Disability assessment appeal dismissed as time-barred; peremption ruling upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, anularea Deciziei nr. 8098/17.07.2014 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

1.2. Soluţia primei instanţe

Tribunalul Alba, secţia contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi a Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de către reclamantul A., împotriva pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi a Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi.

1.3. Hotărârea instanţei de recurs

Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 181 din 3 februarie 2016 a constatat perimat de drept recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 47/CAF/2015 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia de contencios administrativ, fiscal şi insolvenţă.

1.4. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 181 din 3 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs A., fără a dezvolta motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază calea de atac exercitată.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză magistratul raportor a reţinut faptul că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 5 zile de la pronunţarea hotărârii, fiind tardiv formulat.

2. Cu privire la excepţia tardivităţii recursului

Potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, se constată că recursul nu a fost declarat şi motivat în termenul prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Din lucrările dosarului rezultă că recurentul A. a înregistrat declaraţia de recurs la Curtea de Apel Alba Iulia la data de 25 februarie 2016, decizia atacată fiind pronunţată la data de 3 februarie 2016, calea de atac fiind astfel exercitată cu depăşirea termenului legal.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a invocat existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituţia repunerii în termen.

Faţă de aceste împrejurări, se va constata că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, sub aspectul cerinţelor de formă prevăzute de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 181 din 3 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi 21 mai 2018.