Judicial disciplinary liability for repeated failure to ensure reasonable duration of preliminary chamber proceedings versus limits on reviewing judge's legal reasoning.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin acţiunea înregistrată la 21 iulie 2017, sub nr. x/2017, pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (denumite în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Secţia pentru judecători", respectiv "CSM") Inspecţia Judiciară a solicitat să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A. - judecător în cadrul Curţii de Apel Cluj pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi şi lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

II. Hotărârile pronunţate de instanţa disciplinară, ce formează obiectul recursurilor

2. Prin două încheieri distincte din 17 ianuarie 2018, pronunţate în Dosarul nr. x/2017, secţia pentru judecători a dispus următoarele: (i) respinge, ca nefondate, excepţiile invocate de pârâta A. şi constată că secţia este legal învestită cu actele materiale ulterioare datei de 21 ianuarie 2016; (ii) amână pronunţarea la 31 ianuarie 2018.

3. Prin Hotărârea nr. 4J din 14 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, secţia pentru judecători a hotărât următoarele: (i) admite în parte acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A., judecător în cadrul Curţii de Apel Cluj; (ii) în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, aplică pârâtei sancţiunea disciplinară constând în "avertisment, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din aceeaşi lege; (iii) respinge, ca neîntemeiată, acţiunea exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A., judecător în cadrul Curţii de Apel Cluj, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

A. Situaţia de fapt reţinută de instanţa disciplinară

4. Dosarul nr. x/2014 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj la 7 octombrie 2014, în procedura camerei preliminare, fiind repartizat completului condus de doamna judecător A.. La dosarul cauzei s-a înregistrat cererea formulată de unul dintre inculpaţi, prin care s-a solicitat prelungirea termenului stabilit în cameră preliminară pentru depunerea şi formularea de cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală. În şedinţa din 10 octombrie 2014, a fost formulată de către unul dintre inculpaţi o cerere de prelungire a termenului de cameră preliminară stabilit, solicitare la care au achiesat şi ceilalţi inculpaţi, iar Ministerului Public nu s-a opus solicitării.

Judecătorul de cameră preliminară a precizat că se va pronunţa asupra acestei cereri după dezbateri. În continuare, s-a procedat la discutarea măsurilor preventive, fiind puse concluzii în acest sens, iar judecătorul de cameră preliminară a preschimbat termenul fixat pentru 28 octombrie 2014 la 17 noiembrie 2014. Prin încheierea din 12 noiembrie 2014 s-a dispus prelungirea termenului - stabilit iniţial pentru 28 octombrie 2014 şi apoi pentru 17 noiembrie 2014 - pentru formularea de cereri şi excepţii pentru 4 decembrie 2014. La 4 decembrie 2014, judecătorul de cameră preliminară a invocat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) lit.

c) din C. proc. pen. şi a Titlului II - Cameră preliminară şi a dispus comunicarea încheierii către parchet. În şedinţa din 3 februarie 2015, s-a acordat cuvântul părţilor în susţinerea cererilor, excepţiilor şi memoriilor, asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate din oficiu, precum şi cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispuse în cauză şi a fost amânată pronunţarea la 6 februarie 2015 şi, ulterior, la 11 februarie 2015. Prin încheierile de la termenele respective, judecătorul a amânat pronunţarea asupra excepţiilor, cererilor şi memoriilor formulate de părţi, ulterior înaintării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Dosarului nr. x/2014 Prin încheierea din 11 februarie 2015, judecătorul a dispus sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocate din oficiu, s-a pronunţat asupra măsurilor preventive şi a stabilit că se va pronunţa asupra tuturor excepţiilor, memoriilor şi cererilor invocate de inculpaţi anterior soluţionării de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate.

În considerentele acestei încheieri au fost expuse doar argumente cu privire la măsurile preventive dispuse, fără a fi prezentate argumentele care susţin sesizarea Curţii Constituţionale. Asupra excepţiilor, cererilor şi memoriilor formulate de către părţi instanţa nu s-a pronunţat. Prin încheierea din 04.01.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat că dezbaterile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea din 3 februarie 2015 şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) lit. c) şi Titlul II "Camera preliminară" din C. proc. pen.

Prin rezoluţia din 21 martie 2016, s-a fixat termen la 30 martie 2016 pentru discutarea cererii unuia dintre inculpaţi privind reluarea procedurii de cameră preliminară în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016. La termenul din 30 martie 2016, s-a dispus reluarea dezbaterilor din camera preliminară, prin similitudine cu dispoziţiile art. 395 din C. proc. pen., din faza de judecată, a fost acordat cuvântul asupra cererilor în probaţiune şi, având în vedere complexitatea cererilor formulate, s-a dispus amânarea pronunţării la 31 martie 2016, iar, ulterior, la 1 aprilie 2016, când s-a dispus efectuarea unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie ("DNA") şi o autoritate locală pentru a lămurirea anumitor aspecte.

Prin încheierea din 21 aprilie 2016, s-a dispus respingerea cererii formulate de unul dintre inculpaţi privind amânarea pronunţării asupra excepţiilor invocate în procedura de cameră preliminară până la momentul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) lit. f), art. 139 alin. (3) teza finală şi art. 142 alin. (5) din C. proc. pen., ridicată de unul dintre inculpaţi, stabilind termen pentru soluţionarea cauzei la 3 mai 2016.

La 3 mai 2016, doamna judecător a acordat cuvântul asupra cererilor şi excepţiilor formulate, în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016. Prin încheierea din 3 mai 2016, s-a dispus amânarea pronunţării la 13 mai 2016 şi, ulterior, la 20 mai 2016, 25 mai 2016, 3 iunie 2016, 10 iunie 2016, 16 iunie 2016 şi 17 iunie 2016. Prin încheierea din 17 iunie 2016, judecătorul de cameră preliminară s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor de constatare a neregularităţii Rechizitoriului x nr. x, în sensul că a admis unele dintre excepţii, a dispus anularea parţială a probelor şi actelor de urmărire penală menţionate în dispozitiv, a respins celelalte cereri şi excepţii invocate şi a dispus comunicarea încheierii către parchet în vederea remedierii neregularităţilor constatate în actul de sesizare, procurorul care a întocmit rechizitoriul urmând a comunica instanţei dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei conform art. 345 alin. (3) din C. proc. pen.

5. În Lucrarea nr. 5463/IJ/3254/DIJ/2015, Inspecţia Judiciară a efectuat verificări referitoare la Dosarul nr. x/2014 din perspectiva acordării termenelor, verificării şi soluţionării cererilor vizând măsurile preventive în procedura de cameră preliminară. Cu privire la aceste aspecte, prin Rezoluţia din 2 noiembrie 2015, s-a dispus clasarea sesizării, reţinându-se că toate motivele de amânare a cauzei au fost puse în discuţia părţilor, iar dispoziţiile luate de instanţă cu privire la solicitările părţilor au fost motivate şi consemnate în încheierile de şedinţă. Totodată, s-a constatat că motivele care au stat la baza acordării termenelor în Dosarul nr. x/2014 nu sunt imputabile doamnei judecător, iar invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din C. proc. pen. nu a determinat tergiversarea procedurii de cameră preliminară.

6. În Lucrarea nr. 7249/IJ/4221/DIJ/2015, Inspecţia Judiciară a analizat Dosarul nr. x/2014 din perspectiva amânărilor de pronunţare dispuse la 3 februarie 2015 pentru 6 februarie 2015 şi 11 februarie 2015, fiind efectuate verificări în legătură cu încheierea din 11 februarie 2015. Prin Rezoluţia din 21 ianuarie 2016, s-a dispus clasarea sesizării din oficiu reţinându-se că, dată fiind complexitatea dosarului, faptul că prin încheiere instanţa a dispus sesizarea Curţii Constituţionale, hotărând şi asupra altor aspecte de interes pentru judecata cauzei, amânarea pronunţării la două termene nu conduce la concluzia existenţei relei-credinţe sau gravei neglijenţe. De asemenea, s-a apreciat că măsura amânării, raportat la complexitatea cauzei, nu are relevanţă nici sub aspectul duratei rezonabile.

7. În prezenta cauză, secţia pentru judecători a analizat abaterile imputate prin acţiunea disciplinară în ceea ce priveşte Dosarul nr. x/2014 numai din perspectiva actelor materiale ulterioare datei de 21 ianuarie 2016, când a fost emisă Rezoluţia de clasare în Lucrarea nr. 7249/IJ/4221/DIJ/2015.

B. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, constând în "nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor"

8. Sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, pentru considerentele arătate în continuare.

9. Judecătorului îi revine obligaţia de a soluţiona cauzele într-un termen rezonabil, conform art. 5 alin. (2) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, cu modificările ulterioare (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "ROI"), art. 12 şi art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 328/2005, şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi jurisprudenţei CEDO în care s-a reţinut că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare se analizează în fiecare cauză în parte, în funcţie de circumstanţele acesteia şi prin raportare la criteriile consacrate jurisprudenţial.

10. Sub aspectul laturii obiective, în art. 342 - 343 din C. proc. pen. se prevede că durata procedurii de cameră preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă.

11. Dosarul nr. x/2014 a fost înregistrat la 7 octombrie 2014, iar pârâta judecător a soluţionat cererile şi excepţiile formulate cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală prin încheierea din 17 iunie 2016, prin care a dispus şi comunicarea încheierii, conform art. 345 alin. (2) din C. proc. pen., către unitatea de parchet în vederea remedierii neregularităţilor expuse în dispozitiv.

12. Chiar şi la momentul pronunţării hotărârii de către instanţa disciplinară, Dosarul nr. x/2014 se afla în continuare în procedura camerei preliminare, înregistrând o vechime mai mare de 3 ani numai în această procedură, în condiţiile în care activitatea infracţională reţinută prin rechizitoriu s-a desfăşurat în perioada 2004 - 2005 şi a fost sesizată de părţile vătămate în 2008, existând posibilitatea intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

13. Chiar dacă, sub aspectul elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare analizate, nu se reţine modalitatea de gestionare a dosarului în perioada anterioară datei de 21.01.2016, prezintă relevanţă contextul general al cauzei din perspectiva conturării unui anume mod de lucru al pârâtei.

14. În raport cu probatoriul administrat, s-au reţinut următoarele: (i) deşi la termenul din 03 februarie 2015, pârâta judecător a acordat cuvântul părţilor în susţinerea cererilor, excepţiilor şi memoriilor, dispunând amânarea pronunţării succesiv până la 11 februarie 2015, la termenul respectiv nu a soluţionat cererile şi excepţiile; (ii) ulterior, pârâta judecător nu a mai dispus nicio măsură în cauză până la momentul formulării cererii de repunere pe rol de către unul dintre inculpaţi, când, prin rezoluţia din 21 martie 2016, a fixat termen la 30 martie 2016 pentru discutarea memoriului unui inculpat prin care se solicita reluarea procedurii în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016; (iii) reluarea la 30 martie 2016 a procedurii de cameră preliminară a contribuit la temporizarea soluţionării cauzei, fiind acordate termene în vederea administrării probei cu înscrisuri şi fiind amânată succesiv pronunţarea până la 17 iunie 2016, când pârâta s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor de constatare a neregularităţii Rechizitoriului x nr. x; (iv) încheierea din 17 iunie 2016, prin care pârâta judecător s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor de constatare a neregularităţii Rechizitoriului x nr. x nu a fost redactată nici până la data pronunţării hotărârii de către instanţa disciplinară.

15. Totodată, s-a reţinut că durata procedurilor judiciare în Dosarul nr. x/2014 a făcut obiectul unor verificări anterioare ale Inspecţiei Judiciare, care ar fi trebuit să constituie un avertizor pentru pârâtă în sensul de a lua măsurile necesare în vederea finalizării procedurii de cameră preliminară. De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată de DNA privind durata procesului penal, stabilind ca termen limită pentru finalizarea procedurii de cameră preliminară în Dosarul nr. x/2014 data de 14 martie 2018 (Încheierea nr. 675 din 5 decembrie 2017, pronunţată în Dosar nr. x/2017).

16. În acest context, s-a reţinut că pârâta judecător şi-a constituit o procedură de lucru specifică, lipsită de fermitate şi rigoare, care a condus la temporizarea procedurilor judiciare, şi nu a depus diligenţe în vederea finalizării camerei preliminare cu celeritate şi într-un termen rezonabil, ceea ce dovedeşte un management defectuos al cauzei, având în vedere obiectul şi vechimea dosarului în sistem.

17. Volumul de muncă invocat de pârâta judecător drept circumstanţă personală şi intervalul de timp alocat pentru îndeplinirea responsabilităţilor specifice funcţiei nu înlătură răspunderea disciplinară, deoarece tocmai modul de lucru adoptat şi lipsa de diligenţă în gestionarea şedinţelor de judecată au generat creşterea volumului de activitate, precum şi efortul depus pentru îndeplinirea atribuţiilor profesionale. În consecinţă, susţinerile pârâtei în sensul existenţei unor motive obiective care au determinat o suprasolicitare cu consecinţe negative asupra activităţii de judecată nu sunt întemeiate şi nu justifică nerespectarea dispoziţiilor referitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor. Prin urmare, nu au existat circumstanţe reale sau personale de natură a înlătura caracterul culpabil al faptelor ori de a justifica modul defectuos de lucru.

18. Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia pârâtei judecător în săvârşirea faptei este dovedită şi rezultă din modul în care a înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor legale pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi din conduita pasivă şi modalitatea în care a înţeles să gestioneze lucrările pe parcursul soluţionării cauzei, deşi dosarul înregistra o vechime considerabilă în sistem. Toate acestea conduc fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a pârâtei a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

C. Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua raportat la art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

19. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare, pentru considerentele arătate în continuare.

20. Art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

21. Inspecţia Judiciară a reţinut că reprezintă o exercitare a funcţiei cu gravă neglijenţă faptul că "la data de 3 februarie 2015 a acordat cuvântul părţilor în susţinerea cererilor, excepţiilor şi memoriilor, asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate din oficiu, precum şi cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispus faţă de 5 inculpaţi şi, după amânări succesive de pronunţare la 6 februarie 2015 şi 11 februarie 2015, prin încheierea din 11 februarie 2015 a dispus sesizarea Curţii Constituţionale, s-a pronunţat asupra măsurilor preventive dispuse cu privire la inculpaţi şi a stabilit că se va pronunţa asupra tuturor excepţiilor, memoriilor şi cererilor invocate de inculpaţi, anterior soluţionării de către Curtea Constituţională a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate din oficiu, fără a se pronunţa efectiv asupra acestora, lăsând dosarul în nelucrare până la 21 martie 2016 când, prin rezoluţie, a fixat termen la 30 martie 2016 pentru discutarea memoriului formulat de un inculpat pentru reluarea procedurii de cameră preliminară în raport cu Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale".

S-a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 345 din C. proc. pen. De asemenea, s-a mai reţinut că "doamna judecător a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen. într-un mod personal amânând pronunţarea de mai multe ori pentru diferite intervale de timp pe parcursul derulării procedurii în camera preliminară. Astfel, de exemplu, prin încheierea din 3 mai 2016, judecătorul de cameră preliminară, "având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, în temeiul dispoziţiilor ari. 391 C. proc. pen. a dispus amânarea pronunţării la data de 13 mai 2016, apoi a amânat pronunţarea succesiv pentru aceleaşi considerente la 20 mai 2016, 25 mai 2016, 3 iunie 2016, 10 iunie 2016, 16 iunie 2016 şi 17 iunie 2016, când s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor de constatare a neregularităţii Rechizitoriului x nr. 353/P/2013".

S-a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 401 din C. proc. pen. care reglementează structura tuturor hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată, reţinându-se că în activitatea desfăşurată în calitate de judecător de cameră preliminară, doamna judecător a aplicat selectiv aceste dispoziţii întocmind în unele situaţii hotărâri potrivit dispoziţiilor procedurale menţionate, iar în alte situaţii, cum este cazul sesizărilor Curţii Constituţionale, dispozitivul nu este însoţit de expunerea considerentelor în cadrul aceleiaşi încheieri.

Se mai impută pârâtei că "a ales să interpreteze dispoziţiile procedurale contrar principiilor şi limitelor aplicării legii procesual penale, determinând o tergiversare evidentă a cauzei, făcând aplicarea, prin similitudine, în procedura de cameră preliminară, a dispoziţiilor art. 395 C. proc. pen. de la capitolul Judecata în primă instanţă doar când a apreciat, iar a dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen. în mod discreţionar".

22. Faţă de aspectele imputate pârâtei din perspectiva abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004, secţia pentru judecători a reţinut că nu se pot face aprecieri în legătură cu modul concret în care se soluţionează o cauză, întrucât analiza legalităţii şi temeiniciei unei hotărâri presupune exercitarea unor prerogative jurisdicţionale, care includ, în mod necesar, capacitatea de a decide pe baza unor norme de drept şi în cadrul unei proceduri organizate, asupra unei situaţii de fapt şi de drept care intră în competenţa instanţei, cu respectarea principiilor publicităţii şi contradictorialităţii, cerinţă care reflectă principiul statului de drept inerent sistemului Convenţiei europene şi protocoalelor sale adiţionale. Acesta este atributul exclusiv al instanţei a cărei soluţie poate fi cenzurată doar în căile de atac şi nu poate face obiectul acţiunii disciplinare, întrucât, în caz contrar, s-ar încălca principiul independenţei judecătorului consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie, iar pe de altă parte, s-ar încălca dispoziţia constituţională potrivit căreia hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai controlului judiciar. Prin urmare, verificările disciplinare nu pot viza raţionamentul logico-juridic al magistratului chemat să judece/instrumenteze o cauză. Opinia pe care acesta şi-o formează în urma acestui raţionament nu poate fi cenzurată decât în căile de atac prevăzute de lege şi nu poate forma obiectul unei verificări disciplinare. Modalitatea în care judecătorul a analizat cererile şi excepţiile invocate de părţi, a acordat cuvântul părţilor în susţinerea excepţiilor şi memoriilor, s-a pronunţat asupra excepţiilor, a apreciat asupra sesizării Curţii Constituţionale şi asupra necesităţii amânării de pronunţare se circumscrie raţionamentului juridic asupra circumstanţelor cauzei şi interpretării normelor de drept aplicabile.

D. Individualizarea sancţiunii disciplinare

23. La individualizarea sancţiunii, în raport cu dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, instanţa disciplinară a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă şi consecinţele faptei săvârşite în sensul celor arătate în continuare.

24. Datele statistice referitoare la activitatea pârâtei sunt următoarele: (i) în anul 2014: 174 şedinţe de judecată (fond, apel, recurs, contestaţii); 598 de dosare rulate, dintre care 386 de dosare nou-intrate; 270 de dosare finalizate; 177 de hotărâri repartizate spre redactare, dintre care 61 au fost redactate în termenul legal; (ii) în anul 2015: 141 de şedinţe; 704 dosare rulate, dintre care 274 de dosare nou-intrate; 345 de cauze finalizate; 174 de hotărâri repartizate spre redactare, dintre care 130 au fost redactate în termenul legal; (iii) în anul 2016: 125 şedinţe; 615 dosare rulate, dintre care 301 de dosare nou-intrate; 241 de cauze finalizate; 184 de hotărâri repartizate spre redactare, dintre care 158 au fost redactate în termenul legal; (iv) în perioada ianuarie - mai 2017: 393 dosare rulate, dintre care 140 de dosare nou-intrate; 168 de cauze soluţionate.

25. Prin Hotărârea nr. 58 din 10 octombrie 2014 Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj a aprobat cererea pârâtei de reducere a normei de muncă în sensul blocării completelor din care face parte în procedura de repartizare a dosarelor nou înregistrate, pe durata exercitării atribuţiilor prevăzute în Ordinul ministrului justiţiei nr. 1930 din 22 mai 2014, prin care a fost desemnată punct naţional de contact în Reţeaua Judiciară Europeană şi membră a Reţelei Judiciare Române în materie penală.

26. Prin Hotărârea nr. 9 din 1 februarie 2017, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj a aprobat înfiinţarea, începând cu 1 februarie 2017, a unui complet specializat în cooperare judiciară internaţională în materie penală compus din judecător A.

27. Prin urmare, doamna judecător a înregistrat în perioada în care a fost învestită cu soluţionarea dosarului penal nr. x/2014 un volum considerabil de muncă, de natură a influenţa modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu.

28. Ţinând cont de toate aceste împrejurări care, în mod obiectiv trebuie avute în vedere la individualizarea sancţiunii aplicate, reţinând totodată caracterul gradual al angajării răspunderii disciplinare, secţia pentru judecători a aprecia că se justifică aplicarea unei sancţiuni care să îi atragă atenţia cu privire la consecinţele nerespectării dispoziţiilor legale ce reglementează soluţionarea cauzelor cu celeritate.

III. Recursurile declarate împotriva hotărârilor instanţei disciplinare

A. Recursul declarat de reclamanta Inspecţia Judiciară

29. Împotriva hotărârii menţionate la pct. II a declarat recurs reclamanta Inspecţia Judiciară, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 99 lit. t) teza a doua raportat la art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, solicitând casarea în parte a hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii disciplinare şi în ceea ce priveşte abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 cu consecinţa aplicării uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 lit. b) - lit. e) din Legea nr. 303/2004.

30. Referitor la abaterea prevăzută de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, recurenta-reclamantă reiterează aspectele ce conturează conduita neconformă a pârâtei şi susţine că în mod greşit a reţinut secţia pentru judecători că volumul de muncă a fost de natură a influenţa modul în care doamna judecător şi-a îndeplinit atribuţiile, în condiţiile în care din probele administrate a rezultat că aceasta a beneficiat de reducerea normei de muncă, iar prelungirea procedurilor se datorează atitudinii doamnei judecător faţă de instituţii şi termene care au fost instituite tocmai pentru a se evita temporizarea soluţionării cauzelor. În concluzie, recurenta-reclamantă solicită reindividualizarea sancţiunii aplicate pentru săvârşirea abaterii prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 şi aplicarea unei sancţiuni mai severe.

31. Referitor la abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua raportat la art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în raport cu principiul independenţei judecătorului şi având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Deciziile nr. 2/2012 şi nr. 588/2007), recurenta-reclamantă susţine că pârâtei i se impută conduita avută, iar nu modul în care a interpretat şi aplicat legea sau raţionamentul logico-juridic.

32. Astfel, din perspectiva acestei abateri disciplinare, pârâtei i se impută următoarele fapte: (i) lăsarea în nelucrare pentru o perioadă de peste un an, respectiv 11 februarie 2015 - 21 martie 2016, a Dosarului nr. x/2014, fără o justificare rezonabilă, fără legătură cu raţionamentul logico-juridic al magistratului. Nu există nicio justificare rezonabilă pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., prin faptul că nu a soluţionat cererile şi excepţiile părţilor şi nu a dispus niciun fel de măsuri până la momentul formulării cererii de repunere pe rol de către unul dintre inculpaţi; (ii) în vederea sesizării Curţii Constituţionale a întocmit două minute şi două încheieri cu obiect identic, din care prima nu conţine considerentele, iar cea de a doua face trimitere la dezbaterile desfăşurate în urmă cu 11 luni.

33. În concluzie, recurenta-reclamantă solicită să se constate că faptele săvârşite de pârâta judecător întrunesc şi elementele constitutive ale abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

B. Recursul declarat de pârâta A.

34. Pârâta A., judecător la Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs împotriva hotărârii şi încheierii menţionate la pct. II, invocând motivele prevăzute de 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

35. Cu titlu prealabil, recurenta-pârâtă invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018 în susţinerea caracterului devolutiv al căii de atac şi solicită analiza hotărârii atacate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.

36. Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă critică hotărârea atacată pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004 pentru faptul de a nu fi corelate cu prevederile art. 1, art. 2 şi art. 250 din Codul muncii, precum şi pentru aplicarea greşită a prevederilor art. 344 alin. (2) din C. proc. pen., care instituie un termen de recomandare.

37. În mod greşit s-a reţinut întrunirea cumulativă a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit.

h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, având în vedere următoarele critici: (i) nu au fost avute în vedere buna-credinţă în exercitarea profesiei şi lipsa vinovăţiei; (ii) interpretarea şi aplicarea normelor de drept material ori procesual în procesul penal nu pot fi considerate "o abatere de la îndatoririle de serviciu" sau "o faptă care afectează prestigiul justiţiei", iar cenzurarea acestora nu poate fi realizată în cadrul contenciosului disciplinar; (iii) art. 99 se coroborează cu art. 991 din Legea nr. 303/2004, astfel că întârzierea redactării constituie abatere disciplinară numai dacă sunt îndeplinite condiţiile referitoare la reaua-credinţă şi urmărirea ori acceptarea rezultatului vătămător; pârâta a acţionat cu bună-credinţă, dedicându-şi timp pentru studiul dosarelor, doctrinei şi jurisprudenţei în scopul pronunţării unor hotărâri legale şi temeinice, iar Inspecţia Judiciară nu a făcut dovada existenţei acelor greşeli şi vătămări care să aibă un caracter evident, neîndoielnic, cărora să le lipsească orice justificare, astfel încât nu se poate constata din punct de vedere subiectiv existenţa relei-credinţe, ca formă de vinovăţie; (iv) încălcarea unei norme de recomandare nu reprezintă sine die exercitarea cu rea-credinţă a profesiei; (v) în analiza abaterii, este necesar să fie luat în considerare modelul judecătorului care, în activitatea sa, acordă prioritate calităţii motivării, iar nu celerităţii, conform Avizului nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, secţia procedurile de judecată; pârâta corespunde modelului de bun judecător, nu a avut nicio soluţie infirmată în căile de atac în anul precedent (2017) şi a primit în mod constant calificativul "Foarte bine" (vi) pârâta a avut un volum foarte mare de activitate, potrivit datelor statistice, şi nu a beneficiat de condiţii adecvate de muncă, întrucât era nevoită să îşi tehnoredacteze propriile lucrări; (vii) termenul prevăzut de art. 344 alin. (2) din C. proc. pen. este un termen de recomandare; (viii) secţia nu a avut în vedere apărările cu privire la:

a) complexitatea lucrărilor şi necesitatea de perfecţionare continuă;

b) complexitatea dosarului analizat, reliefată de următoarele elemente: urmărirea penală în dosarul analizat a durat aproximativ 6 ani; numărul de părţi - 16 inculpaţi, 11 părţi civile şi 6 părţi vătămate; pentru soluţionarea cererilor vizând măsurile preventive au fost create 61 de dosare asociate; toate încheierile susceptibile de cale de atac au fost contestate, fiind înaintate în vederea soluţionării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie atât Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2013, cât şi Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Cluj, fapt ce a determinat perioade de stagnare în activitatea judecătorului de cameră preliminară; niciunul dintre subiecţii procesuali nu a formulat contestaţie privind durata procesului penal; multitudinea şi complexitatea cererilor şi excepţiilor formulate; necesitatea unei documentări adecvate, atât în domeniul literaturii juridice, cât şi al jurisprudenţei naţionale şi CEDO;

c) instituţia camerei preliminare a fost introdusă la 01 februarie 2014, jurisprudenţa şi doctrina s-au cristalizat abia în anii următori (2015 - 2016), ceea ce a îngreunat activitatea judecătorului de cameră preliminară);

d) repartizarea spre soluţionare a unui număr mare de dosare cu grad ridicat de complexitate;

e) faptul că este membră a Reţelei judiciare române în materie penală şi îndeplineşte şi calitatea de punct naţional de contact al României în Reţeaua judiciară europeană în baza Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1930 din 22 mai 2014, ceea ce implică exercitarea unor atribuţii în domeniul cooperării judiciare în materie penală;

f) este doctorand şi are o listă impresionantă de lucrări de specialitate publicate, are calitatea de formator la INM şi îndeplineşte toate funcţiile judiciare (judecător de drepturi şi libertăţi, judecător de cameră preliminară, judecător al instanţei de fond, judecător al instanţei de apel şi, cu începere de la 1 februarie 2017, şi complet specializat unic de cooperare judiciară în materie penală).

38. Instanţa disciplinară nu a ţinut cont de criteriile prevăzute de art. 250 din C. muncii, aplicabil în temeiul art. 1 alin. (2) din acelaşi Cod, care completează normele speciale.

39. În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenta-pârâtă argumentează că măsurile procesuale dispuse de judecător pe parcursul soluţionării cauzelor nu pot fi analizate din perspectiva răspunderii disciplinare, ci numai în cadrul căilor de atac, întrucât altfel s-ar aduce atingere principiului independenţei judecătorului, prevăzut de art. 124 alin. (3) din Constituţie şi de art. 2 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2004. Or, în cauză, Inspecţia Judiciară a pus în discuţie chiar raţionamentul logico-juridic al magistratului, argumentele reclamantei fiind preluate în hotărârea recurată.

40. Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi conţine motive contradictorii, întrucât este motivată în termeni generali, având ca reper numai celeritatea, fără să ia în considerare apărările formulate de pârâtă, în sensul celor arătate în continuare: (i) deşi se reţine că, în analiza abaterii disciplinare, sunt avute în vedere numai actele materiale ulterioare datei de 21 ianuarie 2016 cu privire la Dosarul nr. x/2014, în motivarea hotărârii se face referire la aspecte din 3 şi 11 februarie 2015, hotărârea conţinând astfel considerente contradictorii. (ii) hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările expuse la pct. 37 (viii) din prezenta decizie.

41. În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că hotărârea recurată încălcă, în sensul art. 431 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat a Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare nr. 5463/IJ/3254/DIJ/2015, prin care s-a dispus clasarea cu privire la Dosarul nr. x/2014, reţinându-se complexitate deosebită a cauzei, în sensul celor arătate la pct. 37 din prezenta decizie.

42. Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă critică hotărârea instanţei disciplinare pentru încălcarea normelor de procedură cu privire la amânarea pronunţării hotărârii (art. 396 alin. (1) C. proc. civ.), respectiv redactarea hotărârii (art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004). Sub acest aspect, este criticat faptul că secţia pentru judecători a amânat pronunţarea de patru ori pentru intervale de câte două săptămâni, încălcând termenul de 15 zile prevăzut de art. 396 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că hotărârea a fost redactată la 8 iunie 2018 şi comunicată la 18 iunie 2018 cu nerespectarea termenului de 20 de zile de la pronunţare prevăzut de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

43. În ceea ce priveşte încheierea din 17 ianuarie 2018, recurenta-pârâtă susţine că aceasta nu conţine nicio referire cu privire la soluţionarea excepţiilor invocate prin întâmpinare şi susţinute la termenul din 15 noiembrie 2017 referitoare la autoritatea de lucru judecat faţă de soluţiile anterioare de clasare şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Sub acest aspect, se arată că, deşi nu s-a pronunţat asupra excepţiilor prin încheierea din 17 ianuarie 2018, din conţinutul Hotărârii nr. 4J/2018 rezultă că de facto excepţia autorităţii de lucru judecat a fost admisă, întrucât în hotărâre se arată explicit că existenţa abaterilor disciplinare este analizată fără a avea în vedere Dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2014 şi numai cu privire la aspecte ulterioare datei de 21 ianuarie 2016. Totodată, este criticat faptul că, prin încheiere au fost soluţionate cererile în probaţiune, dar acest aspect nu se regăseşte în dispozitivul încheierii, ci numai în considerente.

V. Considerentele Înaltei Curţi

44. Cu titlu prealabil, în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 381/2018 şi în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 21 iunie 2016 pronunţate în cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos şi Figueiredo împotriva Portugaliei (cererile nr. 9023/13 şi 78077/13) şi Ramos Nunes de Carvalho E Sá împotriva Portugaliei (cererile 55391/13, 57728/13 şi 74041/13), în cadrul recursului declarat în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 împotriva hotărârilor pronunţate de CSM în materie disciplinară, sunt supuse analizei inclusiv criticile referitoare la temeinicia hotărârii instanţei de disciplină în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt şi aprecierea probatoriului administrat (Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 129/2017, nr. 139/2017, nr. 164/2017, nr. 5/2018 - pct. 70, nr. 173/2018 - pct. 78).

45. Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., motivele de nulitate de ordine publică susţinute de apărătorul recurentei-pârâte la termenul din 18 martie 2019, consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la termenul respectiv, Înalta Curte reţine următoarele:

46. Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă invocă încălcarea termenului de soluţionare a cauzei disciplinare, respectiv de finalizare a verificărilor prealabile în termenul de 45 de zile de la data sesizării Inspecţiei Judiciare. În acest sens, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că la dosarul cauzei nu există dovada prelungirii de către inspectorul-şef a termenului de 45 de zile, calculat de la data sesizării din 7 martie 2017, iar rezoluţia de începere a cercetării disciplinare din 16 iunie 2017 nu se încadrează nici în termenul de 90 de zile şi nici în termenul de 45 de zile, aşa cum s-a stabilit prin fişa de repartizare.

47. Conform art. 45 alin. (2)-(3) din Legea nr. 317/2004 (forma în vigoare la data sesizării din oficiu, 07 martie 2017):

"Art. 45. - [...]

(2) În cazul în care Inspecţia Judiciară este titulară a acţiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.

(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) şi (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acţiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecţiei Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură."

48. Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, în raport cu data sesizării din oficiu - 7 martie 2017 - prin Referatul din 7 aprilie 2017, aprobat de inspectorul-şef, termenul de finalizare a verificărilor prealabile a fost prelungit cu 45 de zile de la data de 20 aprilie 2017, termen care s-a împlinit, conform art. 181 alin. (3) C. proc. civ., la 6 iunie 2017, dată la care au fost finalizate verificările prealabile, conform procesului-verbal din 6 iunie 2017 .

49. Ulterior finalizării verificărilor prealabile, a fost emisă Rezoluţia din 12 iunie 2017, prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare.

50. În privinţa rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare, art. 45 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 317/2004 prevede că:

"(6) În cazul în care se constată că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar: [...]

b) dispune, prin rezoluţie, începerea cercetării disciplinare prealabile, dacă Inspecţia Judiciară a fost sesizată în condiţiile alin. (2)."

51. Astfel, se constată că legea nu prevede un anumit termen pentru emiterea rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare în raport cu data sesizării din oficiu, iar recurenta-pârâtă nu indică dispoziţia legală încălcată ori vătămarea ce i-ar fi fost adusă, de natură a fundamenta existenţa unei nulităţi de ordine publică. De altfel, este de observat că, în ceea ce priveşte rezoluţia de începere a cercetării disciplinare, recurenta-pârâtă se raportează în mod eronat la termenul de 45 de zile, respectiv de 90 de zile, prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, care, însă, vizează finalizarea verificărilor prealabile, iar nu emiterea rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare.

52. Subsecvent, invocând nulitatea actelor întocmite în procedura disciplinară, recurenta-pârâtă susţine că lucrarea a fost repartizată unui singur inspector, iar nu unei echipe de inspectori, astfel încât participarea inspectorului judiciar B. la desfăşurarea procedurii de cercetare disciplinară încalcă dispoziţiile cu privire la repartizarea aleatorie a dosarului.

53. Înalta Curte constată că, într-adevăr, potrivit fişei de repartizare, sesizarea din oficiu a fost repartizată domnului inspector judiciar C.. Însă, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, se reţine că, în baza Referatului din 16 iunie 2017, întocmit de domnul C., lucrarea a fost repartizată echipei din care fac parte inspectorul învestit iniţial şi inspector judiciar B. Repartizarea lucrării către echipa de inspectori judiciari a fost aprobată de inspectorul-şef, în condiţiile art. 47 alin. (10) din Regulamentul, conform căruia "În situaţia unor lucrări complexe, inspectorul judiciar desemnat să efectueze verificările, în baza unui referat adresat inspectorului-şef, poate solicita repartizarea lucrării echipei din care face parte".

54. Astfel fiind, nu se constată existenţa unei nulităţi de ordine publică nici sub aspectul nerespectării dispoziţiilor referitoare la repartizarea aleatorie a lucrării.

A. Abaterea prevăzută de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004:

"h) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor"

Critici formulate în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

55. În acord cu instanţa de disciplină, Înalta Curte reţine că, în analiza acestei abateri disciplinare, este verificată conformitatea conduitei profesionale a judecătorului cu dispoziţiile legale care îi impun obligaţia de a soluţiona cauzele cu celeritate, în sensul respectării termenului rezonabil, obligaţie prevăzută expres în legislaţie şi consacrată jurisprudenţial, în sensul celor arătate în continuare:

- art. 5 alin. (2) lit. g) din ROI:

"Art. 5. - [...] (2) Judecătorii au următoarele îndatoriri: g) să soluţioneze într-un termen rezonabil cauzele deduse judecăţii."

- art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 328/2005:

"Art. 13. - Judecătorii şi procurorii sunt datori să depună diligenţa necesară în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile."

- art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului corelat cu jurisprudenţa aferentă a CEDO în care s-a reţinut, cu titlu de exemplu:

"Caracterul rezonabil al duratei procedurii trebuie evaluat în lumina circumstanţelor cauzei şi în raport cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi al autorităţilor competente şi obiectul litigiului din perspectiva reclamantului [...]" (Hotărârea din 26 noiembrie 2013, Vlad şi alţii împotriva României, par. 131).

56. Sub aspectul laturii obiective, sunt analizate elementul material, urmarea imediată şi legătura de cauzalitate dintre primele două elemente.

57. În privinţa elementului material al laturii obiective, în circumstanţele cauzei sunt relevante dispoziţiile art. 343 din C. proc. pen., care dispun expres în sensul că "Durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă". Este adevărat că acest termen este unul de recomandare, însă, în speţă este necesar a se lămuri dacă circumstanţele raportului juridic dedus judecăţii relevă o nerespectare repetată şi imputabilă a conduitei profesionale pretinse magistratului sub aspectul termenului rezonabil de finalizare a procedurii de cameră preliminară în funcţie de "complexitatea cauzei, comportamentul părţilor şi obiectul litigiului".

58. Dosarul nr. x/2014 a fost înregistrat pe rolul completului condus de pârâta judecător la 07 octombrie 2014, iar procedura de cameră preliminară în cauza respectivă nu era finalizată nici la momentul exercitării acţiunii disciplinare (21 iulie 2017) şi nici la momentul pronunţării hotărârii instanţei disciplinare (14 martie 2018), fiind evidentă depăşirea termenului de recomandare de 60 de zile prevăzut de art. 343 din C. proc. pen.

59. Este lipsit de echivoc faptul că Dosarul nr. x/2014 prezintă un grad ridicat de complexitate, atât din perspectiva părţilor litigiului, cât mai ales prin prisma volumului de activitate pe care acesta îl presupune raportat la caracterul voluminos al lucrărilor şi la multiplele cereri formulate de părţi ori puse în discuţie sau necesar a fi verificate de către instanţă. Sub acest aspect, inclusiv Inspecţia Judiciară a constatat anterior, prin rezoluţia de clasare menţionată la pct. 6 din prezenta decizie, aspectele referitoare la complexitatea cauzei şi volumul de activitate pe care acesta îl presupune. Însă, aceste elemente de circumstanţiere nu reprezintă per se cauze exoneratoare de răspundere, ci sunt analizate în raport cu întregul ansamblu al situaţiei de fapt.

60. În acest sens, Înalta Curte împărtăşeşte convingerea instanţei disciplinare, în sensul că nu poate fi considerată rezonabilă durata procedurii de cameră preliminară în condiţiile în care circumstanţele de fapt reflectă dincolo de orice dubiu următoarele fapte imputate pârâtei: (i) pârâta nu s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor ridicate în cauză, nu a dispus nicio măsură procesuală pe parcursul unei perioade de timp aproape un an (11 februarie 2015 - 4 ianuarie 2016); (ii) pârâta s-a pronunţat la 17 iunie 2016 asupra cererilor şi excepţiilor asupra cărora rămăsese în pronunţare în urmă cu 1 an şi 4 luni (3 februarie 2015); (iii) încheierea din 17 iunie 2016, prin care s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor, nu era redactată nici la data exercitării acţiunii disciplinare (21 iulie 2017), nici la data pronunţării hotărârii instanţei disciplinare (14 martie 2018) şi nici la data la care Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursurilor (potrivit susţinerilor recurentei-reclamante Inspecţia Judiciară din concluziile scrise de la Dosarului nr. x/2018). Relevant sub acest aspect este faptul că, potrivit chiar susţinerilor recurentei-pârâte din şedinţa publică de la 18 martie 2019 (consemnate în încheierea de amânare a pronunţării), redactarea încheierii din 17 iunie 2016 a fost recent finalizată de pârâta judecător, deci după aproximativ 1 an şi 9 luni, aspect necunoscut recurentei-reclamante Inspecţia Judiciară.

61. Or, în contextul expus, în acord cu instanţa disciplinară, se reţine că modul în care pârâta a gestionat lucrările Dosarului nr. x/2014, ulterior datei de 21 ianuarie 2016, reflectă nerespectarea repetată a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a dosarului, privită din perspectiva termenului rezonabil. Modul repetat în care pârâta judecător a înţeles să procedeze în gestionarea dosarului respectiv conturează o conduită caracterizată de lipsă de fermitate şi de diligenţă, un management defectuos al lucrărilor judiciare, care a condus la temporizarea soluţionării cauzei dincolo de limitele acceptabile ale termenului rezonabil, chiar în condiţiile gradului sporit de complexitate şi caracterului voluminos al dosarului.

62. Aspectele evidenţiate anterior reflectă atât caracterul repetitiv al modului în care pârâta judecător a înţeles să gestioneze lucrările dosarului analizat, cât şi caracterul imputabil al conduitei analizate.

63. Urmarea imediată a conduitei neconforme a pârâtei judecător a constat în prelungirea excesivă a duratei procedurii de cameră preliminară, cu depăşirea lipsită de rezonabilitate a termenului de recomandare prevăzut de lege - 60 de zile - procedura nefiind finalizată nici la data de 18 martie 2019, potrivit susţinerilor părţilor de la termenul respectiv în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consemnate în încheierea de amânare a pronunţării. Or, în condiţiile în care procedura pentru care legea prevedea un termen de 60 de zile nu a fost finalizată nici după trecerea a 4 ani şi 5 luni (7 octombrie 2014 - 18 martie 2019), iar faptele analizate sub aspectul răspunderii penale erau săvârşite în urmă cu mai bine de 14 ani (2004 - 2005), nu se poate concluziona în sensul că durata procedurii a fost una rezonabilă.

64. Contrar susţinerilor recurentei-pârâte în sensul că nu au fost efectuate demersuri procedurale cu privire la durata procesului, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Încheierea nr. 675 din 5 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a admis contestaţia formulată de DNA privind durata procesului în Dosarul nr. x/2014 şi a stabilit ca procedura de cameră preliminară să fie finalizată până la 14 martie 2018.

65. În ceea ce priveşte urmarea imediată a conduitei neconforme a pârâtei, se reţine că litigiul respectiv prezintă interes atât pentru unitatea de parchet, cât şi pentru persoanele vătămate şi persoanele trimise în judecată, deopotrivă, neputând fi privită ca rezonabilă ori acceptabilă ipoteza în care, după 14 ani de la data săvârşirii faptelor, 6 ani de urmărire penală şi 4 ani de cameră preliminară, litigiul să se afle în această etapă procedurală preliminară, anterioară judecării cauzei în fond.

66. Legătura de cauzalitate dintre faptele imputate pârâtei judecător şi urmarea imediată este lipsită de echivoc, temporizarea procedurii de cameră preliminară pe parcursul perioadei de timp cuprinse între 21 ianuarie 2016 - 18 martie 2019 fiind imputabilă conduitei judecătorului expuse la pct. 60 din prezenta decizie.

67. În analiza laturii subiective a abaterii disciplinare, ca atitudine psihică a magistratului faţă de conduita sa neconformă şi urmările acesteia, se reţine că nerespectarea cerinţei de soluţionare a cauzei cu celeritate, în sensul respectării termenului rezonabil, este imputabilă magistratului şi nu poate fi circumscrisă unei culpe scuzabile în sensul susţinerilor din recurs formulate de recurenta-pârâtă.

68. Caracterul imputabil este demonstrat de atitudinea pasivă a pârâtei reliefată de omisiunea de a soluţiona cererile şi excepţiile formulate de părţi, de lăsarea în nelucrare a dosarului şi nesoluţionarea cererilor i excepţiilor pe parcursul a mai mult de 1 an, precum şi de neredactarea pe parcursul circa 2 ani şi 9 luni (17 iunie 2016 - 18 martie 2019). Or, toate aceste elemente conturează atitudinea psihică a pârâtei judecător de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

69. Prin criticile formulate în recurs, recurenta-pârâtă tinde să confere conduitei sale un caracter justificat, prin invocarea unor motive obiective şi personale exoneratoare de răspundere disciplinară.

70. În analiza abaterii prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, sunt lipsite de relevanţă susţinerile recurentei-pârâte în sensul că nu a dat dovadă de rea-credinţă, iar Inspecţia Judiciară nu a demonstrat îndeplinirea acestei cerinţe. O asemenea cerinţă este analizată din perspectiva abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) teza întâi din lege, abatere care nu îi este imputată pârâtei în prezenta cauză.

71. Argumentaţia prin care recurenta-pârâtă tinde să demonstreze caracterul neimputabil al faptelor reţinute în sarcina sa prin raportare la calitatea actului de justiţie şi standardele impuse funcţiei de judecător nu poate conferi ipso facto conduitei neconforme analizate un caracter scuzabil.

72. În contextul în care în procedura disciplinară nu se realizează o evaluare a activităţii profesionale, fără a nega volumul de activitate şi disponibilitatea pârâtei de a-şi asuma exercitarea unor atribuţii şi activităţi profesionale suplimentare, instanţa de recurs reţine, la rândul său, că îndatorirea ce incumbă judecătorului de a asigura supremaţia legii, inclusiv sub aspectul respectării termenelor legale şi a principiului termenului rezonabil, presupune asigurarea unui just echilibru între calitatea actului de justiţie şi celeritatea în soluţionarea cauzelor apt să garanteze satisfacerea interesului public preeminent de înfăptuire a justiţiei, ca element definitoriu al statului de drept.

73. Or, în speţă, acest just echilibru a fost semnificativ perturbat în activitatea profesională a pârâtei prin conduita imputabilă constând în lipsa de diligenţă, de implicare şi fermitate în gestionarea cauzei de care pârâta a dat dovadă în mod repetat cu consecinţa trenării cauzei în procedura de cameră preliminară pe parcursul unei perioade care nu poate fi considerată a fi rezonabilă în raport cu termenul prevăzut de lege, cu consecinţe nefavorabile în privinţa drepturilor şi intereselor legitime ale justiţiabililor şi din perspectiva funcţionării optime a sistemului judiciar.

74. De altfel, datele statistice expuse chiar de către recurenta-pârâtă nu reflectă o discrepanţă de natură a conferi caracter scuzabil modului neconform şi repetat de lucru în care a înţeles să gestioneze lucrările dosarului nr. x/2014, în sensul celor expuse la pct. 60 din prezenta decizie.

75. De asemenea, nu sunt apte să confere un caracter scuzabil conduitei neconforme analizate, nici susţinerile referitoare la calificativele acordate în procedura de evaluare a activităţii profesionale, la faptul că nu a avut soluţii infirmate în căile de atac în anul 2017, la faptul că îşi tehnoredactează personal lucrările, la intrarea în vigoare a noilor coduri în materie penală şi cristalizarea ulterioară a doctrinei şi jurisprudenţei.

76. Susţinerile recurentei referitoare la incidenţa criteriilor de individualizare a sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 250 din C. muncii nu pot fi primite pentru argumentele următoare. Profesia de judecător este exercitată în cadrul unui raport juridic de numire în funcţie, în privinţa căruia sunt aplicabile prevederile cuprinse în Legea nr. 303/2004 şi Legea nr. 317/2004, derogatorii de la dreptul comun în materia raporturilor de muncă, în sens larg, nefiind incidente prevederile din C. muncii. Este de observat că dispoziţiile respective din C. muncii reglementează criteriile de individualizare a sancţiunii (gravitatea abaterii, împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu a salariatului şi eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta). Or, aceleaşi criterii de individualizare a sancţiunii disciplinare sunt avute în vedere şi în procedura răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor în virtutea dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 303/2004 şi ar. 49 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, aşa cum rezultă din întreaga jurisprudenţă în materie, inclusiv din considerentele hotărârii recurate şi ale prezentei decizii.

77. Pentru toate considerentele arătate, se constată caracterul nefondat al criticilor formulate de recurenta-pârâtă în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004.

Criticile formulate în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

78. Criticile formulate de recurenta-pârâtă în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu pot fi primite. Acest motiv de recurs vizează ipoteza în care instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, substituindu-se în atribuţiile autorităţii executive ori legislative, cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Însă, circumscris acestui motiv de recurs, recurenta-pârâtă susţine că instanţa disciplinară a analizat aspecte care ţin de raţionamentul logico-juridic al magistratului care nu pot fi cenzurate în cadrul procedurii disciplinare, ci numai în cadrul căilor de atac. Astfel, se constată că recurenta-pârâtă nu invocă aspecte de natura celor avute în vedere de legiuitor cu ocazia edictării motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. De altfel, este de observat faptul că limitele analizei efectuate în procedura răspunderii disciplinare în raport cu principiul independenţei judecătorului au făcut obiectul examinării în ceea ce priveşte abaterea reglementată de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

Criticile formulate în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

79. Sunt lipsite de temeinicie susţinerile recurentei-pârâte referitoare la considerentele contradictorii din hotărârea recurată, întrucât instanţa disciplinară nu a reţinut în conţinutul elementului material al abaterii reglementate de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004 fapte săvârşite anterior datei de 21 ianuarie 2016. Faptul că, în cuprinsul hotărârii, s-a făcut referire la încheierile pronunţate în Dosarul nr. x/2014 la datele de 3 şi 11 februarie 2015 nu reflectă existenţa unor considerente contradictorii, aspectele respective fiind menţionate în expunerea situaţiei de fapt din cauza respectivă.

80. Circumscris acestui motiv de recurs, cerinţa motivării hotărârii judecătoreşti nu impune instanţei să prezinte în concret rezultatul analizei sale cu privire la fiecare dintre susţinerile şi apărările părţilor, fiind necesar ca, în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea să cuprindă expunerea situaţiei de fapt decelată din analiza probatoriului administrat şi argumentele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care au fost admise, cât şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.

81. Or, prin criticile formulate, recurenta tinde să argumenteze faptul că instanţei îi revine obligaţia exorbitantă de a răspunde efectiv, punctual şi exhaustiv tuturor motivelor, argumentelor şi mijloacelor de probă în apărare, teorie care, însă, este infirmată chiar în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul următor:

"deoarece Convenţia nu urmăreşte să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (...), Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat reţinute, adică analizate corespunzător de către instanţa sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 prevede în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, cu condiţia să le aprecieze relevanţa şi fără ca asta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte (...). Importanţa acestei sarcini poate varia în funcţie de natura deciziei. De aceea, întrebarea dacă o instanţă şi-a încălcat obligaţia de a motiva, conform art. 6 din Convenţie, nu se poate analiza decât în lumina circumstanţelor speţei (...)" (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 16 noiembrie 2006, pronunţată în cauza Dima împotriva României (cererea nr. 58.472/00), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 13 iulie 2007).

82. În cauză, se constată că hotărârea atacată cuprinde argumentele de fapt şi de drept, ca elemente ale raţionamentului logico-juridic, în considerarea cărora a fost admisă acţiunea disciplinară şi pentru care nu pot fi primite apărările pârâtei. În alţi termeni, argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în sensul îndeplinirii cumulative a condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare sunt, în acelaşi timp, considerentele instanţei pentru care nu au fost primite argumentele prin care pârâta tinde să demonstreze contrariul.

Criticile formulate în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

83. Susţinerile recurentei-pârâte subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu pot fi primite atât timp cât, ca o condiţie prealabilă, în susţinerea autorităţii de lucru judecat nu se invocă o hotărâre judecătorească, iar actele emise în procedura administrativă desfăşurată în faţa Inspecţiei Judiciare nu pot constitui temei pentru invocarea dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ. Cu toate acestea, se cuvine a fi subliniat faptul că aspectele constatate prin rezoluţiile de clasare emise de Inspecţia Judiciară cu privire la complexitatea dosarului nr. x/2014 au fost avute în vedere la soluţionarea prezentului litigiu disciplinar.

Criticile formulate în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

84. Criticile formulate de recurenta-pârâtă circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce priveşte amânarea pronunţării şi redactarea/comunicarea hotărârii, nu reflectă existenţa unor încălcări ale normelor de procedură de natură a atrage sancţiunea nulităţii, nici sub aspectul nulităţii condiţionate - nefiind relevată în cauză nicio vătămare suferită de recurenta-pârâtă - şi nici sub aspectul nulităţii necondiţionate, în sensul art. 175 - 176 C. proc. civ.

Critici formulate cu privire la încheierea din 17 ianuarie 2018

85. Relativ la criticile recurentei-pârâte privind încheierea din 17 ianuarie 2018, se constată că, prin încheierea respectivă (Dosarul nr. x/2017, filele x), instanţa disciplinară s-a pronunţat motivat asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune şi asupra efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în privinţa cărora dezbaterile au avut loc la termenul din 15 noiembrie 2017, când a fost amânată pronunţarea, rezultând cu evidenţă caracterul nereal al susţinerile cuprinse sub acest aspect în cererea de recurs.

86. De asemenea, nu pot primi relevanţa propusă nici susţinerile prin care recurenta-pârâtă critică încheierea din 17 ianuarie 2018 pentru faptul că în dispozitivul acesteia nu este menţionată soluţia dată cererilor de probatorii formulate, întrucât atât soluţia, cât şi considerentele pe care se sprijină se regăsesc în cuprinsul încheierii, iar normele procedurale nu reglementează o sancţiune pentru ipoteza expusă de recurentă.

Critici formulate de recurenta-reclamantă Inspecţia Judiciară în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

87. Prin recurs, reclamanta Inspecţia Judiciară formulează critici cu privire la individualizarea sancţiunii aplicate pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004 şi critici cu privire la soluţia de respingere a acţiunii disciplinare pentru abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

88. Criticile recurentei-reclamante privind soluţia de respingere a acţiunii disciplinare pentru abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004 nu vor fi primite pentru considerentele arătate în continuare.

89. Pârâtei judecător îi este imputată săvârşirea abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua raportat la art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform cărora:

"Art. 99. - [...]

t) exercitarea funcţiei cu [...] gravă neglijenţă.

Art. 991. - [...]

(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual."

90. Din perspectiva acestei abateri, pârâtei judecător i se impută următoarele fapte: (i) fapta de a nu se fi pronunţat asupra cererilor, excepţiilor şi memoriilor, excepţiei de neconstituţionalitate invocate din oficiu, precum şi cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispus faţă de inculpaţi, discutate la termenul din 3 februarie 2015 şi fapta de a lăsa dosarul în nelucrare până la 21 martie 2016 când, prin rezoluţie, a fixat termen la 30 martie 2016; (ii) fapta de a fi făcut aplicarea dispoziţiilor art. 391 din C. proc. pen. într-un mod personal, amânând pronunţarea de mai multe ori pentru diferite intervale de timp pe parcursul derulării procedurii în camera preliminară. Astfel, a amânat pronunţarea succesiv pentru aceleaşi motive la 20 mai 2016, 25 mai 2016, 3 iunie 2016, 10 iunie 2016, 16 iunie 2016 şi 17 iunie 2016, când s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor de constatare a neregularităţii Rechizitoriului x nr. 353/P/2013" (iii) fapta de a fi interpretat dispoziţiile procedurale contrar principiilor şi limitelor aplicării legii procesual penale, determinând o tergiversare evidentă a cauzei, făcând aplicarea, prin similitudine, în procedura de cameră preliminară, a dispoziţiilor art. 395 C. proc. pen. de la capitolul "Judecata în primă instanţă" doar când a apreciat, iar a dispoziţiilor art. 391 din C. proc. pen. în mod discreţionar.

91. Pentru angajarea răspunderii disciplinare sub aspectul abaterii prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: (i) în exercitarea funcţiei, magistratul să încalce norme de drept material ori procesual; (ii) încălcarea normelor să se producă din culpă. Culpa este definită unitar de legiuitor în materie atât civilă (art. 16 alin. (3) din C. civ.), cât şi penală (art. 16 alin. (4) din C. pen.), ca fiind atitudinea autorului faptei care fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă. Pentru abaterea disciplinară în discuţie, forma de vinovăţie impusă de lege este neglijenţa gravă (culpa lata), în sensul că şi omul cel mai puţin avizat, cu un minim de diligenţă, ar fi prevăzut rezultatul faptei sale; (iii) încălcarea normelor de drept să genereze consecinţe grave; (iv) încălcarea să aibă caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicţie cu norma legală. Pentru a se reţine existenţa unei grave neglijenţe, este necesar ca încălcarea să vizeze o normă de drept imperativă onerativă/prohibitivă ori să rezide în adoptarea unei decizii în afara oricăror norme de drept sau pe baza unei erori macroscopice, pentru care un observator rezonabil (persoană informată şi de bună-credinţă) nu poate găsi o justificare.

92. În acord cu opinia instanţei disciplinare, Înalta Curte reţine că aspectele imputate pârâtei nu reflectă existenţa unor elemente de gravă neglijenţă, ci reprezintă modul în care magistratul a făcut aplicarea dispoziţiilor procedurale aplicabile, ca parte a raţionamentului logico-juridic.

93. Or, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţă, excedează contenciosului disciplinar realizarea unei verificări a raţionamentului logico-juridic al magistratului în privinţa modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor incidente cauzei, legalitatea şi temeinicia acestora putând forma obiectul verificării numai în cadrul căilor de atac reglementate de lege.

94. În speţă, se cuvine a fi observat faptul că, în realitate, ceea ce se impută magistratului este modul în care a înţeles să gestioneze lucrările dosarului analizat care a condus la nerespectarea termenului rezonabil de soluţionare, aspecte care au fost analizate şi au fost reţinute în conţinutul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004.

95. Pentru aceste considerente, se constată caracterul nefondat al criticilor formulate de recurenta-reclamantă Inspecţia Judiciară în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 99 lit. t) teza a doua raportat la art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

96. În ceea priveşte criticile vizând sancţiunea aplicată pârâtei pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza întâi din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte reţine că instanţa disciplinară a realizat o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 303/2004 în raport cu ansamblul împrejurărilor de fapt în care a fost săvârşită fapta şi circumstanţele profesionale ale pârâtei.

97. Datele statistice expuse la pct. 24 din prezenta decizie reflectă faptul că pârâta a avut un volum de activitate corespunzător valorilor medii ale colectivului de judecători din care face parte.

98. Este adevărat că, prin hotărâre a Colegiul de conducere, pârâta judecător a beneficiat de reducerea normei de muncă în sensul blocării completelor din care face parte în procedura de repartizare a dosarelor nou înregistrate, pe durata exercitării atribuţiilor prevăzute în Ordinul ministrului justiţiei nr. 1930 din 22 mai 2014, prin care a fost desemnată punct naţional de contact în Reţeaua Judiciară Europeană şi membră a Reţelei Judiciare Române în materie penală. Însă, în egală măsură este de reţinut că, tot prin hotărâre a Colegiului de conducere, pârâta judecător a asigurat compunerea completului înfiinţat, începând cu anul 2017, în materia cooperării judiciare internaţionale în materie penală, asigurând, în acelaşi timp, realizarea activităţilor aferente aducerii la îndeplinire a ordinului menţionat.

99. Prin urmare, întemeiat a apreciat instanţa disciplinară că pârâta a înregistrat în perioada în care a fost învestită cu soluţionarea Dosarului penal nr. x/2014 un volum considerabil de muncă.

100. Totodată, în analiza împrejurărilor în care au fost săvârşite faptele imputate, este relevant faptul că Dosarul nr. x/2014 prezintă o complexitate deosebită, prin prisma numărului de părţi şi de dosare care intră în compunerea cauzei, a multitudinii de cereri formulate în cauză şi de aspecte necesar a fi verificate, de natură a presupune o activitate laborioasă din partea judecătorului, aspecte de altfel necontestate de recurenta-reclamantă.

101. Fără a minimaliza gravitatea conduitei neconforme a magistratului, toate aceste circumstanţe justifică aplicarea celei mai uşoare sancţiuni disciplinare în considerarea principiului gradual al aplicării regimului sancţionator, nefiind identificate elemente suplimentare care să fundamenteze reindividualizarea sancţiunii şi aplicarea uneia mai severe în sensul celor solicitate de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 4J din 14 martie 2018, pronunţată de secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliul Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2017.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2018 şi Hotărârii nr. 4J din 14 martie 2018, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliul Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

Procesat de GGC - LM