Scope of incompatibility under Article 90(1) of Law No. 161/2003: exclusion of sporadic, low-value transactions not constituting continuous commercial contracts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal şi declinată la Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 375 din 5 februarie 2015, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/06.10.2014 emis de pârâtă, prin care s-a reţinut existenţa unei stări de incompatibilitate, ca urmare a încălcării prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, considerându-l netemeinic şi nelegal.

1.2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 78 din 19 martie 2015, a admis contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate - constatate de ANI.

A anulat raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate nr. x/6.10.2014.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 78 din 19 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că hotărârea atacată este rezultatul unei interpretări şi aplicări greşite a normelor de drept material incidente speţei, respectiv a art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În acest sens arată că prin interpretarea făcută, instanţa de fond nu a făcut altceva decât să adauge la lege, având în vedere că dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu condiţionează existenţa stării de incompatibilitate de valoarea achiziţiilor efectuate şi nici de gradul de implicare al reclamantului care deţine dublă calitate, respectiv consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Suceava şi administrator şi membru în consiliul de administraţie al S.C. B. S.R.L.

Mai susţine recurenta-pârâtă că intimatul-reclamant a stabilit raporturi comerciale în temeiul unor contracte încheiate în formă simplificată, reprezentate de facturi fiscale, în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006.

Susţine că, deşi instanţa de fond a reţinut că factura fiscală este un contract în formă simplificată, a înlăturat starea de incompatibilitate, motivând că valoarea modică înlătură răspunderea privind incompatibilităţile.

Arată că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, rezultă fără dubiu că nu prezintă importanţă valoarea ori suma pe care societatea, în cadrul căreia consilierul judeţean deţine şi calitatea de administrator, a încasat-o.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele şi lucrările dosarului precum şi la dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

1. Argumente de fapt şi de drept

Prin Raportul de evaluare nr. x/6.10.2014 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut stare de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul A., ca urmare a încălcării prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, motivat de faptul că în perioada 27.04.2010 - 21.06.2012, acesta a deţinut concomitent calitatea de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Suceava şi calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al S.C. B. S.A. Suceava, iar Spitalul Judeţean Suceava, instituţie subordonată Consiliului Judeţean Suceava a achiziţionat în această perioadă bioxid de carbon lichefiat de la S.C. B. S.A.

Potrivit art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003:

"Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective".

Enumerarea cuprinsă în art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 trebuie interpretată ţinând seama că scopul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 176/2010 a fost acela de asigurare a unui climat de integritate şi de transparenţă în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoanele care ocupă astfel de funcţii ori demnităţi să-şi exercite prerogativele doar în scopul pentru care le-au fost conferite, evitând deturnarea acestora printr-o conduită lipsită de orice fundament juridic şi străină de realizarea interesului public.

Problema de drept ce trebuie dezlegată în speţă, respectiv dacă intimatul-reclamant s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 sau nu, trebuie analizată prin raportare la intenţia vădită a legiuitorului, astfel cum aceasta a fost definită în expunerea de mai sus şi care, nu îngăduie extinderea nejustificată la situaţii ale căror efecte juridice se îndepărtează de la înţelesul normei legale.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în mod contrar argumentelor dezvoltate de autoritatea pârâtă, instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente la situaţia de fapt dedusă judecăţii, astfel cum aceasta rezultă din actele şi lucrările dosarului, precum şi din probatoriul administrat în cauză.

În concret, operaţiunea întreprinsă de Spitalul Judeţean Suceava de achiziţionare directă de la S.C. B. S.A. Suceava a 2 butelii de bioxid de carbon în anul 2010, 3 butelii în anul 2011 şi 1 butelie în anul 2012 nu poate fi asimilată încheierii unui contract de prestări servicii sau de furnizare produse, în înţelesul acestor termeni, avut în vedere de textul art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, operaţiunea de achiziţionare a buteliilor a fost finalizată prin emiterea unei facturi fiscale, care reprezintă un contract comercial în formă simplificată, însă, cele trei tranzacţii efectuate nu au fost precedate de vreo aprobare expresă din partea Consiliului de administraţie al societăţii.

Pe de altă parte, vânzarea-cumpărarea directă a buteliilor nu a avut caracter de continuitate, trăsătură ce defineşte un contract de prestări servicii sau de furnizare produse, pentru ca să se contureze cazul de incompatibilitate reţinut de ANI prin Raportul de evaluare întocmit pe numele intimatului-reclamant.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că sintagma "nu pot încheia contracte" din textul art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 presupune intenţia şi o manifestare de voinţă expresă a persoanelor vizate de norma legală de a încuviinţa sau participa la încheierea unor astfel de acte juridice de natură comercială.

Or, în speţă, îmbutelierea bioxidului de carbon şi vânzarea buteliilor reprezintă o tranzacţie ocazională, care nu presupune aprobarea membrilor Consiliului de administraţie, şi antrenarea puterii de decizie a acestora, astfel încât, în mod evident, intimatul-reclamant nu a putut avea cunoştinţă de livrările sporadice pe care S.C. B. S.A. le-a efectuat către Spitalul Judeţean de Urgenţă Suceava a produsului "bioxid de carbon" şi cu atât mai puţin să îşi exprime acordul în acest sens.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond nu este viciată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, soluţia pronunţată fiind temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

În consecinţă, reţinându-se că motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 78 din 19 martie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 iunie 2017.