Revolutionaries' Commission penalty claim revived; quashed and remanded for retrial

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în data de 10.06.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. - Preşedinte al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989, aplicarea unei amenzi, în cuantum de 20% din salariul mediu brut pe economie pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei prevăzută în decizia civilă nr. 2875/20.06.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum şi obligarea la plata de despăgubiri pentru întârzierea executării obligaţiei de a face.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1958 din 1 iulie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1958 din 1 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia, rejudecarea cererii şi admiterea acesteia, aşa cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a criticat considerentul instanţei de fond privind faptul că preşedintele Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din decembrie 1989 nu este conducător al unei autorităţi publice în înţelesul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, că nu există raporturi de subordonare ierarhică specifice administraţiei publice şi ca atare nu ar exista culpa acestuia pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. A argumentat, în esenţă, că această interpretare contravine dispoziţiilor legale invocate şi cadrului legal care stabileşte atribuţiile preşedintelui Comisiei, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă foarte clar că acesta, în respectarea atribuţiilor sale, nu a asigurat sub nici o formă ducerea la îndeplinire a obligaţiei prevăzute în hotărârea judecătorească, refuzând, timp de 2 ani, să pună în discuţia Comisiei executarea acesteia.

A mai arătat că în mod nelegal instanţa de fond a considerat şi capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri ca neîntemeiat, în condiţiile în care art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 arată că reclamantul are dreptul la penalităţi în condiţiile art. 894 C. proc. civ., fiind astfel reglementată situaţia acordării unei sume ca echivalent al neexecutării obligaţiei dacă aceasta devine imposibil de executat, ceea ce reprezintă o despăgubire.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 martie 2017, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În speţă, recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu o cerere privind aplicarea unei amenzi pârâţilor B. - Preşedinte al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989, în cuantum de 20% din salariul mediu brut pe economie pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei prevăzută în decizia civilă nr. 2875/20.06.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi obligarea la plata de despăgubiri pentru întârzierea executării obligaţiei de a face.

Conform prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, precizat ca temei juridic al acţiunii, "dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii" (alin. (1) şi "în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere" (alin. (2).

Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că două sunt condiţiile necesare aplicării amenzii pentru întârziere: a) existenţa unei hotărâri definitive şi irevocabile de obligare a autorităţii publice să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative şi b) nerespectarea de către autoritatea publică obligată a termenului de executare a hotărârii.

În ceea ce priveşte subiectele normei juridice în discuţie, se observă că, deşi conduita sancţionabilă - nerespectarea termenului de executare a hotărârii judecătoreşti - vizează autoritatea publică, obligată prin hotărârea judecătorească respectivă, sancţiunea se aplică "conducătorului autorităţii publice", cum în mod expres şi neechivoc prevăd dispoziţiile legale analizate.

În prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 2875/20.06.2013, a fost admisă acţiunea reclamantului A. şi s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989 să emită avizul favorabil pentru preschimbarea certificatului doveditor al calităţii de "Luptător pentru Victoria revoluţiei române din decembrie 1989 - Remarcat pentru fapte deosebite".

Procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare eliberate în perioada 1990 - 1997 în temeiul Legii nr. 42/1990 este reglementată de art. 9 şi urm. din Legea nr. 341/2004, urmând ca titlurile prevăzute în legea nouă să fie atribuite, prin decret, de către Preşedintele României, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, cu avizul Comisiei parlamentare, pe baza certificatelor doveditoare preschimbate.

Potrivit art. 13 şi art. 131 din Norma metodologică de aplicare a Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, "documentele depuse în vederea preschimbării certificatelor şi conţinutul dosarelor prevăzute la art. 12 alin. (2) sunt verificate de către o comisie constituită la nivelul Secretariatului de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, denumită în continuare Comisia". Preşedintele Comisiei are următoarele atribuţii: a) conduce lucrările şi şedinţele Comisiei, coordonează şi răspunde de buna funcţionare a acesteia; b) supune la vot deciziile propuse spre a fi adoptate; c) semnează procese-verbale de şedinţă ce conţin deciziile luate, planificarea participării reprezentanţilor asociaţiilor de revoluţionari la şedinţă, deciziile pentru propunerea acordării avizului favorabil sau nefavorabil de preschimbare a certificatelor; d) aprobă prin ordin propunerile Comisiei de revocare a oricărui membru al Comisiei; e) supune votului Comisiei participarea la lucrările acesteia, când apreciază că este necesar, a unor specialişti pe probleme specifice din cadrul instituţiilor sau organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale." Înalta Curte reţine, faţă de aceste dispoziţii, că răspunderea preşedintelui este deplină în ceea ce priveşte organizarea şi finalizarea activităţii Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din decembrie 1989.

Dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au în vedere persoana conducătorului autorităţii publice, obligată prin hotărâre irevocabilă să emită actul administrativ, în considerarea atribuţiilor şi prerogativelor cu care a fost învestit pentru organizarea şi conducerea activităţii acelei structuri administrative, şi nu condiţionează aplicarea de existenţa unor raporturi de subordonare ierarhică specifice administraţiei publice, aşa cum a reţinut instanţa de fond.

Se impunea, astfel, ca prima instanţă să verifice temeinicia acţiunii şi să motiveze soluţia pronunţată, în raport cu cele două condiţii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, menţionate mai sus.

Cum hotărârea pronunţată de prima instanţă nu a analizat fondul cauzei, în sensul examinării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de textul legal invocat ca temei al cererii de chemare în judecată, oprindu-se la analiza pretenţiilor reclamantului din perspectiva unei condiţii ce excedează normei legale aplicabile în cauză, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1958 din 1 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2018.