Se consideră îndeplinita condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b, dacă solicitantul face dovada că:

a) deţine cu drept de proprietate sau cu contract de leasing un număr minim de 2 vehicule pentru categoria B, cu excepţia şcolilor de conducători auto prevăzute la art. 5 lit. a, care pot deţine un singur vehicul pentru categoria B; în cazul în care solicită autorizarea şi pentru alte categorii, trebuie să deţină minim un vehicul pentru fiecare categorie/subcategorie. Vehiculele utilizate la pregătirea practică trebuie să îndeplinească condiţiile şi să aibă dotarea minimă necesară prevăzute în anexele nr. 1a şi nr. 1b la prezentele norme, să fie agreate conform reglementărilor în vigoare, având inspecţia tehnică periodică efectuată în condiţiile legii, şi să fie asigurate pentru daune cauzate terţilor, inclusiv persoanelor care se află în interiorul acestora cu ocazia pregătirii practice în vederea obţinerii permisului de conducere."

De asemenea, conform anexei 1 la Normele privind autorizarea şcolilor de conducători auto care reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele destinate instruirii practice în conducerea auto în vederea obţinerii permisului de conducere, referitor la categoria A şi subcategoria A1 prevede următoarele: "Categoria A - accesul progresiv: motocicletă fără ataş, cu o capacitate cilindrică mai mare de 120 cmc, şi care atinge o viteză de cel puţin 100km/h; accesul direct: motocicletă fără ataş cu putere de cel puţin 35kw.

Subcategoria A1 - motocicletă fără ataş cu o capacitate cilindrică de cel puţin 75 cmc."

Din dispoziţiile legale sus menţionate rezultă că pentru autorizarea şcolilor de conducători auto este necesar, pe lângă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 6 şi 7 din Anexa 2009 - cuprinzând Anexele nr. 1-5 la Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea instructorilor de pregătire practică şi a profesorilor de legislaţie rutieră, a Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto, a Metodologiei privind autorizarea instructorilor de pregătire practică, a Programei de şcolarizare şi a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică în vederea obţinerii permisului de conducere, ca autovehiculele utilizate la pregătirea practică să îndeplinească condiţiile şi să aibă dotarea minimă necesară prevăzută în anexa 1a şi 1b şi să fie agreate conform reglementărilor în vigoare.

Sub acest ultim aspect, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit datelor comunicate de Registrul Auto Român prin adresa nr. x/2015 pentru vehiculele destinate instruirii practice în conducerea auto în vederea obţineri permisului de conducere categoria A şi subcategoria A1, certificatele de agreare au fost emise la data e 8.08.2013, respectiv 22.07.2013.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că refuzul autorizării şcolii de conducători auto pentru categoria A şi subcategoria A1, în lipsa certificatelor de agreare emise conform reglementărilor în vigoare nu are caracter nejustificat, impunându-se respingerea cererii intimatei-reclamante ca neîntemeiată.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, constatând fondate criticile autorităţii recurente, Înalta Curte, în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Rutieră Română, pentru Agenţia A.R.R. Arad, împotriva sentinţei nr. 229 din 22 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2018.