Public audit liability for unauthorized state reserve withdrawals and non-compliant electricity sales: material law errors in applying ANRE tariffs and commercial code restrictions

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr. x/2013, la data de 1 octombrie 2013, reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare prin Administrator Judiciar A. SPRL, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a formulat contestaţie împotriva încheierii nr. 99/10 septembrie 2013, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea parţială a Deciziei Curţii de Conturi nr. 21/1 iulie 2013, în sensul de a se constata nelegalitatea măsurilor 1, 5, 12, 13, 14, 15.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 424/2015 din 21 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi Fiscal a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, prin administrator judiciar A. SPRL, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi, în consecinţă, a dispus:

- anularea, în parte, a încheierii nr. 99/10.09.2013;

- anularea, în parte, a Deciziei nr. 21/01.07.2013 în ceea ce priveşte constatările de la pct. 3 şi măsura dispusă la pct. II.5 pentru întreaga sumă de 22187 RON, în ceea ce priveşte constatările de la pct. 13 şi măsura dispusă la pct. II.13 pentru întreaga sumă de 4.258.818 RON, în ceea ce priveşte constatările de la pct. 14 şi măsura dispusă la pct. II.14 pentru suma de 10.972.042,66 RON aferentă anului 2012. Totodată, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au promovat recurs, atât reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare prin administrator judiciar A. SPRL şi administrator special B., cât şi pârâta Curtea de Conturi a României, în condiţiile art. 483 din Noul C. proc. civ.

Recursul reclamantei

Prin recursul declarat, reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul respingerii contestaţiei împotriva măsurilor dispuse la pct. I.1, II.12 şi II.15 şi admiterea parţială a măsurii dispuse la pct. II.14, argumentele expuse în susţinerea criticilor sentinţei atacate fiind încadrabile la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1. Cu referire la constatările de la pct. 2 şi măsura I.1 din Decizie - "nerespectarea prevederilor legale privind aplicarea măsurilor reducere a cheltuielilor la regiile autonome" - arată că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 34/2009, O.U.G. nr. 55/2010 şi O.U.G. nr. 44/2011, suma de 117.461 RON. reprezintă costul de achiziţie a unor scaune destinate sălii de instruire şi protecţie a muncii pentru secţia Căi Ferate Uzinale şi pentru camerele de comandă a instalaţiilor Sucursalei C. cu foc continuu, deci nu au fost achiziţionate obiecte de inventar în scopul dotării spaţiilor de birou, aşa cum în mod neîntemeiat susţin organele de control.

2. Cu referire la măsura II.12 din Decizie, respectiv abaterea de la punctul 12 din constatări "Necalcularea penalităţilor de întârziere în sumă de 208.682,04 RON, pentru neexecutarea lucrărilor la termenul contractual" arată că în mod greşit echipa de control nu a ţinut cont de faptul că lucrarea « Instalaţie dozare combustibil alternativ », având ca termen de execuţie contractat 23.05.2012, a fost sistată la solicitarea Sucursalei C. din lipsă de fonduri (adresa S.R.T. nr. x/21.05.2012) şi reluată la solicitarea Sucursalei C. la 10.12.2012 (adresa S.R.T. x). Prin urmare, greşit s-au calculat penalităţi pentru întreaga perioadă de întârziere, de la 23.05.2012 până la data controlului (312 zile), întrucât numărul de zile de întârziere a execuţiei trebuia diminuată cu perioada în care întreruperea lucrării s-a efectuat la cererea Sucursalei C., în acest interval neexistand culpa constructorului (23.05.2012-10.12.2012 =200 zile).

Prin această diminuare, cuantumul penaliăţilor datorate de constructor se reduce cu 203*0,04%* 1617402=129.392 RON, devenind 79.290 RON.

3. Măsura II.15 din Decizie, respectiv abaterea de la punctul 15 din constatări "Nerespectarea prevederilor legale în vigoare privind scoaterea produselor din rezerva de stat" a arătat că utilizare stocului din rezerva de stat s-a datorat unor dificultăţi financiare, imposibilitatea de reducere a cheltuielilor cu producerea apei grele în condiţiile în care nu se înregistrau venituri, nefiind posibilă asigurarea necesarului de materii prime contractual, întrucât în lipsa surselor financiare contractele de cărbune şi păcură, ca şi altele, de altfel, înregistrau mari întârzieri la plată, ceea ce conduce la sistarea livrărilor.

Cantitatea utilizată din stocul rezervă de stat fără aprobările legale este aceea stabilită prin procesele-verbale de inventariere încheiate cu reprezentanţii ANRSPS-UT 515, astfel:

- pentru păcură, 4.753,72 tone, consemnate în Procesul-verbal nr. x;

- pentru cărbune, 292.388,70 tone, consemnate în Procesele-verbale nr. S6/29.02.2012 (243.51.8,70 tone) şi, respectiv, nr. S4/30.03.2012 (48.870 tone).

Cauzele care au condus la această situaţie au depăşit capacitatea de rezolvare de la nivelul managementului R.A.A.N. sau al Sucursalei C., acestea luând toate măsurile de asigurare pentru funcţionarea în siguranţă pe platforma industrială şi de eliminare a riscurilor tehnologice de poluare a mediului şi afectare a populaţiei în situaţia opririi instalaţiilor din lipsa materiilor prime, având în vedere cantitatea de gaz toxic hidrogen sulfurat existentă în instalaţiile D.

Din aceste motive plăţile către furnizorii de cărbune şi păcură, care sunt cele mai mari din portofoliul R.A.A.N. s-au efectuat cu foarte mari dificultăţi, conducând Ia situaţia de criză în care s-a utilizat combustibil din rezerva de stat.

4. Cu referire la măsura II.14 din Decizia nr. 21/2013, respectiv abaterea de la punctul 14 din constatări "Înregistrarea unor minusuri la inventarierea stocului de cărbune peste limitele de perisabilităţi legale acceptate (68.055 tone cărbune la 31.12.2011 şi 243.667,85 tone cărbune la data de 31.12.2012) pentru care nu au fost stabilite cauzele producerii lor"

Invocă dispoziţiile art. 1, 2 şi 11 din Norma din 27/05/2004, anexa la H.G. nr. 831/2004 privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare, precum şi regimul pierderilor sau scăderilor cantitative care depăşesc normele de perisabilitate, potrivit cărora pot fi inregistrate în contabilitate atât perisabilităţi în limita normelor maxim admise, cât şi perisabilităţi peste norme. Cum din Raportul comisiei de control a RAAN nr. x/19.03.2013 nu au rezultat indicii sau probe care să dovedească neglijenţa sau culpabilitatea unor persoane privind minusul de inventar constatat, conducerea R.A.A.N. a aprobat măsura 9 din Raport privind înregistrarea de perisabilităţi peste normele maxim admise în condiţiile art. 11 din H.G. nr. 831/2004, perisabilităţi care au fost considerate nedeductibile fiscal. Ca urmare, înregistrarea în cont 601.01.1.04 a acestor perisabilităţi nu a afectat cuantumul impozitul pe profit datorat bugetului statului. De altfel, R.A.A.N. a înregistrat ca şi cheltuieli nedeductibile atât perisabilitatile in limite maxim admise, cat şi cele peste aceasta limita.

Minusul de cărbune nu a fost inclus în normele de consum tehnologic, nefiind întocmit bon de consum pentru această cantitate de cărbune, acesta fiind şi motivul înregistrării lui ca perisabilitate peste norme, fără încălcarea art. 2 din Norme.

Deoarece periodic s-a constatat apariţia fenomenului de lipsă în gestiunea de cărbune, RAAN a întreprins cercetări proprii interne în decursul activităţii, luând în analiză toate aspectele apărute de-a lungul anilor şi s-au identificat mai multe deficienţe în procedurile de recepţie, în procedurile de măsurare, în condiţiile calitative acceptate la contractare, în procedura indirectă de stabilire a consumului, acesta nefiind măsurat ci estimat şi regularizat. De-a lungul timpului s-au luat măsuri cu personalul din secţia Combustibil, s-a externalizat serviciul de recepţie calitativă, s-a internalizat din nou acest serviciu, concluziile tuturor cercetărilor au condus la viciu de proceduri.

În măsura în care cercetările în curs efectuate de organele de anchetă vor identifica alte cauze care au determinat aceste diferente de inventar, se vor corecta înregistrările contabile în cauză, însă înainte de finalizarea acestor anchete nu se justifică efecuarea înregistrărilor dispuse prin măsura.

Faţă de toate aceste motive, solicită admiterea recursului formulat.

Recursul pârâtei

Pârâta Curtea de Conturi a României, prin recursul formulat, a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul admiterii în parte a acţiunii, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei atacate şi, în urma rejudecării cauzei în fond, respingerea cererii de chemare in judecată cu privire la anularea încheierii nr. 99/10.09.2013 şi a măsurilor dispuse la pct. II.5, II.13 şi II.14 prin Decizia nr. 21/01.07.2013 emise de Curtea de Conturi, ca fiind neîntemeiată.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat a arătat următoarele:

1 Faţă de interpretarea eronată a instanţei de fond privind măsura II.5 din decizie, prin care s-a stabilit pentru Conducerea Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare să dispună masuri şi să urmărească "intrarea in legalitate privind "includerea in preţul de livrare şi recuperarea tarifului zonal aferent serviciului de transport pentru introducerea de energie electrica in reţea (TG), la nivelul aprobat prin Ordin al preşedintelui ANRE, in vigoare la data facturării", in conformitate cu prevederile Ordinul preşedintelui ANRE nr. 52/2012, art. 5 din Ordinul preşedintelui ANRE nr. 6/18.02.2011 şi a contracte/or de vânzare cumpărare energie electrica încheiate in condiţiile legii" arată:

Este eronată concluzia instanţei de fond în sensul că "pârâta a reţinut în mod greşit că energia electrică în cantitate de 11.045 MWh, pe care reclamanta a vândut-o către S.C. E. S.A., a provenit din cantitatea de energie electrică achiziţionată de reclamantă de la Compania Naţională Transelectrica S.A., în realitate această cantitate de energie electrică fiind achiziţionată de la SN NUCLEARELECTRICA".

Instanţa de fond a înlăturat concluziile expertului, care a concluzionat că în anul 2011, conform bilanţului energetic, cantitatea totală de energie electrică de 932.967 MWh produsă şi introdusă în reţeaua din zona Oltenia, confirmată prin procesele-verbale lunare de citire a contoarelor, a fost facturată de CNTEE Transelectrica S.A. către intimata - reclamantă cu tariful TG=10.22 RON/kwh.

Faţă de concluzia expertului, reiese fără echivoc că toată energia electrică a fost produsă şi introdusă în reţeaua din zona Oltenia şi că a fost achiziţionată de la CNTEE Transelectrica S.A. şi nu de la SN Nuclearelectrica, aşa cum în mod eronat s-a reţinut de către instanţa de fond.

Instanţa de fond în mod eronat a reţinut că "reclamanta nu trebuia să includă în preţul energiei electrice vândută SC E. S.A. un TG de 10,22 RON/MWh valabil pentru zona Oltenia, ci tariful aferent zonei Dobrogea 6G de 8,32 RON.

Faptul că S.C. E. S.A. a oferit un tarif de transport a energiei electrice de 8,60 Iei/MWh, nu excludea obligaţia intimatei - reclamante de a recupera cheltuielile efectuate cu vânzarea energiei electrice către acest beneficiar, respectiv a tarifului zonal în vigoare la data livrării de 10,22 Iei/MWh stabilit prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 45/23.12.2010, plătit CN Transelectrica S.A., acest tarif fiind un element de cheltuială care se adaugă la preţul de vânzare a energiei electrice.

Intimata - reclamantă în calitate de vânzător avea obligaţia de a respecta strict dispoziţiile operatorului de transport şi de sistem, în acest caz de a aplica tariful zonal în vigoare la data livrării, în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui ANRE nr. 6/18.02.2011, art. 5 şi art. 6 din contractele de vânzare-cumpărare energie electrică nr. 178/S/20.05.2011, nr. 179/S/20.05.2011, nr. 180/s/20.05.2011, nr. 181/S/20.05.2011 şi nr. 182/S/20.05.2011.

Potrivit contractelor încheiate de intimata - reclamantă pe Piaţa concurenţială, respectiv Piaţa centralizată a contractelor bilaterale (PCCB), aceasta avea obligaţia să vândă energie în condiţii de eficienţă, respectiv să acopere toate cheltuielile efectuate inclusiv tarif zonal (TG), situaţie prevăzută şi în contractele în cauză nr. 178/S/20.05.2011,nr. 179/S/20.05.2011, nr. 180/s/20.05.201I, nr. 181/S/20.05.2011, nr. 182/S/20.05.2011, potrivit cărora: - art. 4 "Preţul de contract include componenta tarifului de transport (TG) pentru introducerea energiei în reţea"

- art. 6. "Niciuna dintre prevederile prezentului contract referitoare la obligaţiile Vânzătorului de a vinde cantităţile de contract la preţul de contract nu exonerează Vânzătorul de obligaţia de a respecta strict dispoziţiile operatorului de transport şi de sistem (...) ".

Faţă de cele de mai sus, reiese că pentru cantitatea totală de 11.045 MWh energie electrică livrată de RAAN în perioada octombrie - decembrie 2011, în preţul de livrare a acesteia a fost inclus un alt tarif zonal (TG) în sumă de 8,60 RON/MWh în condiţiile în care, RAAN a achitat către Compania Naţională Transelectrica S.A., tariful zonal în vigoare la data facturării de 10,22 RON/MWh, stabilit prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare a Energiei nr. 45/23.12.2010, corespunzător zonei de introducere a energiei în reţea (zona Oltenia).

2 Faţă de interpretarea eronată a instanţei de fond privind măsura II.13 din decizie, pct. 13 - prin care s-a stabilit: " Conducerea Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare va dispune masuri şi va urmări intrarea in legalitate privind " vânzarea in condiţii de eficienta, a energiei electrice rezultata din procesarea cărbunelui", in conformitate cu prevederile art. 1, art. 5 din O.G. nr. 119/1999, republicata, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, pct. 15 alin. (4) din Licenţa de furnizare a energiei electrice nr. 106/2000 şi pct. 19, pct. 5 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al RAAN nr. 8379/14.07.2011 " precizează următoarele:

Instanţa de fond în mod eronat şi-a format convingerea raportându-se Ia concluzia expertului, concluzie total eronată, prin folosirea unor presupuse "costuri reale ale procesări". Expertul, fără temei a înlăturat constatările echipei de audit precizând că "costurile reale ale procesării conform OMFP 3055 2009 au fost puse la dispoziţia expertului contabil de către RAAN, sugerând că informaţiile puse la dispoziţia echipei de audit la momentul controlului, ar fi fost nereale.

RAAN - Sucursala C. (SRT), contrar condiţiilor stabilite în licenţa de furnizare, a desfăşurat acele tranzacţii cu energie electrică, în baza unor contracte de procesare cărbune, nereglementate de Codul comercial al pieţei angro, fapt confirmat şi de ANRE prin adresa nr. x/2010, comunicată RAAN, prin care li se aducea la cunoştinţă faptul că acest tip de contract, prin care producătorul procesează o cantitate de combustibil, punând la dispoziţia furnizorului, în contrapartidă, energia rezultată din procesare, nu face parte din tipurile de contracte care se încheie pe piaţa concurenţială de energie .

Instanţa de fond în mod eronat a reţinut că "reclamanta a obţinut din procesarea cantităţii de 323.075 tone cărbune s-au obţinui venituri şi din cogenerare", deoarece determinarea veniturilor suplimentare din încasarea bonusului de cogeneraie (urmare accesării schemei de ajutor de stat privind promovarea cogenerării), nu a făcut obiectul constatării auditorilor publici externi.

Potrivit concluziei expertului, care a fost reţinută de instanţa de fond, aceasta se bazează pe analiza activităţii de cogenerare şi nu a tranzacţiilor cu energie pe contractele în cauză, care s-au dovedit a fi efectuate în condiţii de ineficientă, contrar prevederilor Licenţei de furnizare a energiei electrice nr. 106/2000, conform cărora,la pct. 15 alin. (4) "Titularul de Licenţă este obligat să desfăşoare tranzacţiile cu energie electrică, (...) numai pe bază de contracte, respectând prevederile Codului Comercial şi ale reglementărilor în vigoare aprobate de Autoritatea competentă referitoare la cadrul contractual specific".

Ori, contractele de procesare cărbune energetic în cauză, nu au fost reglementate de Codul comercial al Pieţei angro de energie electrica.

Instanţa de fond în mod eronat şi-a întemeiat convingerile în baza raportului de expertiză, deoarece în raportul de expertiză contabilă, la stabilirea preţului echivalent el energiei electrice rezultate din procesarea combustibilului, a avut în vedere metodologia de calcul prevăzuta de Ordinul ANRE nr. 78/2014, act normativ care nu era în vigoare în perioada derulării contractelor în cauză, acesta a intrat în vigoare începând cu anul 2015, ulterior perioadei analizate în Raportul de control nr. x încheiat pe data de 29.05.2013.

Totodată, acest Ordin aprobat de ANRE face referire la contracte semnate în urma unor licitaţii organizate pe Piaţa centralizată a contractelor bilaterale organizată de Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi de Gaze Naturale "Opcom", în timp ce contractele de procesare în cauza, au fost încheiate prin negociere directă.

In ceea ce priveşte diferenţa dintre costurile mari de procesare şi veniturile mici obţinute, în anul 2012, deşi s-a recunoscut această situaţie şi de către persoanele cărora le-au fost solicitate note de relaţii în timpul controlului, respectiv de Dl. F., instanţa de fond a înţeles să înlăture aceste probe concludente.

In concluzie, intimata - reclamantă a desfăşurat tranzacţii cu energie electrică, în baza unor contracte de procesare cărbune energetic (nereglementate de Codul comercial al pieţei angro de energie electrică şi neacceptate de ANRE în perioada analizată), în condiţii de ineficientă, având consecinţă în nerealizarea de venituri în sumă de 4.258.818 RON, situaţie constată prin compararea costurilor prezentate cu veniturile realizate.

3 Faţă de interpretarea eronată a instanţei de fond privind măsura II.14 din decizie, pct. 14 - potrivit căreia" Conducerea Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare va dispune masuri şi va urmări intrarea in legalitate privind,,inventarierea stocului de cărbune, calcularea şi aprobarea perisabilitatilor legale", in conformitate cu prevederile OMFP nr. 2861/2009, pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, art. 1, art. 2, art. 11, Anexa 1, poziţia 59 din H.G. nr. 831/27.05.2004, pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri in procesul de comercializare şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/31 august 1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv", arată următoarele:

Urmare a inventarierii stocului de cărbune la 31.12.2011, conform Procesului-verbal de inventariere înregistrat sub nr. x, comisia de inventariere a constatat o diferenţă în minus de 91.406,56 tone cărbune, între stocul scriptic de 693.215,56 tone şi stocul faptic de 601.809 tone.

În evidenţa contabilă, pe cheltuieli (în contul 601.01.1.04 "Cheltuieli cu materiile prime perisabilităţi cărbune"), a fost înregistrată şi contravaloarea cantităţii de 68.055 tone cărbune constatată ca minus la inventariere (calculată ca diferenţă între 91.406,56 tone cărbune constatate lipsă şi 23.351,56 tone -perisabilităţi maxime admise), în valoare de 2.080.043 RON, situaţie reţinută în mod corect de către instanţa de fond.

Instanţa de fond în mod eronat a reţinut că minusul de inventar de 243.667,85 tone cărbune a fost stabilit în mod greşit de echipa de audit, cantitatea corectă fiind cea stabilită prin expertiza efectuata în cauză, .

Instanţa de fond în mod corect a reţinut că reclamanta nu a produs probe din care să rezulte că a stabilit cauza producerii minusului în inventarul stocului de cărbune, însă, deşi minusurile la inventar au fost constatate chiar de către comisiile din cadrul intimatei - reclamante, instanţa de fond îşi însuşeşte concluzia din raportul de expertiză în lipsa oricărui temei.

In concluzie, solicită admiterea recursului.

1.4. Apărările intimatei

Intimata Curtea de Conturi a României, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 4. decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare prin administrator judiciar A. SPRL a suspus controlului de legalitate a instanţei de contencios administrativ încheierea nr. 99/10.09.2013 emisă de către pârâta Curtea de Conturi a României şi anularea partiala a Deciziei nr. 21/01.07.2013 în ceea ce priveste măsurile 1, 5, 12, 13, 14, 15 .

Prima instanţă a admis în parte contestatia formulata de către reclamanta dispunând anularea în parte a încheierii nr. 99/10.09.2013 şi anularea în parte a Deciziei nr. 21/01.07.2013 în ceea ce priveşte constatările de la pct. 3 şi măsura dispusă la pct. II.5 pentru întreaga sumă de 22187 RON, în ceea ce priveşte constatările de la pct. 13 şi măsura dispusă la pct. II.13 pentru întreaga sumă de 4258818 RON, în ceea ce priveşte constatările de la pct. 14 şi măsura dispusă la pct. II.14 pentru suma de 10972042,66 RON aferentă anului 2012.

2. Analiza recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, iar recursul reclamantei nu este nefondat, pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.

Examinând recursul reclamantei, se reţine:

1. Cu referire la constatarile de la pct. 2, cat şi masura dispusa la pct. I.1 din Decizia in litigiu prima instanţă a reţinut că sunt legale, iar criticile formulate de către reclamanta sunt nefondate.

În fapt s-a retinut că, in perioada ianuarie 2011 - decembrie 2012, reclamanta, în condiţiile în care începând cu luna iulie 2010 era interzis prin lege, a achiziţionat mobilier şi aparatură birotică, fără bază legală, pentru care au fost efectuate plăţi estimate la suma de 117.461 RON.

S-a stabilit prin decizia atacată că, in speţă, conducerea RAAN sa dispună măsuri pentru extinderea verificărilor(atât la nivel central cât şi la nivelul sucursalelor), asupra tuturor achiziţiilor de bunuri efectuate în perioada 2011-2012, în vederea identificării şi a altor cazuri de achiziţii efectuate fără bază legală (interzise prin lege, respectiv de mobilier, aparatura birotică, autoturisme), a stabilirii "răspunderii disciplinare, materiale sau penale a persoanelor vinovate "în conformitate cu prevederile art. VII din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 55/2010, pentru înlăturarea abaterii prezentate la pct. 2 din Decizie.

Rclamanta recurentă critică hotărârea primei instanţe prin prisma aplicării dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2009, sens în care a arătat că nu a avut loc încălcarea acestei norme juridice întrucât, fiind achiziţionate scaune pentru dotarea sălii de instruire şi protecţie a muncii pentru secţia Căi Ferate Uzinale şi pentru camerele de comandă a instalaţiilor, nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite de ipoteza normei, şi anume:

- Achiziţia mobilierului şi aparaturii birotice;

- Această achiziţie să se facă în scopul dotării spaţiilor cu destinaţie de birouri.

Criticile recurentei reclamante sunt nefondate. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că sunt neconcludente apărările în sensul că distrugătorul de documente tip IDEA 410 a fost achizitionat din surse proprii şi se afla amplasat intr-un spatiu separat de birouri, iar in ceea ce priveste cele patru frigidere, că acestea au fost achizitionate pentru asigurarea necesarului de apa rece, ca măsură obligatorie pentru angajator in scopul protectiei personalului in perioadele de căldura excesivă, iar in ceea ce priveste cele 3 dulapuri metalice, că achizitia acestora s-a realizat din surse proprii.

Potrivit art. 24 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2009, interdictia vizeaza achizitia, preluarea in leasing sau inchirierea de mobilier şi aparatură birotica, precum şi obiecte de inventar de natura acestora, în scopul dotării spaţiilor cu destinaţia de birou. Interdictia impusa prin art. 24 din O.U.G. nr. 34/2009, a fost mentinuta prin art. VI din O.U.G. nr. 55/2010 şi art. II din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 44/2011 .

Recurenta reclamantă nu a formulat critici concludente faţă de cele reţinute de prima instanţă, conform cărora distrugătorul de documente tip IDEA 410, se incadreaza in subgrupa 3.2 "Aparatură birotică", clasa 3.2.1 din Anexa nr. 1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin H.G. nr. 2139/2004, iar cele patru frigidere şi cele trei dulapuri metalice se incadreaza in subgrupa 3.1 "Mobilier", clasa 3.1.5, respectiv clasa 3.1.1 din aceeasi anexa, iar scopul acestora a fost dotarea spatiilor cu destinatia de birou, prin spatiu cu destinatia de birou intelegandu-se orice spatiu care este afectat in fapt desfasurarii activitatilor specifice obiectului de activitate al autoritatilor şi institutiilor publice, astfel incat nu prezinta importanta locul amplasarii acestor bunuri, importanta fiind destinatia acestor bunuri .

De asemenea, recurenta reclamantă nu combate argumentat considerentul reţinut de prima instanţă, potrivit căruia, din coroborarea art. 21 cu art. 24 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2009, interdicţia achiziţionării de mobilier şi aparatura birotica operează indiferent daca veniturile din care s-a efectuat achiziţia sunt proprii sau bugetare, singurele excepţii admise fiind cele de la alin. (3) şi alin. (4) ale art. 24 din O.U.G. nr. 34/2009, excepţii in care reclamanta nu se încadrează.

2 In ceea ce priveşte măsura dispusa la pct. II. 12 din Decizia atacată prima instanţă a reţinut că sunt legale dispoziţiile privind perceperea şi recuperarea penalităţilor de întârziere in suma de 208.682,04 RON, pentru neexecutarea lucrărilor la termenul contractual de la executant, iar criticile formulate de către reclamanta sunt nefondate.

S-a reţinut ca RAAN şi Sucursala C. au încheiat cu S.C. G. S.R.L. contractul de lucrari nr. 503/L/15.11.2011, având ca obiect,, Instalaţie dozare combustibil alternativ", in valoare de 2.311.650 RON (fara TVA) şi termen de executie 5 luni. Termenul de execuţie a declalat până la data de 23.05.2012 prin actul aditional nr. x, inregistrat sub nr. x iar prin actul adiţional nr. x, înregistrat sub nr. x drepturile şi obligaţiile executantului S.C. G. S.R.L. s-au transferat către S.C. H. S.R.L.

In baza acestui contract au fost acceptate la plata facturi in suma totala de 2.596.422,93 RON (nr. 100265/23.12.2011 şi nr. 71/29.03.2013), iar termenul de finalizare a lucrărilor nu a fost respectat, pana la data controlului, lucrarile nu au fost executate in totalitate.

In timpul controlului reclamanta a înregistrat in evidenta contabila, cu Nota de contabilitate nr. 17/15.05.2013, penalităţi contractuale in suma de 208.682,04 RON.

Recurenta reclamantă a susţinut că pârâta ar fi trebuit să ţină seama de perioada în care execuţia contractului a fost sistată la solicitarea Sucursalei C. din lipsă de fonduri (adresa SRT 1564/21.05.2012) şi reluată la solicitarea Sucursalei C. la 10.12.2012 (adresa SRT 3918), întrucât în această perioadă executantul nu se afla în culpă pentru neexecutarea contractului.

Această apărare a reclamantei a fost considerată nefondată de către prima instanţă, întrucât adresa de sistare a lucrărilor la care se face referire a fost emisă cu doua zile înainte de expirarea termenului de execuţie a lucrărilor, dată la care mare parte a lucrărilor trebuia sa fie executate, însă in cauza nu rezulta ca executantul, pana la emiterea adresei nr. x/2012, executase lucrările in aceasta proporţie, neexistând înscrisuri privind situaţia lucrărilor executate şi nici proces-verbal de recepţie parţială.

Având în vedere că reclamanta nu combate argumentat constatările primei instanţe, în sensul că reclamanta nu şi-a dovedit afirmaţia conform căreia neexecutarea lucrărilor s-a datorat propriei sale culpe, prin lipsa fondurilor, observând şi faptul că părţile nu au încheiat acte adiţionale care să confirme starea de fapt afirmată, instanţa de control judiciar împărtăşeşte cele reţinute de prima instanţă cu privire la legalitatea măsurii privind obligaţia reclamantei de a percepe penalitati pentru lucrările de construcţii neexecutate în termenul contractual.

3 In ceea ce priveşte măsura dispusa la pct. II. 15 din Decizie, prima instanţă a reţinut că este legală, iar criticile formulate de către reclamanta sunt nefondate.

S-a reţinut că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 5 lit. a), b), c), d), art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, întrucât, fără a deţine aprobările prevăzute de aceste reglementări, din stocurile avute în depozit în baza unor contracte de depozit şi prestări servicii încheiate cu ANRSPS, în perioada ianuarie 2011- martie 2012, din cantitatea de păcura primita in depozit a utilizat cantitatea de 14500,31 tone aparţinând rezervei de stat, iar din cantitatea de cărbune a utilizat cantitatea de 301897, 39 tone aparţinând rezervei de stat.

In baza acestor constatări, prin masura dispusa la pct. II. 15, parata a dispus ca in speta Conducerea RAAN sa ia masuri şi sa urmăreasca respectarea conditiilor privind,, scoaterea de produse (pacura şi carbune) din rezerva de stat", in conformitate cu art. 5 lit. a), b), c), d) din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat.

Prima instanţă, faţă de apărările reclamantei, prin care a invocat dificultatile financiare întâmpinate, a amintit că, potrivit clauzelor inserate la art. 7 din contractele încheiate, in calitate de depozitar, aceasta nu ar fi putut utiliza păcura şi cărbunele care consituiau rezerva de stat fără permisiunea deponentului ANRSPS, indiferent de motivele invocate.

De asemenea, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a-d) din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, prevăd situaţiile, condiţiile şi aprobările necesare in care produsele pot fi scoase din rezerva de stat, in toate situaţiile prevăzând ca este necesara aprobarea Guvernului, a Primului-Ministru sau a ANRSPS, dispoziţii pe care reclamanta nu le-a respectat, utilizând păcura şi cărbunele din rezerva de stat fara aceste aprobări.

Având în vedere că recurenta reclamantă nu a formulat critici concludente faţă de considerentele primei instanţe, instanţa de control judiciar nu poate identifica nici un motiv de nelegalitate faţă de măsurile stabilite de pârâtă cu referire la respectarea reglementărilor privind scoaterea bunurilor din rezerva de stat.

4 In ceea ce priveşte măsura dispusa la pct. II. 14 din Decizia nr. 21/01.07.2013 emisa de către parata, prima instanţă a reţinut că este nelegala doar pentru suma de 10.972.042,66 RON aferentă anului 2012, reprezentând contravaloarea cantităţii de 22.6394,96 tone stabilită greşit de către parata.

Decizia in litigiu a fost apreciată legală in ceea ce priveste minusul in inventar peste limita maxima legala admisa de lege pentru 68.055,00 tone in valoare de 2080043 RON aferent anului 2011 şi 17.272,89 tone in valoare de 785.743,76 RON aferent anului 2012.

Organele de control au reţinut ca reclamanta nu a respectat prev. art. 1, art. 2, art. 11, Anexa 1, poziţia 59 din H.G. nr. 831/27.05.2004, întrucât a înregistrat minusuri la inventarierea stocului de cărbune peste limitele de perisabilităţi legale acceptate, respectiv 68.055 tone cărbune la 31.12.2011 şi 243.667,85 tone cărbune la data de 31.12.2012, pentru care nu au fost stabilite cauzele producerii lor.

Aceste constatări ale pârâtei au avut la bază Procesul-verbal de inventariere întocmit de reclamantă sub nr. x/20.01.2012, prin care s-a stabilit că între stocul scriptic de 693.215,56 tone şi stocul faptic de 601.809 tone, există o diferenţă în minus de 91.406,56 tone cărbune, şi în conform căruia în evidenţa contabilă a reclamantei a fost înregistrată pe cheltuieli (în contul 601.01.1.04 "Cheltuieli cu materiile prime - perisabilităţi cărbune"), contravaloarea cantităţii de 68.055 tone cărbune (91.406,56 tone cărbune constatat lipsă - 23.351,56 tone - perisabilităţi maxime admise), în valoare de 2.080.043 RON.

Aşadar, pentru anul 2012, s-a constatat o diferenţă în minus de 243.667,85 tone cărbune, peste limitele legale acceptate, conform celor cinci procese-verbale de inventariere întocmite de comisiile de inventariere constituie de reclamantă.

De asemenea, în evidenţa contabilă a fost evidenţiat în debitul contului 473 "decontări din operaţii în curs de clarificare", un minus de inventar în sumă de 11.757.786,42 RON, aferent cantităţii de 243.667,85 tone cărbune (153.675,77 tone + 30.855,30 tone + 14.889,99 tone + 26.973,90 tone + 17.272,89 tone).

Având în vedere că până la data controlului nu au fost stabilite cauzele care au condus la înregistrarea minusului de inventar în sumă de 11.757.786,42 RON, aferent cantităţii de 243.667,85 tone cărbune, prin Decizia in litigiu, respectiv prin masura dispusa la pct. II. 14, parata a dispus ca in speta Conducerea RAAN sa ia masuri şi sa urmărească intrarea în legalitate privind,, inventarierea stocului de cărbune, calcularea şi aprobarea perisabilităţilor legale", in conformitate cu OMFP nr. 2861/2009, art. 1, art. 2, art. 11, Anexa 1, pozitia 59 din H.G. nr. 831/27.05.2004.

Prima instanţă, pentru a anula în parte măsura dispusă a reţinut că potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză în anul 2012 minusul de inventar a depăşit cu 17.272,89 tone, in valoare de 785.743,76 RON, limita maxima de perisabilitate admisa de lege, deci cantităţile stabilite de pârâtă nu sunt corecte. Prima instanţă şi-a însuşit şi apărările reclamantei, în sensul că aceste minusuri de la inventariere sunt estimative, reprezintă consecinţa modului în care se calculează diferenţa dintre stocul scriptic şi cel faptic. Astfel, stocul scriptic se realizează prin înregistrarea cumulativă a intrărilor de cărbune, care sunt măsurate prin mijloace tehnice şi consemnat în documente de recepţie, din care se scad consumurile pe baza de bonuri de consum, deci consumurile nu se determină prin mijloace tehnice ci prin calcule estimative, însă în final stocul faptic se determină prin măsurare topometrică.

De asemenea, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a produs probe din care sa rezulte ca a stabilit cauza producerii minusului in inventarul stocului de carbune, din actele cauzei nerezultând respectarea dispoziţiilor legale privind determinarea perisabilităţilor, nefiind determinate perisabilitatile datorate cauzelor naturale, in sensul art. 1 din H.G. nr. 831/2004, şi pierderile datorate normelor de consum tehnologic, precum şi cele produse prin neglijenţă, sustrageri şi cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forţă majoră, in sensul art. 2 din H.G. nr. 831/2004, ce nu constituie perisabilitati.

Trebuie amintit că în cursul judecării recursului s-a depus la dosarul cauzei Referatul cu propunere de clasare şi Ordonanţa din data de 30.03.2017 întocmite în dosarul nr. x a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunilor de abuz în sericiu, prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) C. pen., şi gestiune frauduloasă, prev. de art. 242 alin. (1) şi (2) C. pen.

Înalta Curte apreciază că sub aspectul legalităţii măsurii dispuse de pârâtă nu prezintă relevanţă concluziile organelor de cercetare penală, având în vedere faptul că plângerea penală a fost formulată de către administratorul judiciar al reclamantei tocmai pentru a pune în executare măsura dispusă sub aspectul stabilirii cauzelor producerii minusurilor de gestiune.

De asemenea, instanţa de control judiciar apreciază că în acest context important este nu cantitatea stabilită de expert şi însuşită de primă instanţă fără o analiză critică, ci cantitatea pe care recurenta reclamantă însăşi a înregistrat-o în evidenţele sale contabile, întrucât în raport de această cantitate trebuia stabilit dacă minusurile respective, indiferent dacă respectă sau nu limitele admisibile de perisabilitate, pot fi considerate perisabilităţi în temeiul art. 1 din H.G. nr. 831/2004. Cu alte cuvinte, ceea ce era important prin prisma stabilirii legalităţii măsurii stabilite conducerii, era necesitatea efectuării demersurilor pentru a lămuri dacă minusurile de inventar au fost produse prin neglijenţă, sustrageri sau din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forţă majoră, cauze care potrivit art. 2 din actul normativ menţionat fac ca respectivele minusuri să nu constituie perisabilităţi şi să nu poată fi înregistrate în evidenţele contabile cu acest titlu. Trebuie menţionat că nu este contestat faptul că respectivele minusuri de inventar au fost înregistrate la categoria cheltuielilor nedeductibile fiscal.

Având în vedere aceste considerente, instanţa de control judiciar nu poate reţine motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu rereferire la recursul pârâtei

1 In ceea ce priveste masura dispusa la pct. II. 5 din Decizia atacată, prima instanţă a stabilit că este nelegala şi urmeaza a fi anulată pentru întreaga suma de 22.187 RON.

Parata a reţinut ca reclamanta, pentru energia electrică (11.045 MWh) livrată în anul 2011, în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. x, nr. 179/S/20.05.2011, nr. 180/S/20.05.2011, nr. 181/S/20.05.2011 şi nr. 182/S/20.05.2011, a încălcat prevederile Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, ale Ordinului Preşedintelui ANRE nr. 45/2010, Ordinului Preşedintelui ANRE nr. 6/2011 în condiţiile în care a achitat către Compania Naţională Transelectrica S.A., tariful zonal în vigoare la data facturării de 10,22 RON/MWh, nu a facturat şi recuperat integral acest tarif, respectiv în preţul de vânzare a energiei electrice nu a fost inclus tariful zonal aferent serviciului de transport pentru introducerea de energie electrică în reţea (TG) de 10,22 RON/MWh, în vigoare la data facturării, ci un tarif zonal (TG) mai mic, de 8,60 RON/MWh stabilit la data încheierii contractelor.

Prima instanţă a apreciat că parata a reţinut greşit că energia electrica in cantitate de 11.045 MWh pe care reclamanta a vândut-o către S.C. E. S.A., a provenit din cantitatea de energie electrica achiziţionată de la Compania Naţională Transelectrica S.A., in realitate aceasta cantitate de energie electrica fiind achiziţionată de la S.N. NUCLEARELECTRICA. Prin urmare a conchis că nu trebuia sa includă in preţul energiei electrice vândută S.C. E. S.A. un TG de 10,22 RON/MWh valabil pentru zona Oltenia, ci tariful aferent zonei Dobrogea 6G de 8,32 RON.

Înalta Curte, achiesând la criticile recurentei pârâte, observă că prima instanţă în mod greşit a conchis că reclamanta nu a încălcat prevederile Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, ale Ordinului Preşedintelui ANRE nr. 45/2010, Ordinului Preşedintelui ANRE nr. 6/2011, ca o consecinţă a înlăturării atât concluziile expertului tehnic cât şi a înscrisurilor care dovedeau contrariul.

Astfel, prima instanţă nu a indicat niciun argument care că combată constatările expertului tehnic, care confirmau cele efectuate de organele de control, potrivit cărora, conform bilanţului energetic, cantitatea totală de energie electrică a fost produsă şi introdusă în reţeaua din Oltenia, fiind achiziţionată de la CNTEE Transelectrica S.A., fapt confirmat prin procesele-verbale de citire a contoarelor.

2 In ceea ce priveşte măsura dispusa la pct. II. 13 din Decizia nr. 21/01.07.2013 emisa de către parata, prima instanţă a reţinut că este nelegală dispunând anularea acesteia pentru întreaga suma de 4.258.818 RON .

Prin constatările de la pct. 13 din Decizia in litigiu, parata a reţinut ca reclamanta nu a realizat venituri în sumă de 4.258.818 RON, ca urmare a vânzării energiei electrice la preturi situate sub costurile înregistrate.

RAAN - Sucursala C. (SRT), contrar condiţiilor stabilite în licenţa de furnizare, a desfăşurat tranzacţii cu energie electrică, în condiţii de ineficientă, respectiv în baza contractelor de procesare cărbune energetic (nereglementate de Codul comercial al pieţei angro de energie electrică), a vândut titularilor de contracte de procesare, cantitatea de 261.667 MWh energie electrică rezultată din procesare, la preţuri situate sub costurile înregistrate pentru procesarea cărbunelui, având consecinţă în nerealizarea de venituri în sumă de 4.258.818 RON, după cum urmează:

In baza contractului de procesare cărbune nr. 343/S/29.09.2009, încheiat cu S.C. I. S.R.L., RAAN - Sucursala C., a vândut cantitatea de 215.383 MWh energie electrică, rezultată din procesarea cantităţii a 323.075 tone cărbune.

Faţă de costurile înregistrate cu procesarea cărbunelui de 30.799.769 RON, a obţinut venituri în sumă de 27.852.053 RON, înregistrând o diferenţă negativă (pierdere) în sumă de 2.947.717 RON;

În baza contractului de procesare cărbune nr. 294/S/03.09.2009, încheiat cu S.C. J. S.R.L., RAAN - Sucursala C., a vândut cantitatea de 12.960 MWh energie electrică, rezultată din procesarea cantităţii a 19.440 tone cărbune.

Faţă de costurile înregistrate cu procesarea cărbunelui de 1.853.280 RON, a obţinut venituri în sumă de 1.176.120 Iei, înregistrând o diferenţă negativă (pierdere) în sumă de 677.160 RON.

In baza contractului de procesare cărbune nr. 302/S/08.08.2012,încheiat cu S.C. E. S.A., în anul 2012,RAAN - Sucursala C., a vândut cantitatea de 33.324 MWh energie electrică, rezultată din procesarea cantităţi a 49.986 tone cărbune.

Faţă de costurile înregistrate cu procesarea cărbunelui de 4.765.332 RON, a obţinut venituri în sumă de 4.131.391 RON, înregistrând o diferenţă negativă (pierdere)în sumă de 633.941 RON.

Procedând astfel, nu au fost respectate prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007 actualizată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 79 alin. (4)b); Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999, republicată, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, art. 1, art. 5; Licenţei de furnizare a energiei electrice nr. 106/2000,pct. 15 alin. (4), Regulamentului de organizare şi funcţionarea RAAN.

Pentru a reţine nelegalitatea acestei măsuri, prima instanţă a arătat că obiectul contractelor l-a reprezentat activitatea de procesare a cărbunelui energetic având puterea calorifica de 1.800 kcal/kg, pus la dispoziţie de către beneficiarul energiei electrice procesata, fără transfer de proprietate, in contrapartida cu punerea la dispoziţie, de către reclamanta a energiei electrice in banda de 20MWh, rezultate din procesare, in proporţie de lMWh la 1,5 tone cărbune energetic, din cantitatea totală procesat de 323.075 tone cărbune a rezultat cantitatea de 261667 MWh energie electrica.

Prima instanţă a ajuns la această concluzie în temeiul concluziilor raportului de expertiză efectuat, conform cărora costul total cu procesarea cantităţii de 323.075 tone cărbune a fost de 36.918.381 RON(prin adunarea aritmetica a costurilor de procesare aferente fiecărui contract: 30.799.769 RON+1.853.280 RON +4.765.332 RON=36.918.381 RON).

Înalta Curte reţine, în acord cu susţinerile recurentei pârâte, că intimata reclamantă a desfăşurat acele tranzacţii cu energie electrică în baza unor contracte de procesare cărbune care nu făceau parte din tipurile de contracte care se încheiau pe piaţa concurenţială de energie, neacceptate de ANRE, precum şi greşită aplicare a ordinului preşedintelui ANRE nr. 78/2014, care a intrat în vigoare ulterior perioadei analizate şi reglementează contractele semnate în urma unor licitaţii organizate pe Piaţa centralizată a contractelor bilaterale organizată de Operatorul Pieţei de energie Electrică şi de Gaze Naturale "OPCOM", în timp ce contractele de procesare au fost încheiate de intimata reclamantă prin negociere directă.

3 În ceea ce priveşte măsura II.14 recurenta pârâtă a susţinut că greşit a reţinut prima instanţă că pentru anul 2012 minusul de inventar de 243.667,85 tone cărbune a fost stabilit în mod greşit de către echipa de audit, cantitatea corectă fiind cea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză, fără a observa că aceste minusuri de inventar au fost constatate chiar de comisiile din cadrul intimatei reclamante.

Având în vedere că analiza legalităţii acestei măsuri s-a efectuat cu ocazia examinării recursului reclamantei, argumentele prezentate fiind concludente şi cu privire la recursul pârâtei, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune reluarea acestora.

Faţă de cele reţinute, cu referire la recursul formulat de pârâtă, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanţe este dată cu greşita aplicare a normelor de drept material, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. 3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 497 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare în reorganizare judiciară. Totodată, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi, împotriva sentinţei nr. 424 din 21 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Pentru Activităţi Nucleare, prin Administrator Judiciar A. SPRL.

Respinge recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare în reorganizare judiciară prin administrator judiciar A. SPRL, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2018.