Dismissal of lawyer's exclusion appeal upheld; costs denied absent identity between payers and litigants

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Decanul Baroului Bucureşti - Avocat B.;C. - Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România, anularea Hotărârii nr. 10666 din 11.11.2014, adoptată de Consiliul Baroului Bucureşti.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1193 pronunţată în data de 28 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscala a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Decanul Baroului Bucureşti - Avocat B. şi C. - Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România, a respins acţiunea reclamantului A., ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasiva şi a respins cererea pârâţilor privind obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.

3. Recursurile formulate în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs pârâţii Decanul Baroului Bucureşti;C. - Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

Pârâtul Decanul Baroului Bucureşti a susţinut că singurul motiv de recurs este cel care atrage incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Consideră că motivarea instanţei de fond privind cauza respingerii cheltuielilor de judecată, respectiv pe motivul că chitanţa a fost emisă pe numele Baroului Bucureşti, persoană juridică care este şi plătitorul onorariului de avocat şi nu pe numele pârâtului Decanul Baroului Bucureşti-avocat B. nu este întemeiată.

Astfel, consideră ca prevederiile art. 451-453 C. proc. civ. nu prevăd nicio menţiune din care să rezulte că onorariul de avocat trebuie obligatoriu emis pe numele părţii care este parte în judecată.

Pe de altă parte, partea din prezenta cauză, respectiv decanul Baroului Bucureşti-avocat B. este conducătorul şi reprezentantul Baroului Bucureşti, plătitorul onorariului de avocat, motiv pentru care Baroul Bucureşti este îndreptăţit să achite onorariul de avocat, întrucât Decanul Baroului Bucureşti-avocat B. a fost chemat în judecată în calitatea sa de DECAN şi nu în nume propriu ca persoană fizică.

Astfel, consideră că sentinţa recurată conţine motive contradictorii în sensul că, deşi art. 453 C. proc. civ. nu condiţionează ca acordarea onorariului de avocat să fie suportat numai de partea însăşi, ci condiţionează dovedirea plaţii acestui onorariu de pierderea procesului de partea adverse şi de dovedirea acestuia.

Astfel, în lipsa unei prevederi exprese a legiuitorului în sensul că onorariul de avocat să fie suportat numai de către persoana care este parte în dosar, consideră că onorariul poate să fie suportat şi plătit şi de către altcineva.

In concluzie, onorariul de avocat este dovedit prin chitanţa depusă la dosar, respectiv chitanţa nr. x din 13.03.2015 depusă la dosarul cauzei, plătită de instituţia la a cărei conducere se află pârâtul, respectiv Baroul Bucureşti, motiv pentru care acordarea acestor cheltuieli este întemeiată.

In consecinţă, solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar, având în vedere că aceste cheltuieli sunt dovedite chiar dacă cheltuielile de judecată sunt achitate de instituţiile pe care aceştia le reprezintă pârâţii din cauză, în speţă Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România

În susţinerea recursului promovat pârâtul C. - Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a chemat în judecată decanul Baroului Bucureşti - avocat B. şi preşedintele U.N.B.R. - avocat C., solicitând ca instanţa să dispună anularea Hotărârii nr. 10666 din 11.11.2014 a Consiliului Baroului Bucureşti.

În motivarea acţiunii a arătat că prin hotărârea contestată a fost nelegal exclus din profesia de avocat în urma reclamaţiei formulată împotriva sa de numitul D.. Mai arată că nu a fost audiat atunci când s-a luat măsura excluderii din profesia de avocat, neputând să prezinte dovezi în apărarea sa, precum şi că avea calitatea de avocat chiar dacă s-a dispus suspendarea sa, aşa cum se reţine în decizia nr. 2054 din 18 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Prin sentinţa recurată în parte, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de ambii pârâţi în raport de faptul că reclamantul contestă un act administrativ emis de Consiliul Baroului Bucureşti şi nu de către pârâţi, fără a avea o pretenţie faţă de aceştia din urmă.

Instanţa a respins cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată constatând că plătitorii onorariilor sunt UNBR şi respectiv Baroul Bucureşti.

Faţă de aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate, admiterea cererii de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată la fond şi în recurs.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 iulie 2015, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, în mod legal prima instanţa a reţinut ca nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

5. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 04.04.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 8 mai 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii Decanul Baroului Bucureşti - avocat B. şi C. - Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România sunt nefondate.

Totodată, având în vedere că ambii recurenţi au invocat în cuprinsul motivelor de recurs aceeaşi critică, respectiv neacordarea cheltuielilor de judecată de către instanţa de fond, chiar dacă au invocat motive de casare diferite, recursurile vor fi analizate împreună, potrivit considerentelor ce urmează:

În fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 10666 din 11.11.2014, adoptată de Consiliul Baroului Bucureşti.

La termenul de judecată din data de 28 aprilie 2015, judecătorul fondului a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor rămânând în pronunţare asupra acestei excepţii.

Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Cu toate acestea însă, câştigarea procesului nu reprezintă singura condiţie pentru ca cererea de acordare a cheltuielilor de judecată să fie admisă, legiuitorul impunând părţii care pretinde cheltuieli de judecată să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se constată că, deşi pârâţii persoane fizice au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, depunând în acest sens chitanţele de plată a onorariului, actele depuse în dovedire au fost eliberate pe numele unor persoane juridice, respectiv Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti.

Potrivit legii trebuie să existe identitate între persoana care face cheltuiala şi cel care este parte în proces, deşi articolul 453 alin. (1) C. proc. civ. vorbeste doar despre partea care "cade în pretentii". Partea indreptaţită a cere cheltuielile de judecata trebuie să fie în persoană: reclamantul, pârâtul etc., or, în cauză, nu este îndeplinită această condiţie.

Totodată, Înalta Curte reţine că motivarea instanţei de fond a vizat strict excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor - persoane fizice şi, atât timp cât recurenţii nu au criticat în cuprinsul motivelor de recurs şi considerentele sentinţei, motivarea a dobândit putere de lucru judecat.

În acest context în mod legal instanţa de fond a reţinut că cererea de obligare a reclamantului la cheltuieli de judecată este neîntemeiată, întrucât plătitorii onorariilor de avocat sunt U.N.B.R. şi Baroul Bucureşti, iar nu pârâţii Decanul Baroului Bucureşti - avocat B. şi C. - Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speţă fiind respectate exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susţinerile părţilor, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atât timp cât nu a fost criticată motivarea instanţei de fond, context în care aceasta a intrat în puterea de lucru judecat. Judecătorul fondului a interpretat corect dispoziţiile C. proc. civ. în urma constatării că pârâţii Decanul Baroului Bucureşti - avocat B. şi C. - Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România nu au calitate procesuală pasivă

Cum obiectul recursului vizează doar neacordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată la fond este legală.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Decanul Baroului Bucureşti - avocat B. şi C. - Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii DECANUL BAROULUI BUCUREŞTI şi C. - PREŞEDINTELE UNIUNII NAŢIONALE A BAROURILOR DIN ROMÂNIA împotriva sentinţei civile nr. 1193 din 28 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2018 .