Repeated appeal against prior appellate ruling declared inadmissible as a prohibited recourse on a recourse

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106 din 3 martie 2004, Judecătoria Râmnicu Sărat a respins plângerea formulată de părțile vătămate I.S., I.I., I.N., D.F., S.F., F.M. și I.C. împotriva rezoluției nr. 299/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat împotriva făptuitoarei M.F., a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale mai sus-menționate și au fost obligate părțile vătămate la plata cheltuielilor judiciare către făptuitoare și stat.

Prin plângerea formulată părțile vătămate afirmă că făptuitoarea M.F. ar fi declarat în fața notarului public că terenul aferent casei de locuit în suprafață de 675 mp. a aparținut defunctei I.M., ori acest teren a aparținut unchiului lor I.E., și el decedat, iar acesta l-a dobândit de la bunicul persoanelor vătămate, care l-a cumpărat în anul 1913.

S-a concluzionat că din certificatul de moștenitor nu rezultă această declarație mincinoasă, întrucât în masa succesorală s-a inclus și imobilul, teren, dobândit de defuncta I.M. în baza sentinței civile nr. 1550/1998 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Prin decizia penală nr. 331 din 18 iunie 2004, Tribunalul Buzău a constatat că recursurile părților vătămate sunt inadmisibile, întrucât împotriva acestei sentințe penale nr. 106 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat la 3 martie 2004 s-a mai pronunțat tot Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr. 190 din 16 aprilie 2004, ocazie cu care recursurile acestora fusese respinse ca nefondate și deci a dobândit autoritate de lucru judecat.

În mod corect, Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr. 331 din 18 iunie 2004, a hotărât respingerea ca inadmisibile a recursurilor declarate de părțile vătămate împotriva aceleiași sentințe nr. 106 din 3 martie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Nemulțumiți și de această soluție părțile vătămate au promovat din nou recurs în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 6026/2004 al Curții de Apel Ploiești. La 30 august 2004, prin decizia nr. 873 Curtea de Apel Ploiești, pentru același considerent, a constatat că recursurile sunt inadmisibile și a procedat ca atare, respingându-le în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Din nou persoanele vătămate, nemulțumite de soluția pronunțată prin decizia penală nr. 873 la 30 august 2004 de către Curtea de Apel Ploiești au declarat recurs.

Recursurile părților vătămate, în opinia Curții sunt inadmisibile și vor fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale persoana vătămată, precum și orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la instanța căreia i-ar reveni competența materială să judece cauza în primă instanță, așa cum prevăd dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. (în speță la Judecătoria Rm. Sărat).

Hotărârea instanței poate fi atacată cu recurs la instanța superioară celei ce a soluționat plângerea, o singură dată, în speță Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr. 190 din 16 aprilie 2004, a respins recursurile părților vătămate ca nefondate.

Ori, părțile vătămate au promovat un nou recurs pe rolul Tribunalului Buzău împotriva aceleiași sentințe nr. 106 din 3 martie 2004 a Judecătoriei Rm. Sărat, dosar soluționat prin decizia penală nr. 331 din 18 iunie 2004, prin respingerea recursurilor părților vătămate ca inadmisibile.

Din nou părțile vătămate au promovat recurs la recurs, dosarul soluționându-se la Curtea de Apel Ploiești în același sens, au fost respinse recursurile ca inadmisibile, conform deciziei penale nr. 873 din 30 august 2004.

În prezent Înalta Curte de Casație și Justiție este din nou investită cu recursul părților vătămate împotriva deciziei penale nr. 873 din 30 august 2004 a Curții de Apel Ploiești, deci recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de lege.

Recursurile sunt evident inadmisibile și urmează a fi respinse ca atare în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de părțile vătămate I.S., I.I., I.N., D.F., S.F., F.M. și I.C. împotriva deciziei penale nr. 873 din 30 august 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentele părți vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 300.000 lei, fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2004.